Faptele Apostolilor 2 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Coborârea Duhului Sfânt

1 Când a sosit ziua Cincizecimii^[1], erau cu toții la un loc. (Lev 23:15; Deut 16:16) 2 Și deodată, din cer a venit un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic^[2] și a umplut toată casa în care ședeau ei. (Ez 37:9; Ez 37:14; Ioan 3:8; Ioan 20:22)

Ez 37:9Ez 37:14Ioan 3:8Ioan 20:22

3 Li s‑au arătat niște limbi ca de foc^[3], care s‑au împărțit și s‑au așezat pe fiecare dintre ei.^[4] (Ex 3:2; Ex 19:18) 4 Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. 5 În Ierusalim locuiau atunci iudei, oameni evlavioși din orice neam de sub cer. 6 Când s‑a auzit sunetul acela, mulțimea s‑a adunat și a rămas uluită, pentru că fiecare în parte auzea vorbindu‑se acolo propria sa limbă. 7 Ei erau uimiți și se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toți aceștia care vorbesc?! 8 Cum de fiecare dintre noi auzim vorbindu‑se propria noastră limbă în care ne‑am născut?! 9 Parți, mezi, elamiți, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia^[5], 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părțile Libiei dinspre Cirena^[6], vizitatori din Roma, 11 iudei și prozeliți, cretani și arabi, noi toți auzim vorbindu‑se în propriile noastre limbi despre lucrările mărețe ale lui Dumnezeu!“ 12 Toți se minunau, erau nedumeriți și se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ 13 Alții însă își băteau joc și ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbește mulțimii în ziua Cincizecimii

14 Dar Petru s‑a ridicat în picioare împreună cu cei unsprezece, și‑a ridicat glasul și le‑a vorbit astfel: – Bărbați iudei și toți cei ce locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut lucrul acesta și să ascultați cuvintele mele! 15 Oamenii aceștia nu sunt beți, așa cum presupuneți voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi^[7], (Fapte 9:1) 16 ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel: 17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice om.^[8] Fiii și fiicele voastre vor profeți, tinerii voștri vor avea^[9] viziuni, iar bătrânii voștri vor avea^[10] vise! 18 Chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna din Duhul Meu în acele zile și vor profeți. 19 Voi face minuni sus în cer și semne jos pe pământ, sânge, foc și coloane de fum. 20 Soarele se va preface în întuneric, iar luna în sânge, înainte să vină ziua cea mare și glorioasă a Domnului. 21 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“^[11] (Ioel 2:28) 22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus nazarineanul, bărbat confirmat de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrările puternice, minunile și semnele pe care Dumnezeu le‑a făcut prin El în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23 pe Omul Acesta, dat pe mâna voastră după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu, voi L‑ați răstignit și L‑ați omorât prin mâna celor fără de Lege^[12]! 24 Dumnezeu însă L‑a înviat, dezlegându‑L de durerile^[13] morții, pentru că nu era posibil să fie ținut de ea. 25 Căci David zice despre El: „Îl văd pe Domnul neîncetat înaintea mea, căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin! 26 De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește limba^[14]! Mai mult, trupul meu va locui în speranță, (Ps 16:9) 27 căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților^[15] și nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. 28 Mi‑ai făcut cunoscute căile vieții; mă vei umple de bucurie cu prezența Ta!“^[16] (Ps 16:8) 29 Bărbați, fraților, cât despre patriarhul David, pot să vă spun cu îndrăzneală că el a murit și a fost înmormântat, iar mormântul lui a rămas în mijlocul nostru până în ziua aceasta. 30 Așadar, pentru că era profet și știa că Dumnezeu îi promisese prin jurământ că‑l va pune pe tronul lui pe unul din rodul trupului lui^[17], (2 Sam 7:12; Ps 132:11) 31 deci, pentru că știa aceasta mai dinainte, el vorbea despre învierea lui Cristos atunci când spunea că nu va fi lăsat în Locuința Morților și că trupul Lui nu va vedea putrezirea. 32 Dumnezeu L‑a înviat pe acest Isus, și noi toți suntem martori. 33 Așadar, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34 Căci David nu s‑a suit în ceruri, ci el însuși zice: „Domnul I‑a zis Domnului meu^[18]: «Șezi la dreapta Mea, (Ps 110:1) 35 până‑i voi pune pe dușmanii Tăi scăunaș^[19] pentru picioarele Tale!»“^[20] (2 Cro 9:18; Ps 110:1) 36 Să știe bine deci toată Casa lui Israel că Dumnezeu L‑a făcut Domn și Cristos^[21] pe acest Isus, pe Care L‑ați răstignit voi! 37 Auzind aceasta, ei au rămas străpunși în inimă și i‑au întrebat pe Petru și pe ceilalți apostoli: – Bărbați, fraților, ce să facem? 38 Petru le‑a răspuns: – Pocăiți‑vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos^[22] spre iertarea păcatelor voastre; și veți primi darul Duhului Sfânt! (Mat 28:19; Fapte 1:1; Fapte 19:4)

Mat 28:19Fapte 1:1Fapte 19:4

39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru! 40 Și cu multe alte cuvinte el mărturisea și îi îndemna, zicând: – Mântuiți‑vă din mijlocul acestei generații corupte! 41 Astfel, cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete la numărul ucenicilor.

Părtășia credincioșilor

42 Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43 Fiecare suflet era plin de frică, iar prin apostoli se făceau multe minuni și semne. 44 Toți cei ce credeau erau împreună la un loc și aveau toate în comun. 45 Ei își vindeau proprietățile și averile, iar banii îi împărțeau între toți, după cum avea nevoie fiecare. 46 În fiecare zi continuau să se întâlnească, în același gând, în Templu, frângeau pâinea acasă, își împărțeau mâncarea cu bucurie și simplitate a inimii, 47 Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau parte de bunăvoința întregului popor. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.

nuBibeln

1 När pingstdagen^[1] kom, var de troende alla samlade. 2 Då hördes plötsligt ett dån från himlen som en väldig storm och det fyllde hela huset där de satt. 3 Sedan såg de något som såg ut som eldslågor och de delade på sig och stannade över var och en av dem. 4 Och alla blev fyllda av den heliga Anden och började tala andra språk som Anden gav dem. 5 Många hängivna judar från olika länder var i Jerusalem 6 och när de hörde dånet, samlades en stor mängd människor. Förvånade fick de då höra sina egna språk talas. 7 De var helt förbluffade och sa: ”Hur kan det komma sig? De här människorna är ju alla från Galileen 8 och ändå hör vi dem tala på våra egna språk. 9 Vi är parther, meder och elamiter. Vi kommer från Mesopotamien, Judeen, Kappadokien, Pontos, Asien, 10 Frygien, Pamfylien,^[2] Egypten och från trakten kring Kyrene i Libyen. Vi är besökare från Rom, 11 både judar och proselyter, vi är kretensare och araber. Och ändå hör vi dessa människor tala om Guds mäktiga gärningar på våra egna språk!” 12 De var förvirrade och visste inte vad de skulle tro och de frågade varandra: ”Vad kan det här betyda?” 13 Men andra sa hånfullt: ”De är väl bara fulla av sött vin!”

Petrus tal på pingstdagen

14 Då steg Petrus fram tillsammans med de elva andra och började tala högt och tydligt till folket: ”Hör på mig ni judar och alla som bor i Jerusalem! Detta ska ni veta! 15 De här männen är inte fulla som ni menar. Klockan är ju bara nio på morgonen. 16 Nej, detta är vad som sagts genom profeten Joel: 17 ’Det ska ske i den sista tiden, säger Gud, att jag ska utgjuta min Ande över alla människor. Era söner och döttrar ska profetera, era unga män ska se syner, och era gamla män ska ha drömmar. 18 Också över mina tjänare och tjänarinnor ska jag på den tiden utgjuta min Ande, och de ska profetera. 19 Jag ska låta tecken visa sig uppe på himlen och nere på jorden: blod och eld och rökmoln. 20 Solen ska vändas i mörker och månen i blod innan Herrens stora och underbara dag kommer. 21 Men var och en som åkallar Herrens namn ska bli räddad.’^[3] 22 Lyssna på vad jag säger ni israeliter! Gud bekräftade Jesus från Nasarets uppdrag genom kraftgärningar, under och tecken. Det vet ni själva. 23 Han utlämnades efter den plan som Gud hade bestämt och gjort upp och ni lät laglösa^[4] människor spika fast honom och döda honom. 24 Men Gud befriade honom från dödens fasor och lät honom uppstå, eftersom det var omöjligt för döden att hålla honom i sitt grepp. 25 David sa ju om honom: ’Jag har alltid Herren inför mig, eftersom han står vid min sida vacklar jag inte. 26 Därför är mitt hjärta fyllt av glädje och jag ropar ut mitt jubel, också min kropp vilar i det hoppet, 27 att du inte ska lämna mig kvar i dödsriket, eller låta din Helige förmultna. 28 Du visar mig vägen till livet, du fyller mig med glädje inför dig.’^[5] 29 Mina syskon! Jag kan tryggt säga till er att vår stamfar David dog och blev begravd och att hans grav fortfarande finns här ibland oss. 30 Men han var en profet och visste att Gud med ed hade lovat att en av hans ättlingar skulle få sitta på hans tron. 31 Han förutsade därför Messias uppståndelse: ’Han ska inte lämnas kvar i dödsriket och hans kropp ska inte förmultna.’ 32 Gud har låtit Jesus uppstå och vi alla kan vittna om det. 33 Gud har upphöjt Jesus och satt honom på sin högra sida.^[6] Han har av Fadern fått ta emot den utlovade heliga Anden, som han nu har låtit komma över oss. Det är det ni har sett och hört här idag. 34 David steg ju heller aldrig upp till himlen. Men han säger: ’Herren sa till min Herre: ”Sätt dig på min högra sida, 35 tills jag har lagt dina fiender som en pall under dina fötter.” ’^[7] 36 Hela Israels folk måste alltså klart förstå att Gud har gjort Jesus till Herre och Messias, denna Jesus som ni korsfäste.” 37 När folket hörde det här gick det rakt in i deras hjärtan och de frågade Petrus och de andra apostlarna: ”Bröder, vad ska vi göra?” 38 Petrus svarade: ”Omvänd er och låt er alla döpas i Jesus Kristus namn, så ska ni få förlåtelse för era synder. Ni ska då också få den heliga Anden som gåva. 39 För detta löfte gäller er och era barn och alla dem långt borta som Herren vår Gud kallar.” 40 Sedan fortsatte Petrus att vittna och vädja till dem med många andra ord och han uppmanade dem: ”Se till att ni blir räddade undan detta vilsegångna släkte!” 41 De som trodde på vad Petrus sa lät sedan döpa sig. Och den dagen ökade antalet troende med omkring 3 000 personer.

De troende samlas

42 De troende höll sig till apostlarnas undervisning och de hade gemenskap med varandra och bröt bröd^[8] tillsammans och bad. 43 Människorna hade en djup respekt för dem och apostlarna utförde många under och tecken. 44 Alla de troende var ständigt tillsammans och hade allting gemensamt. 45 De sålde allt vad de ägde och delade med sig till varandra, allt efter vars och ens behov. 46 Varje dag möttes de i templet, och i hemmen samlades de för att bryta bröd och äta tillsammans i glädje och uppriktig hjärtlighet, 47 de prisade Gud och var omtyckta av hela folket. Varje dag lät Herren deras grupp växa, genom att fler och fler blev räddade.