Revelaţia 7 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii

1 După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2 Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea sigiliul Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3 zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ 4 Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel: 5 din seminția lui Iuda au fost pecetluiți douăsprezece mii; din seminția lui Ruben – douăsprezece mii; din seminția lui Gad – douăsprezece mii; 6 din seminția lui Așer – douăsprezece mii; din seminția lui Neftali – douăsprezece mii; din seminția lui Manase – douăsprezece mii; 7 din seminția lui Simeon – douăsprezece mii; din seminția lui Levi – douăsprezece mii; din seminția lui Isahar – douăsprezece mii; 8 din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii; din seminția lui Iosif – douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiți.

Marea mulțime în robe albe

9 După toate acestea, m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni n‑o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas tare, zicând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, Care stă pe tron, și a Mielului!“ 11 Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s‑au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 12 zicând: „Amin! Lauda și slava, înțelepciunea și mulțumirea, cinstea, puterea și tăria să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“ 13 Unul dintre bătrâni m‑a întrebat, zicând: – Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit? 14 I‑am răspuns: – Domnule, tu știi! El mi‑a zis: – Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei și‑au spălat robele și le‑au albit în sângele Mielului. 15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu și I se închină zi și noapte în Templul Lui; iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei. 16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui, nici vreo altă căldură arzătoare, 17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori și îi va conduce la izvoarele apelor vieții, iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.

nuBibeln

Guds folk ska räddas

1 Sedan fick jag se fyra änglar stå vid jordens fyra hörn, och de hindrade de fyra vindarna från att blåsa över jorden, över havet eller mot något träd. 2 Jag fick också se en annan ängel komma upp från öster, och han hade med sig den levande Gudens sigill. Han ropade högt till de fyra änglarna, som hade fått makt att skada jorden och havet: 3 ”Skada inte jorden, havet eller träden förrän vi har märkt vår Guds tjänare med ett sigill på pannan.” 4 Jag fick höra hur många som hade blivit märkta med sigill. Det var 144 000,^[1] och de kom från alla Israels stammar: 5 12 000 från Judas stam var märkta med sigill, 12 000 från Rubens stam, 12 000 från Gads stam, 6 12 000 från Ashers stam, 12 000 från Naftalis stam, 12 000 från Manasses^[2] stam, 7 12 000 från Simons stam, 12 000 från Levis stam, 12 000 från Isaskars stam, 8 12 000 från Sebulons stam, 12 000 från Josefs stam och 12 000 från Benjamins stam.

Den stora skaran hyllar Gud och Lammet

9 Sedan fick jag se en stor skara människor som ingen kunde räkna. De var från alla folk och stammar och länder och språk, och de stod inför tronen och Lammet, klädda i vita dräkter och med palmkvistar i sina händer. 10 De ropade högt: ”Frälsningen finns hos vår Gud, han som sitter på tronen, och hos Lammet.” 11 Alla änglarna stod runt tronen och runt de himmelska ledarna och de fyra levande varelserna, och de föll ner på sina ansikten inför tronen och tillbad Gud 12 och sa: ”Amen. Pris, härlighet, vishet och tacksägelse, ära, makt och kraft tillhör vår Gud i all evighet. Amen.” 13 Sedan frågade en av de äldste mig: ”Dessa som är klädda i vita dräkter, vilka är de, och varifrån kommer de?” 14 ”Min herre”, svarade jag, ”du är den som vet det.” Då sa han till mig: ”Det är de som kommer ur det stora lidandet. De har tvättat sina dräkter rena och gjort dem vita i Lammets blod.^[3] 15 Det är därför de står här inför Guds tron och tjänar honom dag och natt i hans tempel. Han som sitter på tronen ska slå upp sitt tält över dem. 16 De ska aldrig mer gå hungriga eller törstiga, och varken solen eller någon annan brännande hetta ska skada dem. 17 För Lammet, som står mitt för tronen, ska vara deras herde och leda dem till källorna med livets vatten^[4]. Och Gud ska torka alla tårar från deras ögon.”