2 Samuel 21 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Răzbunarea ghivoniților

1 În zilele lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fața DOMNULUI, și DOMNUL i‑a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i‑a omorât pe ghivoniți.“ 2 Regele i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a vorbit. (Ghivoniții nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților^[1]. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ față de ei, însă Saul, în râvna lui pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda, încercase să‑i nimicească). (Ios 9:7; Ios 11:19) 3 David i‑a întrebat pe ghivoniți: – Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea DOMNULUI? 4 Ghivoniții i‑au răspuns: – Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel. Atunci el i‑a întrebat: – Ce‑mi cereți să fac pentru voi? 5 Ei i‑au răspuns regelui: – Fiindcă bărbatul acesta ne‑a mistuit și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, 6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să‑i spânzurăm^[2] înaintea DOMNULUI, în Ghiva lui Saul, alesul DOMNULUI^[3]. Regele a zis: – Vi‑i voi da. 7 Regele l‑a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului făcut înaintea DOMNULUI între el și Ionatan, fiul lui Saul. 8 I‑a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fiica lui Aia, i‑i născuse lui Saul, precum și pe cei cinci fii pe care Merab, fiica lui Saul, i‑i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, 9 și i‑a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i‑au spânzurat înaintea DOMNULUI, pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului. 10 Rițpa, fiica lui Aia, a luat un sac și l‑a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n‑a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului în timpul nopții. 11 Când i s‑a spus lui David ce făcea Rițpa, fiica lui Aia, țiitoarea lui Saul, 12 acesta s‑a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet‑Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l‑au ucis pe Saul la Ghilboa). 13 A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și oasele celor care fuseseră spânzurați. 14 Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru țară.

Bătălii împotriva filistenilor

15 Între filisteni și Israel a avut loc o nouă bătălie. David a coborât împreună cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era epuizat. (1 Cro 20:4) 16 Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de șecheli^[4] și care era încins cu o sabie nouă, și‑a pus în gând să‑l omoare pe David. 17 În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l‑a lovit pe filistean și l‑a omorât. Atunci oamenii lui David i‑au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel.“ 18 După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, hușatitul Sibecai l‑a ucis pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa. 19 În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim^[5], l‑a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul unui țesător. 20 S‑a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaș care avea câte șase degete la ambele mâini și la ambele picioare – douăzeci și patru în total. Și acesta se trăgea din Rafa. 21 El l‑a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l‑a ucis. 22 Aceștia patru i s‑au născut lui Rafa în Gat. Ei au fost uciși de mâna lui David și de mâna slujitorilor săi.

nuBibeln

Givoniterna hämnas på Sauls släkt

1 Under Davids regeringstid inträffade en hungersnöd som varade oavbrutet i tre år. David frågade HERREN om orsaken och han svarade: ”Detta beror på Sauls och hans släkts blodsskuld, eftersom han mördade givoniterna.” 2 Då kallade kungen till sig givoniterna och talade med dem. De var inte israeliter utan en rest av amoréerna. Israel hade svurit att inte döda dem,^[1] men Saul hade i sin iver för Israel och Juda ändå försökt utplåna dem. 3 David frågade givoniterna: ”Vad kan jag göra för er, så att vi kan försonas? Vad kan vi göra för att förmå er att välsigna HERRENS arvedel?”^[2] 4 ”Vi har ingen rätt att begära ersättning i silver eller guld från Sauls släkt”, svarade givoniterna. ”Och inte heller kan vi kräva några israeliters liv.” ”Vad kan jag då göra?” frågade David. 5 De svarade: ”Den man som förgjorde oss och gjorde sitt yttersta för att utplåna oss från Israel, 6 ge oss sju av hans söner, manliga ättlingar till honom, så att vi får hänga upp^[3] dem inför HERREN i Sauls, Herrens utvaldes, Givon.” Kungen svarade: ”Jag ska ge dem åt er!” 7 På grund av den ed som David och Jonatan hade svurit varandra inför HERREN, skonades emellertid Mefivoshet som var son till Jonatan och sonson till Saul. 8 Men kungen utlämnade Armoni och Mefivoshet, de två söner som Ajas dotter Rispa fått med Saul. Han gav dem också Sauls dotter Merabs fem söner som hon fått med mecholatiten Adriel, Barsillajs son. 9 Han överlämnade dem åt männen i Givon, som hängde upp^[4] dem inför HERREN på en kulle. Alla sju dog samtidigt och detta hände under de första skördedagarna, just som man hade börjat med kornskörden. 10 Rispa, Ajas dotter, lade ut ett säcktyg åt sig på klippan och stannade där ända från skördens början tills regnet kom från himlen över kropparna. Hon hindrade gamarna från att slita sönder kropparna under dagen och de vilda djuren från att äta dem under natten. 11 När David fick reda på vad Ajas dotter Rispa, Sauls bihustru, hade gjort, 12 lät han hämta Sauls och Jonatans kvarlevor från Javesh i Gilead, vars invånare rövat bort Sauls och Jonatans kroppar från torget i Bet-Shean där filistéerna hade hängt upp dem efter det att filistéerna slagit Saul på Gilboa. 13 David tog alltså kvarlevorna av Saul och Jonatan och han tog även hand om kropparna efter de sju avrättade männen. 14 Sauls och Jonatans ben lades sedan i den grav som tillhörde Sauls far Kish i Sela i Benjamin. Man gjorde allt enligt kungens befallning. Efter detta lyssnade Gud till bön för landet igen.

Strider mot filistéerna

15 Det blev åter krig mellan filistéerna och Israel och David och hans män drog ut för att strida mot filistéerna. I striden blev David trött och utmattad. 16 En man från Rafas^[5] ätt som hette Benov närmade sig då David och tänkte döda honom. Bronsspetsen på Benovs lans vägde drygt tre och ett halvt kilo och han var klädd i en ny rustning.^[6] 17 Men Avishaj, Serujas son, kom till Davids hjälp och dödade filistéen. Efter detta tog männen en ed av David: ”Du ska inte gå med oss ut i strid igen! Du får inte släcka Israels ljus!” 18 Därefter uppstod en strid igen mot filistéerna i Gov. Sibbekaj av Hushas släkt dödade Saf, en ättling till Rafa. 19 Under ett annat krig med filistéerna i Gov dödade Elchanan^[7] från Betlehem, Jairs son, Goljat från Gat som hade ett spjut med ett skaft som var som en vävbom. 20 I en annan strid vid Gat deltog en jätte från Rafas ätt med sex fingrar på varje hand och sex tår på varje fot, sammanlagt tjugofyra. 21 Han hånade Israel och dödades av Jonatan, som var son till Davids bror Shima. 22 Alla dessa fyra som dödades av David och hans män var ättlingar till Rafa i Gat.