1Am văzut când Mielul a deschis unul dintre cele șapte sigilii și am auzit‑o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“2M‑am uitat și iată că a ieșit un cal alb, iar cel care‑l călărea avea un arc. I‑a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a ieșit să cucerească.3Când Mielul a deschis al doilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a doua ființă vie zicând: „Vino!“4Și a ieșit un alt cal, unul roșu, iar celui ce‑l călărea i s‑a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i‑a fost dată o sabie mare.5Când Mielul a deschis al treilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a treia ființă vie zicând: „Vino!“ M‑am uitat și iată că a ieșit un cal negru, iar cel care‑l călărea avea în mână o balanță.6Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „Un choinix[1] de grâu pentru un denar[2]! Trei choinicși de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“7Când Mielul a deschis al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de‑a patra ființe vii zicând: „Vino!“8M‑am uitat și iată că a ieșit un cal verde pal[3], iar numele celui ce‑l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându‑l, era Locuința Morților[4]. Le‑a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.9Când Mielul a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși[5] din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră. (Ex 29:12; Lev 4:7)10Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat, întârzii să judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“11Fiecăruia i s‑a dat câte o robă albă și li s‑a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până când numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.12Apoi am văzut când Mielul a deschis al șaselea sigiliu; și a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele,13iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târzii[6] când este scuturat de un vânt puternic.14Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor.15Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s‑au ascuns în peșteri și printre stâncile munților.16Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului,17pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?!“
Revelaţia 6
nuBibeln
Sex av sigillen bryts
1Medan jag såg på bröt Lammet det första av de sju sigillen. Jag hörde en av de fyra levande varelserna säga med en röst som liknade åskan: ”Kom!”2Då fick jag se en vit häst. Ryttaren som satt på den hade en pilbåge, och man gav honom en segerkrans. Som en segrare red han sedan ut för att segra.3När Lammet bröt det andra sigillet, hörde jag nästa levande varelse säga: ”Kom!”4Då kom det fram en annan, en eldröd häst. Ryttaren på den hästen fick makt att ta bort freden från jorden så att människorna skulle döda varandra, och han fick ett långt svärd.5När Lammet bröt det tredje sigillet, hörde jag den tredje av de fyra levande varelserna säga: ”Kom!” Då fick jag se en svart häst. Ryttaren på den hästen höll en våg i handen,6och jag hörde något som lät som en röst bland de fyra varelserna säga: ”Ett kilo vete för en denar[1] och tre kilo korn för samma pris, men skada inte oljan och vinet.”7När Lammet bröt det fjärde sigillet, hörde jag den fjärde levande varelsen säga: ”Kom!”8Nu fick jag se en likblek häst. Ryttaren på den hästen hette Döden, och efter honom följde dödsriket[2]. De fick makt över en fjärdedel av jorden, så att de kunde döda människorna med svärd och svält och sjukdomar och vilda djur.9När Lammet bröt det femte sigillet, fick jag se under altaret de människoliv som hade dödats för Guds ord och för sitt vittnesbörd.10De ropade med hög röst: ”Herre, du som är helig och sann, hur länge ska det dröja innan du dömer människorna på jorden och straffar dem för att de dödade oss?”11Då fick var och en av dem vita dräkter, och de blev tillsagda att vara stilla ännu en kort tid, tills det fulla antalet av deras medtjänare, deras troende syskon, också hade blivit dödade.12Sedan såg jag Lammet bryta det sjätte sigillet. Då kom det en stor jordbävning, och solen blev svart som en sorgdräkt och månen blev som blod.13Himlens stjärnor föll till jorden som omogna frukter från ett fikonträd som skakas av kraftiga vindar.14Himlen veks undan, som om den rullats ihop som en bokrulle, och alla berg och öar flyttades från sina platser.15Jordens kungar och ledare och höga militärer, de rika och mäktiga, ja, alla människor, både slavar och fria, gömde sig i grottor och bland klippor i bergen,16och de sa till bergen och klipporna: ”Fall över oss och göm oss för honom som sitter på tronen och för Lammets vrede.17För nu har dagen kommit för deras stora vrede, och vem kan då överleva?”