Exodul 1

Noua Traducere Românească

1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt împreună cu Iacov și împreună cu familiile lor:2 Ruben, Simeon, Levi și Iuda,3 Isahar, Zabulon și Beniamin,4 Dan și Neftali, Gad și Așer.5 Toți cei ieșiți din coapsele lui Iacov erau în număr de șaptezeci. Iosif se afla deja în Egipt.6 După o vreme, Iosif a murit. Apoi au murit toți frații săi și toată generația aceea.7 Fiii lui Israel au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult. Ei au devenit numeroși și au ajuns puternici, astfel încât țara s‑a umplut de ei.8 Peste Egipt s‑a ridicat un nou rege, care nu‑l cunoscuse pe Iosif.9 El a zis poporului său: „Iată că poporul fiilor lui Israel este prea mare și prea puternic pentru noi.10 Haideți să ne purtăm cu înțelepciune față de el. Altfel, se va înmulți și, dacă se va întâmpla să fim în război, se va alătura și el dușmanilor noștri, va lupta împotriva noastră și va ieși din țară.“11 Și au pus peste ei stăpânitori, ca să‑i chinuiască prin poveri grele. Astfel, ei au zidit pentru Faraon[1] cetățile-hambare Pitom și Ramses.12 Însă cu cât erau mai asupriți, cu atât se înmulțeau și se răspândeau mai mult. Egiptenii s‑au scârbit de fiii lui Israel.13 Atunci egiptenii i‑au supus la muncă pe fiii lui Israel cu asprime.14 Le‑au făcut viața amară, punându‑i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor și la tot felul de lucrări pe câmp. Orice lucrare pe care o făceau pentru egipteni era aspră.15 Regele Egiptului le‑a vorbit moașelor evreilor (numele uneia era Șifra, iar cealaltă se numea Pua)16 și le‑a zis: „Când le veți ajuta pe evreice să nască și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă va fi băiat, să‑l omorâți, dar dacă va fi fată, s‑o lăsați să trăiască.“17 Însă moașele s‑au temut de Dumnezeu și n‑au făcut cum le‑a poruncit regele Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască.18 Regele Egiptului le‑a chemat pe moașe și le‑a întrebat: – De ce ați făcut acest lucru și i‑ați lăsat și pe băieți să trăiască?19 Moașele i‑au răspuns lui Faraon: – Deoarece femeile evreilor nu sunt ca femeile egiptene. Ele sunt viguroase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele.20 Dumnezeu le‑a făcut bine moașelor, iar poporul s‑a înmulțit și a ajuns foarte puternic.21 Pentru că moașele s‑au temut de Dumnezeu, El le‑a întemeiat familii.22 Apoi Faraon a poruncit întregului său popor, zicând: „Să aruncați în Nil orice băiat care li se va naște evreilor! Dar să lăsați în viață orice fată.“

Exodul 1

nuBibeln

1 Här följer namnen på Israels söner, som tillsammans med sina familjer följde med Jakob till Egypten:2 Ruben, Simon, Levi, Juda,3 Isaskar, Sebulon, Benjamin,4 Dan, Naftali, Gad och Asher.5 Hela antalet som härstammade från honom var sjuttio personer. Josef var ju redan i Egypten.6 Så småningom dog Josef och hans bröder och hela deras generation.7 Men israeliterna var mycket fruktsamma, ökade snabbt i antal och blev oerhört många. Snart uppfyllde de hela landet.8 Men då fick Egypten en ny kung[1], en som inte kände till Josef.9 ”De där israeliterna blir för många och för starka för oss”, sa han till sitt folk.10 ”Vi måste handla klokt, så att de inte blir ännu fler. Om det blir krig skulle de kunna förena sig med våra fiender och strida mot oss, och sedan fly ut ur landet.”11 Därför satte de slavdrivare över israeliterna för att kuva dem med hårt arbete. De tvingades bygga upp faraos förrådsstäder Pitom och Ramses.12 Men ju mer israeliterna förtrycktes, desto mer ökade de i antal och bredde ut sig, så att egypterna började frukta dem.13 De tvingade dem till slavarbete14 och deras liv förbittrades av det tunga arbetet med lera och tegel och all sorts arbete på fälten, alltihop påtvingat slitgöra.15 Kungen i Egypten talade till de hebreiska barnmorskorna Shifra och Pua16 och befallde dem att när de hjälpte de hebreiska kvinnorna vid förlossningen, skulle de se efter om det var en pojke och då döda honom fast låta flickorna leva.17 Men barnmorskorna fruktade Gud och gjorde inte som kungen hade sagt. De lät även pojkarna få leva.18 Då kallade kungen dem till sig och frågade: ”Varför gör ni så här, låter pojkarna leva?”19 ”De hebreiska kvinnorna är inte som de egyptiska. De är starka och föder sina barn snabbt”, svarade de honom. ”Barnmorskan hinner aldrig fram i tid.”20 Gud beskyddade barnmorskorna, och folket fortsatte att föröka sig och blev allt fler.21 Eftersom barnmorskorna fruktade Gud, gav han dem också egna familjer.22 Då befallde farao hela sitt folk att kasta alla nyfödda pojkar i Nilen men låta flickorna leva.