2 Samuel 20

Noua Traducere Românească

1 S‑a întâmplat că se afla acolo un om de nimic pe nume Șeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din trâmbiță[1] și a zis: „Noi n‑avem nicio parte în David și nicio moștenire în fiul lui Ișai. La corturile tale, Israel!“ (2 Sam 2:28)2 Toți bărbații lui Israel l‑au părăsit astfel pe David și l‑au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Bărbații lui Iuda însă au rămas alipiți de regele lor, în tot drumul său, de la Iordan până la Ierusalim.3 David a intrat în palatul său de la Ierusalim. Regele a luat cele zece țiitoare pe care le lăsase să îngrijească de palat și le‑a pus într‑o casă păzită. El le‑a asigurat hrana, dar nu a mai intrat la ele[2]. Acestea au rămas închise până în ziua morții lor, trăind ca în văduvie. (2 Sam 3:7)4 Regele i‑a zis lui Amasa: „Cheamă‑i la mine pe bărbații lui Iuda în trei zile! Să te înfățișezi și tu aici!“5 Amasa a plecat să îndeplinească porunca regelui, însă el a întârziat, stând peste timpul hotărât de acesta.6 Atunci David i‑a zis lui Abișai: „Să știi că Șeba, fiul lui Bicri, ne va face mai mult rău decât ne‑a făcut Absalom. Ia cu tine pe slujitorii stăpânului tău și urmărește‑l ca nu cumva să găsească cetăți fortificate și să scape de noi.“7 Astfel oamenii lui Ioab, cheretiții, peletiții[3] și toți vitejii au ieșit din Ierusalim, sub comanda lui Abișai, pentru a‑l urmări pe Șeba, fiul lui Bicri. (2 Sam 8:18)8 În timp ce se aflau ei la stânca aceea mare din Ghivon, a venit și Amasa să‑i întâlnească. Ioab era îmbrăcat într‑o tunică de război și peste aceasta, la brâu, purta o cingătoare cu o sabie în teacă. În timp ce se îndrepta înspre Amasa, sabia i‑a ieșit din teacă.9 Ioab i‑a zis lui Amasa: „Ce mai faci, frate?“ Apoi l‑a apucat cu mâna dreaptă de barbă ca să‑i dea sărutare.10 Amasa n‑a dat atenție sabiei pe care Ioab o avea în mână, iar acesta l‑a lovit cu ea în stomac, vărsându‑i măruntaiele pe pământ. Fără a mai fi nevoie de încă o lovitură, Amasa a murit. Apoi Ioab, împreună cu fratele său Abișai, a continuat să‑l urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.11 Unul dintre slujitorii lui Ioab a rămas lângă trupul lui Amasa și striga: „Cine este de partea lui Ioab și cine este de partea lui David să‑l urmeze pe Ioab!“12 Amasa zăcea în sânge, în mijlocul drumului. Când a văzut el că tot poporul se oprea, l‑a tras pe Amasa din drum pe câmp și a aruncat o haină peste el.13 După ce a fost luat din drum, toți oamenii l‑au urmat pe Ioab în urmărirea lui Șeba, fiul lui Bicri.14 El a străbătut toate semințiile lui Israel, îndreptându‑se înspre Abel-Bet-Maaca.[4] Toți beriții s‑au adunat și l‑au urmat.15 Ioab cu oamenii săi au venit și l‑au asediat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca. Au înălțat[5] o rampă de asalt în dreptul cetății, care stătea împotriva meterezei, și tot poporul care era cu Ioab izbeau în zid ca să‑l facă să cadă.16 Atunci o femeie înțeleaptă din cetate a strigat: – Ascultați! Ascultați! Spuneți‑i, vă rog, lui Ioab: „Apropie‑te până aici, ca să‑ți vorbesc.“17 Ioab s‑a apropiat, iar femeia l‑a întrebat: – Tu ești Ioab? El a răspuns: – Eu sunt. Ea i‑a zis: – Ascultă cuvintele slujitoarei tale. El a răspuns: – Ascult.18 Ea a zis: – Odinioară ei obișnuiau să spună: „Trebuie să întrebe în Abel!“ Și așa rezolvau ei totul.19 Noi suntem una din cetățile pașnice și credincioase ale lui Israel, iar tu cauți să distrugi o cetate care este o mamă în Israel. De ce vrei să înghiți moștenirea DOMNULUI?20 Ioab i‑a răspuns: – Departe, departe de mine gândul să înghit și să distrug!21 Nu așa stau lucrurile. Însă un bărbat din muntele lui Efraim, pe nume Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva regelui, împotriva lui David. Dați‑mi‑l doar pe el și mă voi îndepărta de cetate. Femeia i‑a zis lui Ioab: – Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid.22 Femeia s‑a dus la tot poporul cu înțelepciunea ei. Aceștia i‑au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și i l‑au aruncat lui Ioab. Atunci el a sunat din trâmbiță și oamenii săi s‑au retras de lângă cetate, plecând fiecare la cortul lui. Ioab s‑a întors la rege, în Ierusalim.23 Ioab era conducătorul întregii oștiri a lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era conducătorul cheretiților și al peletiților;24 Adoniram era căpetenie peste oamenii de corvoadă; Iehoșafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;25 Șeva era scrib, iar Țadok și Abiatar erau preoți.26 De asemenea, și iairitul Ira era preotul lui David.

2 Samuel 20

nuBibeln

1 Nu råkade Sheva, son till benjaminiten Bikri, vara där. Han var en ondsint man och plötsligt blåste han en hornsignal och ropade: ”Vi vill inte längre ha något att göra med David, ingen del i Jishajs son! Kom, Israels män, så ger vi oss av hem!”2 Då övergav hela Israel David och följde Sheva, Bikris son. Männen i Juda förblev däremot trogna mot sin kung och följde honom från Jordan till Jerusalem.3 När David kom till palatset i Jerusalem, lät han de tio bihustrur som hade lämnats kvar för att ta hand om palatset föras undan och sättas under bevakning i ett särskilt hus. De fick vad de behövde, men kungen låg inte med dem mer. De fick leva som änkor och hölls inlåsta till sin död.[1]4 Kungen befallde nu Amasa att mobilisera Juda armé och infinna sig inom tre dagar.5 Amasa började sammankalla trupperna, men det tog längre tid än de tre dagar som han hade fått på sig.6 Då sa David till Avishaj: ”Den där Sheva, Bikris son, kommer att skada oss mer än vad Absalom gjorde. Skynda dig! Ta mina män och sätt efter honom, innan han hunnit förskansa sig i befästa städer där vi inte kommer åt honom.”7 Då gav sig Avishaj iväg efter Sheva tillsammans med Joav och hans män och keretéerna och peletéerna och alla soldaterna. De drog ut från Jerusalem och förföljde Sheva, Bikris son.8 Vid den stora stenen i Givon mötte de Amasa. Joav bar full stridsmundering och hade en dolk i en skida i bältet. När han gick fram föll dolken ur skidan.[2]9 ”Jag är glad att få träffa dig, min bror”, sa Joav och tog honom i skägget med sin högra hand, som om han skulle kyssa honom.10 Amasa lade inte märke till att Joav hade en annan dolk i sin vänstra hand och Joav stötte den i magen på honom så att inälvorna rann ut. Det räckte med ett enda hugg, Amasa dog omedelbart. Joav och hans bror Avishaj fortsatte sedan att förfölja Sheva, Bikris son.11 En av Joavs män som stod bredvid Amasa ropade: ”Den som står på Davids sida, kom och följ Joav!”12 Amasa låg kvar i en blodpöl mitt på vägen och när mannen såg att alla som passerade stannade, släpade han honom åt sidan och in på en åker där han kastade en mantel över honom, eftersom han såg att alla som kom stannade.13 När kroppen var ur vägen, följde alla Joav i jakten på Sheva, Bikris son.14 Sheva hade vandrat genom alla Israels stammar och till slut kom han till Avel Bet-Maaka. Han hade också gått genom hela Habberim och många följde med honom[3].15 När Joavs trupper kom fram till Avel Bet-Maaka, belägrade de staden och byggde en ramp upp mot stadens yttre mur. Men medan de försökte rasera muren,16 ropade en klok kvinna inifrån staden: ”Hallå där nere! Lyssna! Säg till Joav att komma hit fram, så att jag kan tala med honom!”17 När han närmade sig, frågade kvinnan: ”Är du Joav?” ”Ja”, svarade han. ”Lyssna på vad din tjänarinna har att säga”, bad hon. ”Jag lyssnar”, sa Joav.18 Då sa hon till honom: ”Det finns ett ordspråk som säger: ’Om du vill lösa en tvist, så be om råd i Avel’. Så avgjordes saken.19 Vi är de mest fridsamma och trofasta i Israel. Du vill ödelägga en stad som är en moder i Israel. Ska du verkligen förgöra det som tillhör HERREN?”20 Joav svarade: ”Jag är inte här för att förstöra något, långt därifrån!21 Så är det inte! Men en man som heter Sheva, Bikris son, från Efraims bergsbygd, har gjort uppror mot kung David. Överlämna bara honom till mig, så ska jag lämna staden i fred!” Kvinnan svarade: ”Vi ska kasta hans huvud till dig över muren.”22 Sedan gick kvinnan till folket med sitt kloka råd och de halshögg Sheva, Bikris son, och kastade ner hans huvud till Joav. Då blåste Joav en hornsignal och drog tillbaka sina trupper. Var och en gick sedan hem till sitt och Joav återvände till kungen i Jerusalem.23 Joav var befälhavare över hären, Benaja, Jojadas son, var befälhavare över keretéerna och peletéerna,24 medan Adoram ansvarade för tvångsarbetena. Joshafat, Achiluds son, var kansler,25 Sheva tjänstgjorde som kungens sekreterare och Sadok och Evjatar var präster.26 Också jairiten Ira var en av Davids präster[4].