1Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer învăluit într‑un nor și având deasupra capului un curcubeu. Fața lui era ca soarele, picioarele îi erau ca niște stâlpi de foc,2și în mână avea un sul mic, care era deschis. Și‑a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat3și a strigat cu glas tare, așa cum rage un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete și‑au făcut auzite glasurile lor,4iar când cele șapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă din cer am auzit un glas, zicând: „Pecetluiește ceea ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!“5Îngerul pe care l‑am văzut stând în picioare pe mare și pe uscat și‑a ridicat mâna dreaptă spre cer6și a jurat pe Cel Ce trăiește în vecii vecilor, Care a creat cerul și ceea ce este în el, pământul și ceea ce este pe el și marea și ceea ce este în ea, că nu va mai fi nicio amânare,7ci în zilele când al șaptelea înger va suna din trâmbiță, se va împlini taina[1] lui Dumnezeu, așa cum le‑a vestit El robilor Săi, profeții. (Apo 1:20)8Glasul pe care l‑am auzit din cer mi‑a vorbit din nou și mi‑a zis: „Du‑te, ia sulul deschis care este în mâna îngerului ce stă în picioare pe mare și pe uscat!“9M‑am dus la înger și i‑am zis să‑mi dea acel sul mic. El mi‑a zis: „Ia‑l și mănâncă‑l! Îți va amărî stomacul, dar în gură îți va fi dulce ca mierea.“[2] (Ez 3:3; Ez 3:14)10Am luat sulul din mâna îngerului și l‑am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l‑am mâncat, stomacul mi s‑a făcut amar.11Atunci el mi‑a zis: „Trebuie să profețești din nou despre multe popoare, neamuri, limbi și regi[3]!“
Revelaţia 10
nuBibeln
Ängeln med den lilla bokrullen
1Sedan såg jag en annan väldig ängel komma ner från himlen, insvept i ett moln och med en regnbåge över sitt huvud. Hans ansikte var som solen och hans ben som pelare av eld,2och i sin hand höll han en liten bokrulle som var öppnad. Han satte högra foten på havet och den vänstra på jorden3och ropade med en röst lika stark som ett lejons rytande. När han hade slutat ropa, talade de sju åskorna.4Jag skulle just skriva ner vad de sju åskorna talat, när jag hörde en röst från himlen säga: ”Försegla de sju åskornas tal, skriv inte ner det!”5Ängeln, som jag såg stå på havet och på jorden, lyfte sedan sin högra hand mot himlen6och svor vid honom som lever i all evighet och som skapade himlen och allt som finns i den, jorden och allt som finns på den, och havet och allt som finns i det. Han sa: ”Tiden är ute.7När den sjunde ängelns röst hörs och han blåser i sin trumpet, har Guds hemlighet slutförts, enligt det glada budskap han framfört till sina tjänare profeterna.”8Sedan talade rösten som jag hade hört från himlen till mig igen och sa: ”Gå till ängeln som står på havet och på jorden och ta den öppna bokrullen ur hans hand.”9Då gick jag bort till ängeln och bad honom att ge mig den lilla bokrullen. Han sa till mig: ”Ja, ta den och ät den. Den ska bli bitter i din mage, men i din mun ska den smaka sött som honung.”[1]10Då tog jag bokrullen ur hans hand och åt upp den, och den smakade sött som honung i min mun, men när jag hade svalt den var den bitter i min mage.11Sedan sa man till mig: ”Än en gång måste du profetera om många länder och folk och språk och kungar.”