1Orice femeie înțeleaptă își zidește casa, dar cea nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei.2Cine umblă cu dreptate se teme de DOMNUL, dar cel ce se îndepărtează de căile Lui Îl disprețuiește.3Vorbirea nebunului aduce o nuia pentru spinarea lui, dar cei înțelepți sunt păziți de înseși buzele lor.4Unde nu sunt boi, ieslea este goală, dar puterea boilor aduce belșug de roade.5Un martor adevărat nu minte, dar un martor fals răsuflă minciuni.6Batjocoritorul caută înțelepciunea, dar n‑o găsește, însă, pentru cel priceput, cunoștința este un lucru ușor.7Depărtează‑te de omul nesăbuit pentru că nu vei găsi cunoștință pe buzele lui!8Înțelepciunea celui chibzuit îl face să‑și înțeleagă calea, dar nebunia nesăbuiților este înșelătoare.9Nebunii glumesc cu păcatul[1], dar între cei drepți este bunăvoință.10Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu poate lua parte la bucuria ei.11Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor drepți va înflori.12Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții.13Chiar și în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată, iar bucuria poate sfârși în întristare.14Cel cu inima rătăcită se va sătura de căile lui, dar omul bun va fi săturat cu ale lui.15Cel naiv crede orice vorbă, dar cel chibzuit își gândește bine pașii.16Cel înțelept se teme și se depărtează de rău, dar cel nesăbuit este îngâmfat și încrezător.17Cel iute la mânie face prostii, și omul cu intenții rele este urât de alții.18Cei naivi moștenesc nebunie, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu multă cunoștință.19Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni și cei ticăloși se vor pleca la porțile celui drept.20Săracul este urât chiar și de semenii lui, dar bogatul are mulți prieteni.21Cel ce‑și disprețuiește semenul păcătuiește, dar ferice de cel ce arată bunăvoință față de cei săraci.22Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Cei ce plănuiesc binele însă găsesc îndurare și credincioșie.23În orice trudă există și un câștig, dar a spune doar cuvinte de pe buze duce numai la sărăcie.24Bogăția este o coroană pentru cei înțelepți, dar nebunia nesăbuiților este nebunie.[2]25Un martor adevărat eliberează suflete[3], dar cel ce răsuflă minciuni aduce înșelătoria.26În teama de DOMNUL există o puternică încredere; El va fi un adăpost pentru fiii Lui.27Teama de DOMNUL este un izvor de viață, îndepărtând omul de la cursele morții.28Poporul numeros este slava regelui, dar, fără supuși, prințul este ruinat.29Cel încet la mânie are mare pricepere, dar cel iute la mânie înalță nebunia.30O inimă liniștită este viața trupului, dar gelozia este putrezirea oaselor.31Cine‑l asuprește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul său, dar cine arată bunăvoință față de nevoiaș Îl onorează pe Dumnezeu.32Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel drept găsește adăpost chiar și în propria moarte.33Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput și se lasă cunoscută în mijlocul nesăbuiților.34Dreptatea înalță un neam, dar păcatul este o rușine pentru orice popor.35Bunăvoința regelui este pentru slujitorul înțelept, dar mânia lui este pentru cel care‑l face de rușine.
Proverbele 14
nuBibeln
1Visa kvinnor bygger upp sitt hus, medan dumma river ner det med egna händer.2Den som vandrar rakt fram fruktar HERREN, den som går krokiga vägar föraktar honom.3Den dummes tal resulterar i ris för hans rygg, men de visa skyddas av sina ord.4En krubba utan oxar förblir ren, men det är oxarnas styrka som gör skörden riklig.5Ett sant vittne bedrar aldrig, men ett falskt vittne har bara lögner att komma med.6En hädare söker vishet men finner ingen, men den kommer lätt till den som har omdöme.7Håll dig borta från dåren, för från honom får du aldrig höra några kloka ord.8Den klokes vishet kan urskilja den rätta vägen, men dårars dumhet bedrar.9De dumma hånskrattar åt skuldoffer,[1] men hos de rättsinniga finns välvilja.10Varje hjärta känner sin egen sorg, och ingen annan kan dela dess glädje.11Den gudlöses hus rivs ner, men den rättsinniges boning blomstrar.12En väg som kan synas rätt för en människa kan ändå leda till döden.13Även hos den som skrattar kan hjärtat göra ont, och glädjen kan sluta i sorg.14Den trolöse får tillbaka vad han förtjänar, likaså belönas den gode.15Den okunnige tror allt som sägs, den kloke ger akt på sina steg.16Den vise fruktar och undviker faror, en dåre är arrogant och sorglös.17En hetsig man gör dumheter, en kallt beräknande man blir hatad.18De okunniga ärver dumhet, men de kloka kröns av kunskap.19De onda måste buga sig för de goda och de gudlösa vid de rättfärdigas portar.20Också av sina närmaste blir den fattige hatad, medan den rike har många vänner.21Den som föraktar sin medmänniska syndar. Lycklig är den som visar den fattige nåd.22De som planerar ondska far vilse, men de som planerar det som är gott finner nåd och trofasthet.23Arbete ger välstånd men tomt prat fattigdom.24De visas krona är deras rikedom och dårarnas deras dumhet.25Ett sant vittne räddar liv, men ett falskt vittne är en förrädare.26Den som fruktar HERREN har ett tryggt fäste, och hans barn får där en tillflykt.27HERRENS fruktan är en källa till liv, som hjälper människan att undgå dödens snaror.28Ett stort folk är en kungs ära, men utan det går fursten under.29Den som kan behärska sitt temperament är förståndig, men den hetsige visar bara upp sin dumhet.30Sinnesro ger kroppen hälsa, men avundsjuka är röta i benen.31Den som förtrycker den fattige förolämpar hans skapare, men den som hjälper de fattiga ärar honom.32Den gudlöse går under på grund av sin ondska, men den rättfärdige har en tillflykt ända in i döden.33I den förnuftiges hjärta bor visheten, bland dårarna låter den sig bli känd.[2]34Rättfärdighet upphöjer ett folk, men synd blir till folkens vanära.35En kung gläder sig över en vis tjänare, men hans vrede drabbar den som handlar skamligt.