1David I‑a dedicat DOMNULUI cuvintele acestei cântări în ziua în care DOMNUL l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. (Ps 18:1)2El a zis: „DOMNUL este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu!3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul[1] mântuirii mele, întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu! Tu mă izbăvești din asuprire! (2 Sam 2:1; 1 Cro 25:5; Ps 132:17)4Eu Îl chem pe DOMNUL, Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei!5Căci mă înfășuraseră talazurile morții, mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!6Legăturile Locuinței Morților[2] mă înconjuraseră, mă prinseseră lațurile morții.7Dar în necazul meu L‑am chemat pe DOMNUL, L‑am chemat pe Dumnezeul meu. El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său, și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul, temeliile cerurilor s‑au zdruncinat, s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.9Se înălța fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea.10A aplecat cerurile și a coborât; negură deasă era sub picioarele Lui.11Călărea pe un heruvim și zbura; plutea[3] pe aripile vântului. (Ps 18:10)12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ, iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.14DOMNUL a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani, a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.16La mustrarea DOMNULUI, la suflarea nărilor Lui, s‑au văzut albiile mării și s‑au descoperit temeliile lumii.17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat, m‑a scos din apele cele mari,18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu, dar DOMNUL mi‑a fost sprijin.20El m‑a scos la loc larg, m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.21DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,22fiindcă am păzit căile DOMNULUI și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.24Am fost fără pată înaintea Lui și m‑am păzit de nelegiuirea mea.25DOMNUL mi‑a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor Săi.26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios[4]; cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată. (2 Sam 7:15)27Cu cel curat Tu Te arăți curat, dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.28Tu izbăvești poporul smerit, dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.29Tu ești candela mea, DOAMNE! DOMNUL îmi luminează întunericul.30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor, cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită; cuvântul[5] DOMNULUI este încercat. El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.32Cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și El mi‑a făcut desăvârșită calea.34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor și m‑a așezat pe înălțimi.35Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale și răspunsul Tău mă face mare.37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu‑mi alunece picioarele.38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc; nu mă întorc până nu‑i mistui.39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică; ei cad sub picioarele mele.40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și‑i faci să se aplece înaintea mea[6] pe cei ce se ridică împotriva mea.41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei, și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator. Se uită după DOMNUL, dar El nu le răspunde.43Îi pisez mărunt, ca praful pământului. Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu, mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.45Fiii străinului mă lingușesc; de îndată ce mă aud, mă ascultă.46Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.47DOMNUL este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei. Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea; Tu mă scapi de omul violent.50De aceea Îți voi mulțumi, DOAMNE, printre neamuri, și voi cânta spre lauda Numelui Tău!51El dă mari izbăviri[7] regelui Său și arată îndurare[8] unsului Său, lui David și seminței[9] lui în veac.“ (2 Sam 7:15)
2 Samuel 22
nuBibeln
Davids sång efter räddningen
1Denna sång[1] sjöng David till HERREN när HERREN hade räddat honom från alla hans fiender och från Sauls våld:2”HERREN är min klippa, han är min borg, min räddare.3Han är min Gud, min tillflykts klippa. Han är min sköld och min frälsnings horn[2], mitt värn och min tillflykt, du som räddar mig från våldet.4När jag ropar till HERREN, han som är värd allt pris, räddar han mig från alla mina fiender.5Dödens vågor omgav mig, fördärvets strömmar sköljde över mig.6Dödsrikets[3] band omgav mig, dödens snaror föll över mig.7I min förtvivlan vädjade jag till HERREN, ropade till min Gud, och han hörde mig i sitt tempel. Mitt rop nådde hans öron.8Då darrade jorden och bävade, himlens grundvalar skakade. De skälvde, för han var vred.9Rök vällde fram ur hans näsborrar och eldslågor slog ut från hans mun. Han sprutade glöd.10Han sänkte ner himlen och kom ner med mörka moln under sina fötter.11Han red på en kerub och flög, med vindens vingar svävade han fram.[4]12Han svepte in sig i mörkrets tält som omslöt honom: vattenmassor, tjocka regnmoln.13I ljuset av hans närvaro blixtrade klot av eld.14HERREN dundrade i himlen. Den Högste lät sin stämma höras.15Han sköt sina pilar och skingrade dem, han lät blixtar ljunga och förvirrade dem.16Havets bäddar visade sig, jordens grund blev synlig på HERRENS tillrättavisning, för hans vredes stormvind.17Från höjden sträckte han ner sin hand, grep tag i mig och drog mig upp ur det djupa vattnet.18Han räddade mig från mina mäktiga fiender, från dem som var starkare än jag.19De anföll mig på min olyckas dag, men HERREN blev mitt stöd.20Han ledde mig till en rymlig plats, han räddade mig, för han älskar mig.21Eftersom jag hade handlat rättfärdigt och rent belönade HERREN mig.22Jag har följt HERRENS vägar. Jag har inte avfallit och vänt mig bort ifrån min Gud.23Jag har noga hållit hans lagar och aldrig överträtt någon enda av dem.24Jag har varit fläckfri inför honom och aktat mig för att synda.25Därför har HERREN belönat min rättfärdighet, min renhet inför honom.26Du är trogen mot den som är trogen. Du är pålitlig för den som är pålitlig.27Du visar dig ren mot den rene, men den som sviker möter du med list.28Du räddar det folk som är förnedrat, men du förödmjukar de stolta.29Du är mitt ljus, HERRE, HERREN förvandlar mitt mörker till ljus.30Med din hjälp kan jag anfalla en här, med min Gud kan jag störta fram mot en mur.31Guds väg är fullkomlig. Alla HERRENS ord är sanna. Han är en sköld för alla som tar sin tillflykt till honom.32Vem är Gud utom HERREN? Vem är en klippa utom vår Gud?33Gud är min starka fästning, han hjälper mig att vandra på den rätta vägen.34Han gör mig säker på foten som en hind, och ställer mig på bergen.35Han ger mig skicklighet i striden och lär mig hur jag ska spänna bågen.36Du gav mig din frälsnings sköld, och när du svarade mig, stärkte du mig.[5]37Du gav mig fotfäste, så att jag aldrig behövde snava.38Jag förföljde mina fiender, och förgjorde dem, och jag vände inte om förrän alla hade förintats.39Jag gjorde slut på dem, jag krossade dem, så att de inte kunde resa sig. Jag trampade ner dem fullständigt.40Du rustade mig med styrka till att strida. Mina fiender föll besegrade framför mina fötter.41Du drev mina fiender på flykten. Jag har utplånat dem allesammans.42De ropade på hjälp, men ingen räddade dem. De ropade på HERREN, men han svarade inte.43Jag krossade dem till dammkorn. Jag trampade ner dem som smuts på gatan.44Du räddade mig då jag anfölls av mitt folk. Du gjorde mig till ledare över folken, även främlingar kom och betjänade mig.45Främlingar kom krypande till mig. När jag talade till dem, lydde de.46Främlingars mod försvann, och darrande kom de ut ur sina fästen.47HERREN lever! Prisad vare han, min klippa, upphöjd vare Gud, min frälsnings klippa!48Gud låter mig hämnas mina fiender, och lägger folken under mig.49Du frigör mig undan mina fiender. Du låter dem inte få tag på mig, utan skyddar mig från dessa våldsmän.50Därför vill jag prisa dig bland folken, HERRE, och sjunga till din ära!51Han ger stora segrar till sin[6] smorde kung. Han är nådig mot David och hans ättlingar för evigt.”