1Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce‑Ți aprinzi mânia împotriva turmei pășunii Tale?[1] (Ps 32:1)2Adu‑Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat‑o[2] în vechime și ai răscumpărat‑o ca seminție a moștenirii Tale; adu‑Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit!3Îndreaptă‑Ți pașii spre aceste ruine veșnice, unde dușmanul a prăpădit totul în Lăcașul cel sfânt!4Vrăjmașii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; și‑au pus însemnele lor ca semne.5Și‑au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin pădure.6Și‑au ascuțit uneltele împotriva gravurilor lui, zdrobindu‑le cu lovituri de secure și de bardă.7Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș; au întinat Locuința Numelui Tău, trântind‑o la pământ!8Și‑au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“ Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară.9Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea!10Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmașul? Va defăima dușmanul pentru totdeauna Numele Tău?11De ce Ți‑ai retras mâna Ta și dreapta Ta? Înalț‑o de la sân și distruge!12Dumnezeu este Împăratul meu din vechime și Cel Ce aduce izbăviri peste pământ[3].13Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea, ai zdrobit capetele monștrilor din ape.14Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului[4] și l‑ai dat de mâncare poporului din pustietăți. (Iov 3:8; Iov 41:1; Ps 104:26; Is 27:1)15Tu ai deschis izvoare și ueduri[5] și ai uscat râuri care nu seacă.16A Ta este ziua; a Ta este și noaptea. Tu ai rânduit luna și soarele.17Tu ai stabilit toate hotarele pământului; Tu ai întocmit vara și iarna.18Adu‑Ți aminte că dușmanul Te defăimează, DOAMNE, și un popor nebun batjocorește Numele Tău.19Nu lăsa pradă unei fiare sufletul turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi!20Ai în vedere legământul, căci locurile întunecate ale țării sunt pline de cuiburi ale violenței!21Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit! Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău!22Ridică‑Te, Dumnezeule, apără‑Ți cauza! Adu‑Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun!23Nu uita glasul dușmanilor Tăi și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!
Psalmi 74
nuBibeln
Klagan över landets och templets förstörelse
1Maskil. Av Asaf.[1] Gud, varför har du förkastat oss för evigt? Varför brinner din vrede mot fåren på dina egna ängar?2Kom ihåg din församling som du en gång vann åt dig, ditt folk som du friköpte till din egendom, Sions berg, din boning.3Styr dina steg mot de eviga ruinerna. Fienden har ödelagt allting i helgedomen.4Dina fiender har skränat i ditt hus och ställt upp sina egna tecken där.5Det var som när man slår med yxor i en tät skog.6De slog sönder alla snidade paneler med yxor och bräckjärn.7De satte eld på din helgedom, så att den brann ner till grunden. De vanhelgade ditt namns boning.8De sa för sig själva: ”Vi ska krossa dem helt.” De brände ner alla gudstjänstplatser i landet.9Vi ser inte våra tecken. Profeterna är borta. Ingen av oss vet hur länge detta varar.10Gud, hur länge ska fienden få håna? Ska fienden för all framtid få dra ditt namn i smutsen?11Varför griper du inte in utan håller tillbaka din högra hand? Dra fram den ur din mantel och förgör dem!12Gud, sedan urminnes tid har du varit min kung. Du kommer med räddning till jorden.13Med din styrka besegrade du Havet. Du klöv havsodjurens huvuden,14du krossade Leviatans huvuden och gav honom till mat åt öknens varelser.[2]15Du öppnade källor och strömmar, du lät starka strömmar torka ut.16Både dag och natt är din egendom, och du satte dit både ljuset och solen.17Du har satt jordens gränser, och du skapade sommaren och vintern.18Men HERRE, tänk på hur fienden hånar och hur dåraktigt folk föraktar ditt namn.19Utlämna inte din turturduva[3] åt dessa rovdjur, glöm inte dina hjälplösa för alltid.20Kom ihåg ditt förbund! Landets mörka hörn är våldets boningar.21Låt inte den förtryckte dra sig undan i skam, låt de fattiga och förtryckta prisa ditt namn.22Res dig, Gud, och försvara din sak! Tänk på hur du dagen lång hånas av dårar.23Ha inte överseende med dina motståndares skrik och fienders larm som ständigt hörs.