Judecătorii 2 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Sentința dată de Îngerul Domnului

1 Îngerul DOMNULUI S‑a suit de la Ghilgal la Bochim și a zis: „Eu v‑am scos din Egipt și v‑am adus în țara pe care le‑am promis‑o părinților voștri. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. 2 Iar voi să nu încheiați legământ cu locuitorii acestei țări, ci să le dărâmați altarele.» Voi însă nu ați ascultat de glasul Meu. Ce‑ați făcut? 3 Acum vă spun din nou: «Nu‑i voi alunga dinaintea voastră, ci vă vor fi ca niște spini în coaste, iar dumnezeii lor vă vor fi o cursă.»“ 4 După ce Îngerul Domnului le‑a zis aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul și‑a ridicat glasul și a plâns. 5 Au pus acelui loc numele Bochim^[1] și au adus acolo jertfe DOMNULUI.

Starea poporului în timpul vieții lui Iosua și după moartea acestuia

6 După ce Iosua a dat drumul poporului, fiii lui Israel au plecat fiecare la moștenirea lui, ca să ia în stăpânire țara. 7 Poporul a slujit DOMNULUI cât timp a trăit Iosua și bătrânii de după Iosua, care văzuseră toată lucrarea cea măreață pe care o făcuse DOMNUL pentru Israel. 8 Iosua, fiul lui Nun, robul DOMNULUI, a murit la vârsta de o sută zece ani. 9 L‑au înmormântat în teritoriul moștenirii sale, la Timnat-Heres^[2], în muntele lui Efraim, la nord de muntele Gaaș. (Ios 19:50; Ios 24:30) 10 Apoi toată generația aceea a fost adăugată la părinții săi, iar după ea s‑a ridicat o altă generație care nu‑L cunoștea pe DOMNUL, și nici lucrarea făcută de El pentru Israel. 11 Atunci fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI și au slujit BAALILOR^[3]. (Jud 3:7; Jud 8:33; Jud 10:6; Jud 10:10)

Jud 3:7Jud 8:33Jud 10:6Jud 10:10

12 L‑au părăsit pe DOMNUL, Dumnezeul părinților lor, Care‑i scosese din țara Egiptului, și s‑au dus după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care‑i înconjurau. S‑au închinat înaintea lor și L‑au mâniat pe DOMNUL. 13 Astfel, L‑au părăsit pe DOMNUL și au slujit lui BAAL^[4] și AȘTORETELOR^[5]. 14 DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a dat pe israeliți pe mâna unor jefuitori care i‑au prădat. El i‑a vândut în mâinile dușmanilor din vecinătate, cărora n‑au mai fost în stare să li se împotrivească. 15 Oriunde mergeau, mâna DOMNULUI era împotriva lor ca să le facă rău, așa cum le spusese și le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într‑un mare necaz. 16 DOMNUL le‑a ridicat judecători^[6] ca să‑i izbăvească din mâna jefuitorilor lor. 17 Dar nici de judecătorii lor n‑au ascultat, ci s‑au prostituat, ducându‑se după alți dumnezei și închinându‑se lor. S‑au abătut repede de la calea pe care umblaseră părinții lor, cei care ascultaseră de poruncile DOMNULUI, și nu au făcut ca ei. 18 Când DOMNUL le ridica judecători, DOMNUL era cu fiecare judecător și El Însuși îi izbăvea din mâna dușmanilor lor în toate zilele judecătorului. Căci DOMNULUI Îi părea rău când le vedea suspinul înaintea celor ce‑i prigoneau și‑i asupreau. 19 Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăși la căile lor și se perverteau mai mult decât înaintașii lor, ducându‑se după alți dumnezei, slujindu‑le și închinându‑se înaintea lor. Și nu renunțau la faptele și la căile lor rele. 20 Atunci DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și a zis: „Fiindcă neamul acesta a încălcat legământul Meu pe care‑l poruncisem părinților lor și n‑au ascultat de glasul Meu, 21 nu voi mai continua să alung dinaintea lor pe niciunul din neamurile lăsate de Iosua când a murit, 22 pentru ca, prin ele, să‑l pun la încercare pe Israel și să văd dacă vor păzi sau nu Calea DOMNULUI, umblând pe ea așa cum au făcut părinții lor.“ 23 Prin urmare, DOMNUL a lăsat în pace acele neamuri. El nu S‑a grăbit să le alunge și nu le‑a dat în mâna lui Iosua.

nuBibeln

Israel har brutit förbundet med Gud

1 En dag kom HERRENS ängel upp från Gilgal till Bokim och sa: ”Jag förde er upp ur Egypten och in i det land som jag lovat era förfäder och jag sa att jag aldrig skulle bryta mitt förbund med er, 2 om ni å er sida inte ingick några förbund med folken som bodde i landet. Jag uppmanade er att riva ner deras avgudaaltaren, men varför har ni varit olydiga? 3 Jag ska inte längre hjälpa er att driva bort folken som bor här i landet. I stället ska de bli en pik i er och deras gudar ska bli en ständig frestelse för er.” 4 När HERRENS ängel slutat tala till israeliterna, började folket att gråta högt. 5 Därför fick platsen heta Bokim^[1]. Där offrade de till HERREN. 6 När Josua sände iväg folket, begav sig israeliterna till sina respektive områden för att ta dem i besittning. 7 Folket tjänade HERREN under hela Josuas livstid och så länge de äldste levde som hade sett alla de märkliga ting HERREN hade gjort för Israel. 8 HERRENS tjänare Josua dog vid 110 års ålder. 9 Han begravdes på sitt eget område vid Timnat-Heres i Efraims bergsbygd norr om berget Gaash. 10 När hela den generationen hade dött och samlats till sina fäder, växte det upp en generation som varken kände HERREN eller visste vad han gjort för Israel. 11 De gjorde det som var ont i HERRENS ögon, de tillbad baalsgudar, 12 de vände sig bort från HERREN, sina fäders Gud, som hade fört dem ut ur Egypten och började i stället tillbe grannfolkens gudar och provocerade så HERRENS vrede. 13 När de övergav HERREN och tjänade Baal och astartegudinnorna, 14 flammade HERRENS vrede upp mot Israel. Han överlämnade dem till människor som plundrade dem, lämnade dem åt deras fiender på alla håll och de kunde inte längre stå emot dem. 15 När Israel drog ut i strid mot sina fiender, var HERREN mot dem och slog dem, såsom han med ed hade talat om att han skulle göra. De var nu i stor nöd. 16 Men HERREN utsåg domare bland folket som skulle rädda dem från deras plundrare. 17 Men folket brydde sig inte heller om att lyssna till domarna utan fortsatte att vara otrogna med andra gudar som de tillbad. De avfärdade mycket snart sina fäders tro och vägrade att följa HERREN som deras fäder hade gjort i lydnad för hans bud. 18 Varje domare som HERREN insatte åt dem och som han var med, räddade under sin livstid Israels folk från dess fiender, för HERREN tyckte synd om dem när de jämrade sig över det förtryck de fick utstå. 19 Men så snart domaren var död, handlade de värre än deras förfäder hade gjort. De började på nytt följa, tjäna och tillbe andra gudar och tog efter deras seder. De lämnade inte sina ogärningar och sitt trots. 20 Då blossade HERRENS vrede upp mot Israel igen och han sa: ”Eftersom detta folk har brutit det förbund jag upprättade med deras förfäder och inte lyssnar på mig, 21 ska inte heller jag längre driva bort något av de folk som fortfarande var obesegrade när Josua dog. 22 I stället ska jag använda dessa nationer för att pröva Israel och se om det vill lyda HERREN och leva som deras förfäder gjorde.” 23 HERREN lät alltså den tidigare befolkningen bo kvar i landet. Han fördrev dem inte med en gång och gav dem inte i Josuas hand.