1Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.2Cât despre mine, erau să mi se îndoaie picioarele, era cât pe ce să‑mi alunece pașii,3căci îi invidiam pe cei lăudăroși când vedeam bunăstarea celor răi.4Căci ei n‑au parte de remușcări până la moarte, iar trupul le este plin de grăsime.[1]5N‑au parte de necazul muritorului de rând și nu sunt loviți ca alți oameni.6De aceea mândria le este lănțișor la gât, iar violența îi învelește ca o manta.7Le iese ochiul din orbită,[2] iar imaginațiile inimii lor întrec măsura.8Iau în derâdere și vorbesc cu răutate; vorbesc de sus cu asuprire.9Își înalță gura până la ceruri, iar limba lor cutreieră pământul.10De aceea poporul Lui se întoarce la ei și soarbe ape din plin de la ei.11Ei zic: „Cum să știe Dumnezeu și cum ar putea afla Cel Preaînalt?“12Iată, așa sunt cei răi: liniștiți pe vecie și crescând în bogăție.13Într-adevăr, degeaba mi‑am curățit inima și mi‑am spălat mâinile în nevinovăție,14căci sunt lovit toată ziua și am parte de pedeapsă în fiecare dimineață.15Dacă aș zice: „Vreau să pot vorbi și eu așa!“, iată că aș trăda generația fiilor Tăi.16Când m‑am gândit la aceste lucruri ca să le înțeleg, a fost o îndeletnicire obositoare pentru mine,17până când am venit la Sfântul Lăcaș al lui Dumnezeu și am luat aminte la sfârșitul lor.18Într-adevăr, Tu îi așezi în locuri alunecoase, îi arunci în dezastru.19Cum sunt pustiiți într‑o clipă! Sunt nimiciți, sfârșiți prin lovituri năprasnice.20Ei sunt ca un vis la deșteptare. Stăpâne, când Te trezești, le vei disprețui chipul.21Când mi se amăra inima și eram străpuns în rărunchii mei,22eram fără minte și nu știam nimic; eram ca un animal înaintea Ta.23Însă eu totdeauna sunt cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă,24mă călăuzești cu sfatul Tău și apoi mă vei lua în slavă.25Pe cine am eu în ceruri în afară de Tine? Iar pe pământ nu‑mi găsesc plăcerea în nimeni, ci doar în Tine.26Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de moștenire pe vecie.27Căci iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri. Tu nimicești pe oricine curvește, abătându‑se de la Tine.28Cât despre mine, este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Stăpânul DOMN adăpostul meu; voi povesti toate lucrările Tale!
Psalmi 73
nuBibeln
Den gudlöses kortvariga framgång och den rättfärdiges eviga lön
1En psalm av Asaf. Gud är sannerligen god mot Israel, mot dem som har rena hjärtan.2Men jag höll på att snava, mina fötter höll på att tappa fästet.3Jag var avundsjuk på de högmodiga då jag såg de gudlösas framgång.4De slipper svårigheter ända fram till sin död, de är friska och välmående.5De råkar inte i människans nöd och plågas inte som andra.6Därför är högfärd deras halsband, och våld deras kläder.7Ur deras fetma tittar ögonen fram, deras fantasier har ingen gräns.8De talar föraktfullt och ondsint. De är högfärdiga och förtrycker andra.9De gör anspråk på himlen och talar som om de ägde jorden.10Så återvänder hans folk dit och suger åt sig mängder av vatten.[1]11De frågar: ”Hur kan Gud veta? Skulle den Högste ha den kunskapen?”12Så är det med de gudlösa, ostörda ökar de alltid sin rikedom.13Förgäves har jag hållit mitt hjärta rent och tvättat mina händer i oskuld.14Jag har plågats dagen lång, bestraffats var morgon.15Om jag hade sagt: ”Så vill jag tala”, skulle jag ha varit en förrädare mot dina barns generation.16När jag försökte förstå detta var det alltför mödosamt för mig,17tills jag kom in i Guds helgedom och insåg hur det går med dessa till slut.18Du låter dem vandra på en hal väg, störtar dem i fördärvet19och plötsligt går de under. De tar en ände med förskräckelse.20Det blir som när man vaknar ur en dröm: Du, Herre, reser dig och föraktar dem som om de vore fantasier.[2]21När mitt hjärta var bittert och det sved inom mig,22då var jag oförnuftig och ovetande, som ett djur inför dig.23Ändå är jag alltid hos dig, och du håller min högra hand.24Du leder mig efter ditt råd, och sedan för du mig till härligheten[3].25Vem har jag i himlen utom dig? Och när jag har dig, önskar jag ingenting på jorden.26Min kropp och min själ kan tyna bort, men Gud är min inre klippa och min del för evigt.27Men de som är långt borta från dig kommer att förgås. Du förgör dem som inte är trogna mot dig.28Men det är gott för mig att vara nära Gud. Jag har gjort HERREN Gud till min tillflykt, och jag vill berätta om alla dina gärningar.