Faptele Apostolilor 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Vindecarea ologului de la poarta Templului

1 Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul de rugăciune; era ceasul al nouălea^[1]. (Fapte 15:1) 2 Un om olog încă din pântecul mamei lui era adus și așezat în fiecare zi la poarta Templului, cea numită „Frumoasă“, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu^[2]. 3 Când acesta i‑a văzut pe Petru și pe Ioan urmând să intre în Templu, a cerut de la ei milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s‑a uitat țintă la el și a zis: „Uită‑te la noi!“ 5 El i‑a privit cu atenție, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Dar Petru i‑a zis: „Argint și aur n‑am, însă ceea ce am, îți dau: în Numele lui Isus Cristos nazarineanul, ridică‑te și umblă!“ 7 Și, apucându‑l de mâna dreaptă, l‑a ridicat. Deodată picioarele și gleznele i s‑au întărit, 8 a sărit în picioare și a început să umble. Apoi a intrat în Templu împreună cu ei și umbla, sărea și‑L lăuda pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l‑a văzut umblând și lăudându‑L pe Dumnezeu. 10 Ei l‑au recunoscut ca fiind cel ce stătea și cerea milostenie la Poarta Frumoasă a Templului și s‑au umplut de uimire și de mirare pentru ceea ce i se întâmplase.

Petru vorbește mulțimii

11 În timp ce el mergea după Petru și Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei în porticul numit „al lui Solomon“. 12 Văzând aceasta, Petru a zis poporului: „Bărbați israeliți, de ce sunteți uimiți de acest lucru și de ce vă uitați la noi de parcă prin propria noastră putere sau evlavie l‑am făcut să umble?! 13 Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul strămoșilor^[3] noștri, L‑a proslăvit pe Robul^[4] Său, Isus, pe Care voi L‑ați dat pe mâna lui Pilat^[5] și v‑ați lepădat de El în prezența acestuia, măcar că el hotărâse să‑L elibereze. (Fapte 13:7) 14 Voi v‑ați lepădat de Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se elibereze un ucigaș. 15 L‑ați omorât pe Prințul^[6] vieții, pe Care Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți și ai Cărui martori suntem noi. 16 Pe baza credinței în Numele Lui, Însuși Numele Lui l‑a întărit pe omul acesta pe care‑l vedeți și cunoașteți. Și credința care este prin Isus i‑a dat această vindecare deplină înaintea voastră, a tuturor! 17 Acum, fraților, știu că ați făcut așa din neștiință, întocmai ca și conducătorii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeților, și anume: Cristosul Său urma să sufere. 19 Pocăiți‑vă deci și întoarceți‑vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, 20 ca să vină astfel din prezența Domnului vremuri de înviorare^[7] și El să‑L trimită pe Cel pe Care L‑a desemnat mai dinainte pentru voi, pe Cristos Isus, 21 pe Care cerul trebuie să‑L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, așa cum a rostit Dumnezeu încă din vechime prin gura sfinților Săi profeți. 22 Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie. De El să ascultați în tot ce vă va spune! 23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet, va fi nimicit din popor.»^[8] (Deut 18:15; Deut 18:18; Deut 18:19)

Deut 18:15Deut 18:18Deut 18:19

24 De asemenea, toți profeții, de la Samuel și până la toți ceilalți care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care l‑a încheiat Dumnezeu cu strămoșii voștri, când i‑a spus lui Avraam: «Prin sămânța ta^[9] vor fi binecuvântate toate neamurile^[10] pământului!»^[11] (Gen 22:18; Gal 3:16) 26 Când Dumnezeu L‑a ridicat pe Robul Său, L‑a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându‑vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“

nuBibeln

En förlamad man blir botad

1 En eftermiddag gick Petrus och Johannes till templet för den dagliga bönen klockan tre. 2 Då bar man dit en man som hade varit förlamad från födseln. Han brukade varje dag placeras vid den tempelport som kallades Sköna porten, för att han skulle kunna tigga av dem som gick in i templet. 3 När han såg Petrus och Johannes som var på väg in, bad han dem om pengar. 4 Petrus och Johannes såg på honom och Petrus sa: ”Se på oss!” 5 Då tittade mannen upp på dem, eftersom han trodde att han skulle få något av dem. 6 Men Petrus sa: ”Jag har varken silver eller guld men jag har något annat att ge dig. I nasarén Jesus Kristus namn, res dig upp och gå!” 7 Sedan tog Petrus den förlamade mannen i höger hand och reste honom upp. Och genast fick mannen styrka i sina fötter och vrister 8 och han hoppade upp och började gå. Sedan följde han med dem in i templet och han gick och hoppade om vartannat och prisade Gud. 9 Alla människorna i templet såg honom gå omkring och prisa Gud 10 och när de upptäckte att det var den förlamade tiggaren som brukade sitta vid Sköna porten, blev de mycket förvånade och förskräckta över vad som hade hänt med honom.

Petrus talar till folket i templet

11 Mannen höll sig hela tiden tätt intill Petrus och Johannes och alla skyndade sig nu till platsen som kallas Salomos pelarhall, fulla av förundran. 12 Petrus såg det och sa till folkskaran: ”Israeliter, varför är ni så förvånade över det som har hänt? Varför stirrar ni på oss som om vi genom vår egen kraft och fromhet hade fått den här mannen att börja gå? 13 Nej, det är Abrahams, Isaks och Jakobs^[1] Gud, våra förfäders Gud,^[2] som har förhärligat sin tjänare Jesus, honom som ni utlämnade och svek inför Pilatus, trots att Pilatus ville ge honom fri. 14 Ni svek honom som var helig och rättfärdig och krävde istället att en mördare skulle friges. 15 Ni dödade livets furste, men Gud har uppväckt honom från de döda. Det kan vi vittna om. 16 Och genom tron på namnet Jesus har den här mannen som ni ser och känner nu fått styrka. Den tro som kommer genom namnet Jesus har gjort honom fullständigt frisk, som ni alla kan se. 17 Mina syskon! Jag vet att både ni och era ledare agerade i okunnighet. 18 Men genom detta har Gud låtit det som han förutsagt genom profeterna gå i uppfyllelse: att Messias måste lida. 19 Ångra er därför och vänd om så att ni får era synder utplånade! 20 Då ska en tid av vila komma från Herren och han ska sända Messias som är utvald åt er, Jesus. 21 Men han måste stanna kvar i himlen tills den tid kommer då allt det blir upprättat som Gud för länge sedan har talat om genom sina heliga profeter. 22 Mose sa: ’En profet lik mig ska Herren, er Gud, låta uppstå ur era bröders led. Lyssna noga till honom.^[3] 23 Var och en som inte lyssnar till den profeten ska utrotas ur folket.^[4]’ 24 Efter det har alla profeter, från Samuel och framåt, talat om dessa dagar. 25 Ni är dessa profeters barn och Guds förbund med era förfäder gäller också er. Han sa ju till Abraham: ’Genom din avkomma ska alla släkten på jorden bli välsignade.^[5]’ 26 Gud lät alltså sin tjänare uppstå först och främst för er och har sänt honom till att välsigna er genom att få var och en av er att lämna era onda gärningar.”