Psalmi 105

Noua Traducere Românească

1 Mulțumiți DOMNULUI, chemați Numele Lui! Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!2 Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui! Vestiți toate minunile Lui!3 Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce‑L caută pe DOMNUL!4 Căutați pe DOMNUL și puterea Lui, căutați întotdeauna fața Lui!5 Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut, de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,6 sămânță a robului Său Avraam, fii ai lui Iacov, aleșii Lui!7 El este DOMNUL, Dumnezeul nostru, și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.8 El Își aduce aminte mereu de legământul Lui, de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,9 de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam, de jurământul Lui către Isaac,10 pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre și față de Israel printr‑un legământ veșnic,11 zicând: „Ție îți voi da țara Canaan, ca parte a moștenirii voastre.“12 Pe atunci erau doar câțiva oameni, puțini la număr și străini în țară.13 Ei călătoreau de la un neam la alt neam, de la un regat la alt popor.14 El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească și a mustrat regi pentru ei:15 „Nu vă atingeți de unșii Mei și nu‑i vătămați pe profeții Mei!“16 A chemat foametea peste țară, a frânt orice toiag al pâinii.17 Trimisese înaintea lor un om, pe Iosif, care a fost vândut ca rob.18 I‑au strâns picioarele în lanțuri, iar gâtul i‑a fost pus în fiare,19 până la vremea când s‑a împlinit[1] Cuvântul Lui, când Cuvântul DOMNULUI l‑a dovedit curat.[2]20 Atunci regele a trimis să‑l dezlege și stăpânitorul popoarelor – să‑l elibereze.21 L‑a pus stăpân peste casa lui și stăpânitor peste toate averile lui,22 ca să‑i lege după bunu‑i plac pe prinții lui și să‑i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea.23 Atunci Israel a venit în Egipt, Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham.24 Dumnezeu Și‑a înmulțit poporul foarte mult și i‑a făcut mai tari decât pe vrăjmașii lor.25 Acestora le‑a schimbat inima, ca să‑I urască poporul, să se poarte mișelește cu robii Săi.26 L‑a trimis pe Moise, robul Său, și pe Aaron pe care‑l alesese.27 Ei au înfăptuit semnele Lui printre vrăjmași și au făcut minuni în țara lui Ham.28 A trimis întunericul și s‑a făcut beznă; Moise și Aaron nu s‑au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.29 Le‑a prefăcut apa în sânge și le‑a omorât peștii.30 Țara lor a mișunat de broaște, până în odăile împăraților lor.31 El a zis, și au venit roiuri de muște; au fost țânțari pe întreg teritoriul lor.32 Le‑a dat grindină, în loc de ploaie, și flăcări de foc peste țara lor.33 Le‑a lovit viile și smochinii și le‑a rupt copacii din teritoriul lor.34 El a zis, și au venit lăcuste[3], lăcuste[4] fără număr.35 Ele au devorat toată verdeața din țara lor și au mâncat rodul pământului lor.36 I‑a lovit pe toți întâii născuți în țara lor, pârga întregii lor puteri.37 El i‑a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur și n‑a fost niciunul din semințiile Lui care să se poticnească.38 Egiptenii s‑au bucurat de plecarea lor, căci îi apucaseră groaza de ei.39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare și un foc ca să lumineze noaptea.40 Au cerut, iar El le‑a trimis prepelițe și i‑a săturat cu pâine din cer.41 A despicat stânca și a curs apă; un râu a curs prin locuri uscate.42 Și aceasta pentru că Și‑a amintit de promisiunea Sa cea sfântă, făcută lui Avraam, robul Său.43 El Și‑a scos poporul cu bucurie, Și‑a scos aleșii cu strigăte de veselie.44 Le‑a dat teritoriile neamurilor și au moștenit rodul muncii noroadelor,45 ca să păzească hotărârile Lui și să trăiască după învățăturile[5] Lui. Lăudați‑L pe DOMNUL![6]

Psalmi 105

nuBibeln

1 Prisa HERREN, åkalla honom. Gör hans verk kända för alla folk.2 Sjung och spela till hans ära, berätta om alla hans under!3 Lovprisa hans heliga namn, låt dem som söker HERREN få en innerlig glädje!4 Vänd er till HERREN och hans kraft, sök honom ständigt.5 Tänk på de mäktiga gärningar han har gjort, hans under och den dom som han uttalat,6 ni som är ättlingar till hans tjänare Abraham, till Jakob, hans utvalde.7 Han är HERREN, vår Gud. Över hela jorden sträcker sig hans domar.8 Han minns för evigt sitt förbund, sina befallningar för tusen generationer,9 det förbund som han slöt med Abraham, och sin ed till Isak.10 Han bekräftade det till Jakob som en stadga, till Israel som ett evigt förbund.11 Han sa: ”Jag ska ge dig Kanaans land till arv och egendom.”12 Fastän de var få till antalet, en liten skara främlingar,13 och vandrade från folk till folk, från rike till rike,14 lät han ingen förtrycka dem, och han straffade kungar för deras skull.15 ”Rör inte mina smorda, skada inte mina profeter!”16 Han sände hungersnöd över landet och förstörde deras matförråd.17 Men han hade före dem sänt en man, Josef, som såldes som slav.18 Bojor sattes på hans fötter och en järnring runt hans hals,19 tills den dag hans ord gick i uppfyllelse, och HERRENS ord gav honom rätt.20 Då lät kungen släppa honom fri, folkens kung befriade honom.21 Kungen gjorde honom till herre över sitt hus, till härskare över hela sin egendom,22 för att leda hans furstar som han ville och lära hans äldste vishet.23 Israel kom till Egypten, Jakob blev gäst i Hams land.24 Han gjorde sitt folk mycket fruktsamt, han gjorde dem mer talrika än deras fiender.25 Han vände egypterna till att hata hans folk, till konspiration mot hans tjänare.26 Han sände sin tjänare Mose, och Aron, som han hade utvalt.27 De utförde hans tecken bland dem, under i Hams land.28 Han sände mörker, så att allting blev mörkt. De hade inte[1] gjort uppror mot hans ord.29 Han förvandlade deras vatten till blod och lät deras fiskar dö.30 Deras land vimlade av grodor, ända in i deras furstars sängkammare.31 Han befallde, och svärmar av flugor kom, mygg över hela deras land.32 I stället för regn gav han dem hagel och eldslågor i landet.33 Han slog ner deras vinrankor och fikonträd, och alla träd vräktes omkull i deras land.34 På hans befallning kom gräshoppssvärmar och ett oräkneligt antal gräshoppsyngel.35 De åt upp allt grönt i deras land, och de åt upp skörden på deras mark.36 Slutligen dödade han allt förstfött i deras land, alla deras manliga nyfödda.37 Sedan förde han dem ut ur landet med silver och guld, och det fanns ingen i dess stammar som stapplade.38 Egypterna gladde sig när de gav sig iväg, för de hade drabbats av fasor för Israels skull.39 Han bredde ut ett moln som skydd och en eld som lyste om natten.40 De[2] bad, och han sände vaktlar, han mättade dem med bröd från himlen.41 Han öppnade en klippa, och vattnet forsade fram. Det flöt som en flod genom det torra landet.42 För han tänkte på sitt heliga löfte till sin tjänare Abraham.43 Han ledde ut sitt folk under jubel, sina utvalda under glädjerop.44 Han gav dem land som tillhört andra folk. De fick överta frukten av deras möda,45 för att de skulle hålla hans bud och lyda hans lagar. Halleluja!