1Apoi mi‑a fost dată o trestie asemenea unui băț și mi s‑a spus: „Ridică‑te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el!2Curtea exterioară a Templului las‑o la o parte și să n‑o măsori, pentru că ea a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea cea sfântă patruzeci și două de luni[1].3Le voi da celor doi martori ai mei autoritatea să profețească o mie două sute șaizeci de zile[2], îmbrăcați în sac.“4Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului.[3] (Zah 4:3; Zah 4:11; Zah 4:14)5Dacă vrea cineva să le facă rău, din gurile lor iese foc care‑i mistuie pe dușmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău, așa trebuie să fie omorât.6Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeției lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, și să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori doresc ei.7Când își vor sfârși mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge și‑i va omorî.8Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăți, care, în sens duhovnicesc[4], este numită „Sodoma“ și „Egipt“[5], unde a fost răstignit și Domnul lor. (Gen 19:4; Ex 1:11; Is 1:10)9Și oameni din unele popoare, seminții și neamuri și de diferite limbi, se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile și jumătate și nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt.10Locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor, se vor înveseli și își vor trimite daruri unii altora, căci acești doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului.11Dar după cele trei zile și jumătate, o suflare de viață de la Dumnezeu a intrat în ei, și ei s‑au ridicat în picioare; și o mare frică i‑a cuprins pe cei ce i‑au văzut.12Apoi ei au auzit un glas puternic din cer, care le‑a spus: „Suiți‑vă aici!“ Și ei s‑au suit în cer, într‑un nor, în timp ce dușmanii lor se uitau la ei.13Chiar în ceasul acela a avut loc un mare cutremur și s‑a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s‑au înfricoșat și au dat slavă Dumnezeului cerului.14Al doilea „vai“ s‑a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.
A șaptea trâmbiță
15Al șaptelea înger a sunat din trâmbiță. Și erau glasuri puternice în cer, zicând: „Împărăția lumii a devenit a Domnului nostru și a Cristosului[6] Său; iar El va împărăți în vecii vecilor!“16Cei douăzeci și patru de bătrâni care ședeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu s‑au aruncat cu fețele la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu,17zicând: „Îți mulțumim Ție, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic, Cel Care este și Care era, pentru că Ți‑ai luat puterea Ta cea mare și ai început să împărățești!18Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta, a venit vremea ca morții să fie judecați, a venit vremea să dai răsplată robilor Tăi, profeții, sfinților și celor ce se tem de Numele Tău, celor mici și celor mari, și a venit vremea să‑i distrugi pe cei ce pervertesc[7] pământul!“ (Gen 6:11; Gen 6:13)19Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer și în interiorul Templului a fost văzut Chivotul Legământului. Și au fost fulgere, sunete[8], tunete, cutremur și grindină mare.
Revelaţia 11
nuBibeln
Guds två vittnen
1Nu gav man mig en måttstock som var som en stav och sa till mig: ”Gå och mät Guds tempel och altaret, och räkna dem som tillber där.[1]2Men templets yttre gård ska du utelämna och inte mäta, för den har överlämnats till hedningarna. De ska trampa den heliga staden i fyrtiotvå månader[2].3Under dessa 1 260 dagar ska jag ge mina två vittnen i uppdrag att profetera, klädda i sorgdräkt.”4Dessa är de två olivträd och de två lampställen som står inför jordens Herre.[3]5Om någon försöker skada dem, ska eld komma ut från deras munnar och förtära deras fiender. Var och en som vill skada dem ska dödas på det sättet.6De har makt att stänga himlen, så att inget regn faller under den tid som de profeterar. Och de har makt att förvandla vattnen till blod och slå jorden med alla slags plågor, så ofta de vill.7När de har slutfört sitt uppdrag ska odjuret[4] som stiger upp från avgrunden attackera och besegra och döda dem.8Deras lik ska sedan ligga på gatan i den stora stad som andligt talat kallas Sodom och Egypten, och där deras Herre också blev korsfäst.9Människor från alla länder och stammar och språk och folk ska under tre och en halv dag se deras kroppar ligga där, och de ska inte tillåta att de begravs.10Men jordens invånare ska glädja sig över dem. De ska jubla och skicka presenter till varandra, eftersom dessa båda profeter plågat jordens invånare så mycket.11Efter tre och en halv dag kom en livsande från Gud in i dem, och de ställde sig upp, och alla som såg dem blev skräckslagna.12Sedan hörde de en stark röst från himlen säga till dem: ”Kom hit upp!” De for upp till himlen i ett moln, mitt framför ögonen på sina fiender.13I samma stund blev det en fruktansvärd jordbävning, som fick en tiondel av staden att störta samman. 7 000 människor dödades i jordbävningen, och de som överlevde darrade av skräck och hyllade himlens Gud.14Det andra veropet är över, men det tredje är snart på väg.
Den sjunde ängeln blåser i sin trumpet
15Den sjunde ängeln blåste i sin trumpet och starka röster hördes från himlen. De sa: ”Kungamakten över världen tillhör nu vår Herre och hans Smorde, och han ska regera i all evighet.”16De tjugofyra himmelska ledarna, som satt på sina troner inför Gud, föll ner på sina ansikten och tillbad Gud17och sa: ”Vi tackar dig, Herre Gud, Allsmäktig, du som är och som var, för att du har tagit makten, din stora makt, och ska regera.18Folken rasade i vrede, men nu har din vrede kommit. Det är dags för de döda att dömas. Du ska belöna dina tjänare profeterna och de heliga och dem som fruktar ditt namn, både små och stora. Och du ska förgöra dem som förgör jorden.”19Sedan öppnades Guds tempel i himlen, och där inne kunde man se förbundsarken[5]. Det blixtrade och mullrade av åska, och det blev jordbävning och stora hagel föll.