Psalmi 107 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui! 2 Așa să zică răscumpărații DOMNULUI, cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului, 3 pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor: de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare. 4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate în care să locuiască. 5 Flămânzi și însetați, li se lihnise sufletul în ei. 6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a scăpat din necazurile lor. 7 I‑a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate unde să locuiască. 8 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 9 Căci El a potolit sufletul însetat și a săturat sufletul flămând cu bunătăți. 10 Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții, legați în chin și în fiare, 11 pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt, 12 El le‑a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute. 13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 14 I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt legăturile. 15 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 16 Căci El a zdrobit porți de bronz și a tăiat zăvoare de fier. 17 Ei ajunseseră nebuni^[1] din cauza fărădelegii lor și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor. 18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și ajunseseră la porțile morții. 19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 20 Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat și i‑a scăpat din gropile lor. 21 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 22 Să aducă jertfe de mulțumire și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie! 23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoț pe ape mari, 24 au văzut ei înșiși lucrările DOMNULUI și minunile Lui din adâncuri. 25 Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic, care a ridicat talazurile mării. 26 Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii. 27 Se clătinau și se mișcau ca un om beat; toată înțelepciunea lor fusese înghițită. 28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 29 A liniștit furtuna, iar valurile s‑au potolit. 30 Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit, iar El i‑a condus la limanul dorit. 31 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 32 Să‑L înalțe în adunarea poporului și să‑L laude în adunarea bătrânilor! 33 El preface râurile în pustiu, izvoarele de ape în pământ uscat, 34 și pământul roditor în pământ sterp, din cauza răutății locuitorilor țării. 35 El preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat în izvoare de ape. 36 Așază acolo pe cei flămânzi, iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască, 37 își seamănă ogoare, își plantează vii și au recolte bogate. 38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult, iar vitele nu li le împuținează. 39 Când sunt împuținați și umiliți din cauza asupririi, a necazului și a durerii, 40 El revarsă dispreț asupra nobililor și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum. 41 Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare și le înmulțește familiile ca pe o turmă. 42 Cei drepți văd și se bucură, și orice nedreptate își închide gura. 43 Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri și să ia aminte la marea îndurare a DOMNULUI!

nuBibeln

Tacksamhet och lovprisning till Herren

1 Prisa HERREN, för han är god, hans nåd består för evigt. 2 Så ska de säga som HERREN har friköpt, de som han har befriat ur fiendens våld, 3 samlat från länderna, från öster och väster, från norr och söder. 4 De irrade omkring i öknen, i ödemarken, utan att finna någon boplats. 5 De var hungriga, törstiga, och deras liv tynade bort. 6 De ropade till HERREN i sin nöd, och han befriade dem ur deras trångmål. 7 Han förde dem till den rätta vägen, till en plats där de kunde bo. 8 De ska prisa HERREN för hans nåd och för allt underbart han gjort för människobarnen. 9 Han gav vatten till den törstige och den hungriges själ mättade han med sitt goda. 10 Där fanns de som satt i djupaste mörker, fångna i lidandets järnbojor, 11 för de hade gjort uppror mot Guds ord och föraktat den Högstes råd. 12 Därför lät han dem slita ont. De föll, och ingen kunde hjälpa dem. 13 De ropade till HERREN i sin nöd, och han räddade dem ur deras trångmål. 14 Han ledde dem ut ur det djupaste mörkret och bröt sönder deras bojor. 15 De ska prisa HERREN för hans nåd och för allt underbart han gjort för människobarnen. 16 Han krossar portarna av koppar och bryter sönder järnbommarna. 17 Andra var dåraktiga och fick lida för sin upproriskhet och sina synder. 18 De avskydde all mat och närmade sig dödens portar. 19 De ropade till HERREN i sin nöd, och han räddade dem ur deras trångmål. 20 Han sa bara ett ord och de blev botade, han räddade dem från graven. 21 De ska prisa HERREN för hans nåd och för allt underbart han gjort för människobarnen. 22 De ska frambära tack som offer, sjunga om allt han gjort. 23 Andra seglade på haven med skepp och drev handel på de stora vattnen. 24 De såg HERRENS gärningar och hans under i djupen. 25 Han talade, och en stormvind blåste upp, så att vågorna gick höga. 26 De reste sig mot himlen och störtade sedan mot djupen. Modet svek dem i olyckan, 27 och de raglade och stapplade som berusade, och all deras vishet var borta. 28 De ropade till HERREN i sin nöd, och han befriade dem ur deras trångmål. 29 Han lugnade stormen och vågorna tystnade. 30 De gladde sig över att det hade blivit lugnt, och han förde dem till den hamn dit de ville. 31 De ska prisa HERREN för hans nåd och för allt underbart han gjort för människobarnen. 32 De ska prisa honom när folket samlas och lova honom i de äldstes krets. 33 Han förvandlar floder till öken, vattenkällor till torr mark 34 och det bördiga landet till saltöken, för dess invånares ondska. 35 Han gör ökenlandet till sjöar och det uttorkade landet till vattenkällor. 36 Han låter de hungriga bosätta sig där och bygga en stad att bo i. 37 De sår sina åkrar, planterar sina vingårdar och får sedan rika skördar. 38 Han välsignar dem, och de får många barn. Han låter inte heller deras boskapshjordar minska. 39 Om de blir färre, blir förödmjukade^[1] och nedtryckta av bekymmer och sorg, 40 öser han olycka över härskarna och låter dem irra omkring i en väglös öken. 41 Men han lyfter de fattiga ur deras förtryck och låter deras familjer föröka sig som hjordar. 42 De rättsinniga ser det och gläder sig, medan all ondska måste tiga. 43 Den som är vis bör lägga detta på minnet och tänka på HERRENS nådegärningar.