Exodul 2 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Nașterea și tinerețea lui Moise

1 Un bărbat din Casa lui Levi s‑a dus și a luat de soție o fiică a lui Levi. 2 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu. Fiindcă a văzut că era frumos^[1], l‑a ascuns timp de trei luni. (Gen 1:1) 3 Când nu l‑a mai putut ascunde, a luat un coș de papirus, l‑a uns cu smoală și rășină, a pus copilul în el și l‑a pus între trestii, pe malul râului. 4 Sora lui stătea la distanță, ca să vadă ce se va întâmpla cu el. 5 Fiica lui Faraon a coborât la râu să se scalde, iar servitoarele ei se plimbau pe malul râului. Ea a văzut coșul între trestii și a trimis‑o pe roaba ei să i‑l aducă. 6 Când l‑a deschis, a văzut înăuntru copilul; și iată, băiatul plângea. Fiicei lui Faraon i s‑a făcut milă de el și a zis: „Acesta este unul din copiii evreilor.“ 7 Atunci sora copilului a întrebat‑o pe fiica lui Faraon: – Să merg și să chem o doică dintre femeile evreilor ca să alăpteze copilul pentru tine? 8 Fiica lui Faraon i‑a răspuns: – Du‑te. Fecioara s‑a dus și a chemat‑o pe mama copilului. 9 Fiica lui Faraon i‑a zis: „Ia acest copil și alăptează‑l pentru mine, iar eu îți voi plăti.“ Femeia a luat copilul și l‑a alăptat. 10 După ce a crescut copilul, ea l‑a adus la fiica lui Faraon, iar el a devenit fiul acesteia. Și i‑a pus numele Moise^[2], zicând: „Fiindcă l‑am scos din apă.“

Fuga lui Moise în Midian

11 În zilele acelea, pe când crescuse deja, Moise a ieșit să vadă greutățile fraților^[3] săi. El a văzut cum un egiptean bătea un evreu, unul dintre frații săi. 12 S‑a uitat într‑o parte și într-alta și, văzând că nu este nimeni, l‑a ucis pe egiptean și l‑a ascuns în nisip. 13 Când a ieșit a doua zi, iată că doi evrei se băteau. El l‑a întrebat pe cel vinovat: – De ce‑ți lovești semenul? 14 Acesta i‑a răspuns: – Cine te‑a pus pe tine conducător și judecător peste noi? Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l‑ai ucis pe egiptean? Atunci Moise s‑a temut și a zis: „Cu siguranță că acest lucru este cunoscut.“ 15 Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să‑l ucidă pe Moise, însă Moise a fugit dinaintea lui Faraon. El a locuit în țara Midian și s‑a așezat lângă o fântână. 16 Preotul din Midian avea șapte fiice. Ele au venit la fântână, au scos apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17 Au sosit însă acolo niște păstori care le‑au alungat. Moise s‑a ridicat, le‑a ajutat și le‑a adăpat turma. 18 Când s‑au întors la tatăl lor, Reuel, acesta le‑a întrebat: – Cum se face că ați venit mai repede astăzi? 19 Ele au răspuns: – Un egiptean ne‑a scăpat din mâna păstorilor, ne‑a scos apă și ne‑a adăpat turma. 20 Atunci el le‑a zis fiicelor sale: – Și unde este omul acela? Cum de l‑ați lăsat acolo? Chemați‑l să mănânce pâine. 21 Moise a încuviințat să locuiască la acel om, și acesta i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Sefora. 22 Ea a născut un fiu, iar Moise i‑a pus numele Gherșom^[4], zicând: „Sunt un străin într‑o țară străină.“

Dumnezeu ia aminte la suferința fiilor lui Israel

23 În timpul acelor zile multe, regele Egiptului a murit. Fiii lui Israel suspinau în robia lor și strigau. Și strigătul lor după ajutor, din cauza robiei, s‑a suit până la Dumnezeu. 24 Dumnezeu le‑a auzit geamătul și Și‑a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov. 25 Astfel, Dumnezeu a privit spre fiii lui Israel și Dumnezeu a luat aminte.

nuBibeln

Gud kallar Mose

Mose föds

1 Vid denna tid gifte sig ett par som båda tillhörde Levi stam. 2 Hon blev gravid och födde en son som hon märkte var vacker. Hon gömde honom i tre månader. 3 Men när hon inte längre kunde hålla honom gömd, gjorde hon en korg av papyrus och tätade den med jordbeck och tjära. Hon lade pojken i korgen och placerade den i vassen vid flodstranden. 4 Pojkens syster stod på avstånd för att se vad som skulle hända. 5 En prinsessa, en av faraos döttrar, kom just då för att bada i floden, och när hennes sällskapsdamer gick utmed stranden, upptäckte hon korgen i vassen och skickade en slavinna att hämta den. 6 Hon öppnade den och fick se barnet. Pojken grät och hon blev rörd. ”Det måste vara ett av de hebreiska barnen”, sa hon. 7 Då kom pojkens syster fram till prinsessan och frågade: ”Ska jag gå och be någon av de hebreiska kvinnorna att amma barnet åt dig?” 8 ”Ja, gör det!” svarade prinsessan. Då gick flickan och hämtade pojkens mamma. 9 ”Ta med dig det här barnet och amma det åt mig”, sa prinsessan, ”så ska jag betala dig för det.” Då tog kvinnan hand om barnet och ammade honom. 10 När han blivit äldre, gick hon till faraos dotter med honom och han blev adopterad som prinsessans son. Prinsessan kallade honom Mose^[1], för hon sa: ”Jag har dragit upp honom ur vattnet.”

Mose flyr till Midjan

11 En dag när Mose redan var vuxen, besökte han sina landsmän och såg på hur de slet och arbetade. Han fick också se hur en egypter slog ner en hebré, en från hans eget folk. 12 Mose såg sig omkring för att vara säker på att ingen iakttog honom och dödade sedan egyptern och gömde hans kropp i sanden. 13 Nästa dag när han kom tillbaka dit, fick han se två hebréer som råkat i slagsmål. Han sa då till angriparen: ”Varför slår du en av ditt eget folk?” 14 Men mannen svarade. ”Vem har satt dig till ledare och domare över oss? Tänker du döda mig som du dödade egyptern igår?” När Mose förstod att man visste vad han hade gjort, blev han rädd. 15 Farao fick också höra talas om saken och ville döda Mose. Men Mose flydde därför bort till midjaniternas land. En gång vilade han vid en brunn. 16 Prästen i Midjans land hade sju döttrar, som då hade kommit för att vattna sin fars får. 17 Men några herdar försökte mota bort dem. Då hjälpte Mose dem och gav fåren vatten. 18 När flickorna kom hem frågade deras far Reguel dem: ”Hur kommer det sig att ni är tillbaka så tidigt idag?” 19 ”Det var en egypter där som försvarade oss mot herdarna”, förklarade de. ”Han hämtade upp vatten åt oss och gav fåren.” 20 ”Men var har ni gjort av honom?” frågade deras far. ”Lämnade ni honom kvar därborta? Be honom komma hit och äta med oss.” 21 Mose gick med på att bli kvar hos mannen, och Reguel gav honom sin dotter Sippora till hustru. 22 Hon födde en son, som Mose gav namnet Gershom^[2], för han sa: ”Jag är en främling i ett främmande land.” 23 Flera år senare dog kungen i Egypten. Israels barn dignade under tunga bördor och klagade under slaveriet. Deras rop steg upp till Gud. 24 När Gud hörde deras klagan tänkte han på sitt förbund med Abraham, Isak och Jakob. 25 Gud såg på israeliterna och tog sig an dem.