1După moartea lui Iosua, fiii lui Israel L‑au întrebat pe DOMNUL, zicând: – Care dintre noi să se suie primul împotriva canaaniților ca să se lupte cu ei? (Ios 15:15)2DOMNUL a răspuns: – Iuda să se suie. Iată că am dat țara în mâna lui!3Iuda i‑a zis lui Simeon, fratele său: – Suie‑te cu mine în teritoriul care mi‑a căzut la sorț, ca să ne luptăm împotriva canaaniților, după care voi merge și eu cu tine în teritoriul care ți‑a căzut la sorț! Și Simeon s‑a dus cu el.4Astfel, cei din Iuda s‑au suit și DOMNUL i‑a dat pe canaaniți și pe periziți în mâinile lor. Ei au ucis la Bezek zece mii de bărbați.5Acolo l‑au găsit pe Adoni-Bezek, au luptat împotriva lui și i‑au învins pe canaaniți și pe periziți.6Adoni-Bezek a reușit să scape, dar ei l‑au urmărit, l‑au prins și i‑au tăiat degetele mari de la mâini și de la picioare.7Atunci Adoni-Bezek a zis: „Șaptezeci de regi, cu degetele cele mari de la mâini și de la picioare tăiate, au fost folosiți să adune firimituri de sub masa mea! După cum am făcut eu, tot așa mi‑a răsplătit și mie Dumnezeu!“ L‑au dus la Ierusalim și a murit acolo.8Fiii lui Iuda au luptat împotriva Ierusalimului și l‑au cucerit. Ei l‑au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății.9După aceea fiii lui Iuda au coborât ca să se lupte cu canaaniții care locuiau la munte, în Neghev[1] și în zona deluroasă[2].10Mai întâi au mărșăluit împotriva canaaniților care locuiau la Hebron (numele Hebronului era atunci Chiriat-Arba). Acolo i‑au învins pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai.11De acolo au mărșăluit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).12Caleb a zis: „Aceluia care va ataca și va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soție pe fiica mea Acsa!“13Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i‑a dat‑o de soție pe fiica lui, Acsa.14Odată, venind la Otniel, Acsa l‑a îndemnat să‑i ceară tatălui ei un teren. Când ea s‑a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat‑o: – Ce dorești?15Ea i‑a răspuns: – Dă‑mi o binecuvântare, căci mi‑ai dat un teritoriu în Neghev. Dăruiește‑mi și izvoare de ape! Și astfel Caleb i‑a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos.16Fiii chenitului, socrul lui Moise, s‑au suit din Cetatea Palmierilor[3], împreună cu fiii lui Iuda, în pustia lui Iuda, care se află la sud de Arad. Ei au călătorit și au locuit împreună cu poporul.17Apoi Iuda a mărșăluit împreună cu fratele său Simeon și i‑au atacat pe canaaniții care locuiau la Țefat. Au dat spre nimicire[4] cetatea și i‑au pus numele Horma[5].18De asemenea, Iuda a cucerit Gaza cu teritoriul ei, Așchelon cu teritoriul lui și Ekron cu teritoriul lui.19DOMNUL a fost cu Iuda și acesta a luat în stăpânire muntele[6], dar nu i‑a putut alunga pe locuitorii din câmpie pentru că aveau care de fier[7]. (Deut 1:7)20Au dat lui Caleb cetatea Hebron, așa cum spusese Moise, și el i‑a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.21Fiii lui Beniamin nu i‑au alungat pe iebusiții care locuiau în Ierusalim și astfel iebusiții au locuit în Ierusalim până în ziua aceasta.22Casa lui Iosif s‑a suit și ea împotriva Betelului, și DOMNUL a fost cu ei.23Când Casa lui Iosif a cercetat Betelul (numele cetății era cândva Luz),24cercetașii au văzut un om ieșind din cetate și i‑au zis: „Arată‑ne, te rugăm, intrarea în cetate și îți vom arăta îndurare!“25După ce le‑a arătat intrarea în cetate, ei au trecut‑o prin ascuțișul sabiei, însă pe omul acela împreună cu tot clanul lui l‑au lăsat să plece.26Omul acela a ajuns în țara hitiților și a zidit o cetate căreia i‑a pus numele Luz, nume care i‑a rămas până în ziua aceasta.27Dar cei din Manase nu i‑au alungat pe locuitorii din Bet‑Șan și pe cei din satele dimprejurul ei[8], nici pe locuitorii din Taanah și pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Dor, Ibleam și Meghido și nici pe cei din satele dimprejurul lor, astfel încât canaaniții au continuat să locuiască în aceste ținuturi.28Când Israel a ajuns puternic, el i‑a folosit pe canaaniți la corvoadă, dar nu i‑a alungat.29Cei din Efraim nu i‑au alungat nici ei pe canaaniții care locuiau în Ghezer și astfel, canaaniții au locuit printre ei.30Cei din Zabulon nu i‑au alungat pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol și, prin urmare, canaaniții au locuit printre ei, fiind puși la corvoadă.31Cei din Așer nu i‑au alungat nici pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afek și din Rehob.32Astfel, așeriții au locuit printre canaaniți, locuitorii acelor ținuturi, pentru că nu i‑au alungat.33Cei din Neftali nu i‑au alungat nici pe locuitorii din Bet‑Șemeș, nici pe locuitorii din Bet‑Anat, ci au locuit printre canaaniți, locuitorii acelor ținuturi. Totuși, locuitorii din Bet‑Șemeș și din Bet‑Anat au fost puși la corvoadă.34Amoriții i‑au împins pe fiii lui Dan înspre munte și nu le‑au dat voie să coboare la câmpie.35Amoriții au continuat să locuiască la muntele Heres, la Aialon și la Șaalbim, dar cei care i‑au asuprit au fost cei din Casa lui Iosif, aceștia punându‑i la corvoadă.36Teritoriul amoriților se întindea de la Înălțimea Scorpionului[9] până la Sela și în sus.
Judecătorii 1
nuBibeln
1När Josua hade dött, vände sig Israels folk till HERREN för att fråga honom: ”Vilka av oss ska först gå ut i striden mot kanaanéerna?”2HERREN svarade: ”Judas stam ska gå först och jag ska ge landet i hans hand.”3Då sa Juda till sin bror Simon: ”Följ med mig till mitt område och strid med oss mot kanaanéerna, så ska jag hjälpa dig att inta ert område!” Simon följde alltså med Juda.4När Juda gick till anfall, gav HERREN kanaanéerna och perisséerna i deras våld och 10 000 man blev slagna vid Besek.5Det var där de stötte på Adoni-Besek, stred mot honom och besegrade kanaanéerna och perisséerna.6Adoni-Besek flydde, men de förföljde honom och tog honom till fånga och högg av honom tummar och stortår.7”Sjuttio kungar med avhuggna tummar och stortår har ätit av smulorna från mitt bord!” sa kung Adoni-Besek. ”Nu har Gud betalat tillbaka det jag gjort mot dem.” Man förde honom sedan till Jerusalem där han dog.8Därefter anföll Juda Jerusalem och intog det. Man dödade alla med svärd och satte eld på staden.9Sedan vände sig Judas män mot de kanaanéer som bodde i berglandskapen, i Negev och i Låglandet.10De ryckte fram mot kanaanéerna i Hebron, tidigare kallat Kirjat-Arba, och besegrade Sheshaj, Achiman och Talmaj.11Därifrån tågade de mot invånarna i Devir som förut kallades Kirjat-Sefer.12Kalev sa: ”Den som anfaller och intar Kirjat-Sefer ska jag ge min dotter Aksa till hustru.”13Otniel, son till Kalevs yngre bror, Kenas, intog staden och Kalev gav sin dotter Aksa till honom.14När hon kom till Otniel, uppmanade hon honom att be hennes far om ett stycke mark. När hon steg av från sin åsna, frågade Kalev henne: ”Är det något du önskar?”15Hon svarade: ”Ge mig en gåva! Du har gett mig land i Negev men ge mig några vattenkällor också!” Då gav Kalev henne de övre och de nedre källorna.16Ättlingarna till Moses svärfar, kainéerna, hade följt med judéerna från Palmstaden mot Juda öken i Negev nära Arad. De slog sig ner där bland folket.17Därefter förenade sig Juda med sin bror Simon och de stred mot kanaanéerna vid staden Sefat. De vigde staden åt förintelse och därför kallas den Horma.[1]18Juda intog också städerna Gaza, Ashkelon och Ekron, med områdena runt omkring dem.19HERREN hjälpte Juda att inta hela bergsbygden, men folket som bodde på slätten kunde de inte besegra, för de hade stridsvagnar av järn.20Kalev fick Hebron som Mose hade lovat och han drev bort Anaks tre söner därifrån.21Benjamins stam jagade inte iväg jevuséerna som bodde i Jerusalem och därför bor dessa kvar bland benjaminiterna än idag.22Josefs stam anföll Betel och HERREN var med dem.23De sände ut spejare till Betel – som förut hette Lus –24vilka såg en man på väg ut ur staden. De lovade att skona honom, om han visade dem hur de skulle ta sig in i staden.25Han visade dem ingången och de dödade alla invånarna utom mannen och hans familj.26Han flyttade senare till hettiternas land och byggde upp en stad där som också fick namnet Lus, vilket den fortfarande heter.27Manasse lyckades inte driva bort det folk som bodde i Bet-Shean, Taanak, Dor, Jivleam och Megiddo, med deras respektive kringliggande orter. Kanaanéerna hade nämligen föresatt sig att bli kvar i landet.28När sedan israeliterna blev starkare, lät de kanaanéerna arbeta som slavar men tvingade dem aldrig att lämna landet.29På samma sätt förhöll det sig med kanaanéerna som levde i Geser. De bodde kvar bland folket i Efraims stam.30Sebulon lyckades inte driva bort kanaanéerna i Kitron och Nahalol men gjorde dem till slavar.31Inte heller drev Asher ut invånarna från Acko, Sidon, Achlav, Aksiv, Helba, Afik och Rechov.32Asheriterna bodde alltså bland de kanaanéer som redan fanns i landet när de kom dit och som de inte kunde driva bort.33Naftali drev inte heller bort invånarna från Bet Shemesh eller från Bet-Anat utan fick bo bland kanaanéerna i landet. Invånarna i Bet Shemesh och Bet-Anat blev israeliternas slavar.34Amoréerna tvingade Dans stam tillbaka till bergsbygden och hindrade dem från att komma ner på slätten.35Amoréerna lyckades också till en början hålla sig kvar i Har-Heres, Ajalon och Shaalvim, men när Josefs stam senare växte i styrka gjorde man dem till slavar.36Amoréernas område började vid Akrabbimhöjden, sträckte sig till Sela och fortsatte därifrån vidare uppåt.[2]