Judecătorii 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Neamurile rămase în Canaan

1 Iată care sunt neamurile pe care le‑a lăsat DOMNUL pentru ca, prin ele, să‑l pună la încercare pe Israel, pe toți aceia care nu luaseră parte la toate războaiele din Canaan. 2 El a lăsat acele neamuri, doar pentru ca generațiile fiilor lui Israel să cunoască și să învețe războiul, mai ales cei care nu‑l cunoscuseră dinainte. 3 Așadar, neamurile acestea erau: filistenii cu cei cinci domnitori ai lor, toți canaaniții, sidonienii, hiviții care locuiau pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat.^[1] 4 Ele au fost folosite pentru a‑l pune la încercare pe Israel, astfel încât El să știe dacă vor asculta de poruncile DOMNULUI, pe care El le‑a încredințat părinților lor prin Moise. 5 Și astfel fiii lui Israel au locuit printre canaaniți, hitiți, amoriți, periziți, hiviți și iebusiți. 6 Le‑au luat pe fetele acestora de soții, le‑au dat pe fetele lor fiilor acestora și au slujit dumnezeilor lor.

Otniel

7 Fiii lui Israel au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI. L‑au uitat pe DOMNUL, Dumnezeul lor, și au slujit BAALILOR^[2] și AȘERELOR. (Jud 2:11) 8 DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva lui Israel și i‑a vândut în mâna lui Cușan-Rișatayim, regele din Aram-Naharaim^[3]. Fiii lui Israel i‑au slujit lui Cușan-Rișatayim timp de opt ani. 9 Atunci fiii lui Israel au strigat către DOMNUL, iar DOMNUL le‑a ridicat un izbăvitor, care i‑a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. 10 Duhul DOMNULUI a fost peste el și el a judecat^[4] Israelul. A ieșit la război și DOMNUL l‑a dat în mâna lui pe Cușan-Rișatayim, regele Aramului. Mâna lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișatayim. 11 Astfel, țara a avut liniște timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.

Ehud

12 Fiii lui Israel au făcut din nou ce este rău în ochii DOMNULUI, astfel că DOMNUL a întărit stăpânirea lui Eglon, regele Moabului, asupra lor, pentru că au făcut ce este rău în ochii DOMNULUI. 13 El i‑a chemat pe fiii lui Amon și pe amalekiți să i se alăture și împreună au pornit la război. L‑a învins pe Israel și a luat în stăpânire Cetatea Palmierilor^[5]. 14 Astfel, fiii lui Israel i‑au slujit lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani. 15 Fiii lui Israel au strigat din nou către DOMNUL, și DOMNUL le‑a ridicat un alt izbăvitor: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci. Fiii lui Israel au trimis, prin el, tributul pentru Eglon, regele Moabului. 16 Ehud și‑a făcut o sabie cu două tăișuri, având o lungime de un cot^[6], și a fixat‑o sub haină, pe coapsa dreaptă. 17 Apoi a dat tributul la Eglon, regele Moabului, care era un bărbat foarte gras. 18 După ce a terminat de înmânat tributul, i‑a trimis înapoi pe oamenii care aduseseră tributul împreună cu el. 19 După aceea, el însuși a făcut cale întoarsă de la idolii de piatră^[7] care erau aproape de Ghilgal și i‑a zis lui Eglon: – Maiestate, am un mesaj numai pentru tine! Regele a zis: – Tăcere! Și toți cei ce stăteau în jurul lui au ieșit afară. 20 Ehud s‑a apropiat de el. Acesta stătea singur în odaia lui de sus cea răcoroasă. Ehud i‑a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“ Regele s‑a ridicat de pe tron. 21 Ehud și‑a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i‑a înfipt‑o în pântec. 22 Chiar și mânerul a intrat după lamă. Grăsimea s‑a strâns în jurul lamei, căci Ehud nu i‑a mai scos sabia din pântec, iar murdăria^[8] i‑a ieșit afară. 23 Ehud a ieșit prin verandă^[9], a închis după el ușile odăii de sus și a tras zăvorul. 24 După ce a ieșit el, au venit slujitorii regelui, s‑au uitat și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei și‑au zis: „Cu siguranță că el își acoperă picioarele^[10] în camera răcoroasă!“ 25 Și s‑au tot învârtit prin preajmă până când și‑au pierdut răbdarea. Când au văzut că nu deschide ușile odăii de sus, au luat cheia, au deschis și iată că stăpânul lor zăcea mort pe pământ. 26 În timp ce ei așteptau, Ehud a fugit, a trecut de idolii de piatră și a scăpat în Seira. 27 De îndată ce a ajuns acolo, a sunat din trâmbiță^[11] pe muntele lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât împreună cu el de pe munte, acesta fiind în fruntea lor. 28 El le‑a zis: „Urmați‑mă, căci DOMNUL i‑a dat în mâinile voastre pe moabiți, dușmanii voștri!“ Ei au coborât după el, au ocupat vadurile Iordanului, care duc spre Moab și n‑au lăsat pe nimeni să treacă. 29 Au ucis atunci în jur de zece mii de moabiți, toți bărbați robuști și bine antrenați. Niciun om nu a scăpat. 30 În ziua aceea, Moabul a fost supus de către Israel, și astfel țara a avut liniște timp de optzeci de ani.

Șamgar

31 După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat^[12]. El a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de mânat vite și l‑a izbăvit astfel pe Israel. (Jud 1:33)

nuBibeln

1 Här följer en förteckning över de folk som HERREN lämnade kvar i landet för att pröva dem i Israel som inte varit med om krigen i Kanaan 2 och det gjorde han för att ge de kommande generationerna i Israel tillfälle att lära sig kriga, de som saknade erfarenhet av det: 3 filistéernas fem hövdingadömen, alla kanaanéer och sidonier, samt hivéerna som bodde i Libanons bergsbygd från Baal Hermon till Levo-Hamat. 4 Dessa folk fanns kvar för att Israel skulle prövas, för att det skulle visa sig om de skulle lyda de befallningar som HERREN hade gett deras förfäder genom Mose. 5 Israeliterna bodde därför bland kanaanéerna, hettiterna, amoréerna, perisséerna, hivéerna och jevuséerna. 6 De tog deras unga kvinnor till hustrur och flickorna i Israel gifte sig med deras unga män och de tillbad deras avgudar.

Otniel

7 Israeliterna gjorde det som var ont i HERRENS ögon. De glömde HERREN, sin Gud, och tillbad avgudar som baalerna och asherorna. 8 HERRENS vrede riktades därför mot Israel och han lät Kushan Rishatajim, kungen av Aram Naharajim, besegra dem. I åtta år fick de tjäna Kushan Rishatajim, 9 men när folket ropade till HERREN, utsåg han Kalevs brorson Otniel, son till Kenas, Kalevs yngre bror, till att rädda dem. 10 HERRENS Ande kom över Otniel. Han blev Israels domare och drog ut i strid. HERREN gav Arams kung Kushan Rishatajim i hans hand, så att han kunde besegra honom. 11 Sedan blev det fred i landet i fyrtio år ända tills Otniel, Kenas son, dog.

Ehud

12 När israeliterna på nytt gjorde det som var ont i HERRENS ögon, lät han kung Eglon i Moab ta makten över dem på grund av deras ondska. 13 Denne allierade sig med ammoniterna och amalekiterna och de besegrade Israel och intog Palmstaden^[1]. 14 Under arton år tvingades Israels folk tjäna Moabs kung Eglon. 15 Men när israeliterna i sin nöd ropade till HERREN, sände han dem en räddare, den vänsterhänte Ehud, en benjaminit som var son till Gera och som hade utsetts att resa till Moabs kung Eglon med Israels skatt. 16 Han tillverkade ett tveeggat svärd som var en knapp halv meter långt och som han kunde binda fast vid högra låret och dölja under sina kläder. 17 När han hade överlämnat skatten till Moabs kung Eglon, en mycket tjock man, 18 sände han iväg dem som burit den. 19 Vid bildstoderna vid Gilgal vände han själv tillbaka till kungen. ”Jag har ett hemligt budskap till dig”, sa han till kungen. ”Var tysta”, sa kungen och skickade då genast ut de övriga. 20 Ehud närmade sig kungen som satt ensam i sitt svala rum på sommarpalatsets övervåning och sa till honom: ”Jag har ett budskap från Gud!” Kung Eglon reste sig från sin stol. 21 Då grep Ehud med sin vänstra hand svärdet som han hade vid sitt högra lår och körde det så djupt in i kungens buk 22 att klingan kom ut på andra sidan och skaftet försvann och doldes helt av fettet. Ehud lät svärdet sitta kvar, 23 skyndade sig ut och låste dörren efter sig. 24 När han hade gått och kungens tjänare kom tillbaka och såg att dörrarna var låsta, tänkte de: ”Han är nog på toaletten längre in i huset.” 25 Men när han inte öppnade dörren efter en lång väntan, tog de en nyckel och öppnade själva. Då fann de sin herre död på golvet. 26 Under tiden de väntade hade Ehud hunnit undan. Han tog sig förbi bildstoderna och flydde till Seira. 27 När han kom fram till Efraims bergsbygd, blåste han i horn till samling och då drog israeliterna ner från bergsbygden med honom i spetsen. 28 ”Följ mig!” sa han till dem. ”HERREN ska lämna moabiterna, era fiender, i ert våld!” De drog fram till floden Jordan och besatte alla vadställen över Jordan till Moab, så att ingen kunde ta sig över. 29 Sedan anföll de moabiterna och dödade omkring 10 000 av deras starka och tappra män och lät ingen av dem komma undan. 30 Den dagen blev Moab besegrat av Israel som sedan hade fred under åttio år.

Shamgar

31 Ehud efterträddes av Shamgar, son till Anat, han som dödade 600 filistéer med en oxpik och den gången räddade Israel.