Exodul 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Rugul în flăcări – delegarea lui Moise

1 Moise păștea turma socrului său, Ietro, preotul din Midian. El și‑a dus turma dincolo de pustie și a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 2 Acolo, Îngerul DOMNULUI i S‑a arătat într‑o flacără de foc care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s‑a uitat și iată că, deși rugul ardea, totuși nu se mistuia. 3 Atunci Moise a zis: „Trebuie să mă apropii ca să văd această priveliște deosebită. Oare de ce nu se mistuie rugul?“ 4 Când DOMNUL a văzut că s‑a apropiat să privească, Dumnezeu l‑a chemat din rug și a zis: – Moise, Moise! El a răspuns: – Iată‑mă! 5 Dumnezeu a zis: – Nu te apropia de acest loc! Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt! 6 Apoi El a zis: – Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. Moise și‑a ascuns fața, căci se temea să se uite la Dumnezeu. 7 DOMNUL a zis: – Am văzut într-adevăr asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i‑am auzit strigătul scos din cauza asupritorilor^[1] lui, căci îi cunosc durerile. (Is 8:3) 8 Am coborât să‑l eliberez din mâna egiptenilor și să‑l duc din țara aceea într‑o țară bună și largă, în care curge lapte și miere, în locul în care se află canaaniții, hitiții, amoriții, periziții, hiviții și iebusiții. 9 Iată că strigătul fiilor lui Israel a ajuns până la Mine. Am văzut cum îi asupresc egiptenii. 10 Acum, vino! Te voi trimite la Faraon ca să scoți din Egipt poporul Meu, pe fiii lui Israel. 11 Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu: – Cine sunt eu, să merg la Faraon și să‑i scot pe fiii lui Israel din Egipt? 12 El a zis: – Eu voi fi cu tine. Acesta va fi semnul pentru tine că Eu te‑am trimis: când vei scoate poporul din Egipt, Îi veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta. 13 Dar Moise I‑a răspuns lui Dumnezeu: – Iată, când voi merge la fiii lui Israel și le voi zice: „Dumnezeul părinților voștri m‑a trimis la voi“, iar ei mă vor întreba „Care este Numele Său“, ce le voi răspunde? 14 Dumnezeu i‑a zis lui Moise: – EU SUNT CEL CE SUNT^[2]! Apoi a zis: – Așa să le spui fiilor lui Israel: „EU SUNT“ m‑a trimis la voi. 15 Dumnezeu i‑a mai zis lui Moise: – Așa să le spui fiilor lui Israel: „DOMNUL^[3], Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m‑a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pe veci și acesta este o aducere-aminte a Mea din generație în generație.“ 16 Du‑te, adună‑i pe bătrânii lui Israel^[4] și spune‑le: „DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, mi S‑a arătat, zicând: «Am luat aminte la voi și la ce vi se face în Egipt. (Deut 19:12; Deut 21:1; Deut 21:18; Deut 22:13; Deut 25:5; Ios 8:10; 2 Sam 3:17; 2 Sam 5:3; 2 Sam 17:4; 1 Re 20:7)

Deut 19:12Deut 21:1Deut 21:18Deut 22:13Deut 25:5Ios 8:102 Sam 3:172 Sam 5:32 Sam 17:41 Re 20:7

17 Am zis că vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului și vă voi duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a periziților, a hiviților și a iebusiților, într‑o țară în care curge lapte și miere.»“ 18 Ei vor asculta de glasul tău, așa că tu, împreună cu bătrânii lui Israel, veți merge la regele Egiptului și îi veți zice: „DOMNUL, Dumnezeul evreilor, S‑a întâlnit cu noi. Acum, lasă‑ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe DOMNULUI, Dumnezeul nostru.“ 19 Totuși, Eu știu că regele Egiptului nu vă va lăsa să plecați decât datorită unei mâini puternice. 20 Eu Îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu toate minunile Mele, pe care le voi face în mijlocul lui. După aceea regele Egiptului vă va lăsa să plecați. 21 Voi face ca poporul acesta să găsească bunăvoință înaintea^[5] egiptenilor în așa fel încât, atunci când veți pleca, să nu plecați cu mâinile goale. 22 Fiecare femeie va cere vecinei ei și oricărei femei care locuiește în casa vecinilor, lucruri de argint, lucruri de aur și îmbrăcăminte. Acestea le veți pune pe fiii și pe fiicele voastre și astfel îi veți prăda pe egipteni.

nuBibeln

Den brinnande busken

1 En dag när Mose vaktade fåren åt sin svärfar Jetro, prästen i Midjan, drev han dem bortom öknen i närheten av Horeb^[1], Guds berg. 2 Då visade sig HERRENS ängel för honom i en brinnande törnbuske. När Mose såg att busken brann utan att brinna upp, 3 tänkte han gå närmare för att undersöka detta märkliga att busken inte brann upp. 4 Då HERREN såg att han gick närmare för att titta, ropade han på honom från törnbusken: ”Mose! Mose!” ”Ja, här är jag”, svarade han. 5 ”Kom inte närmare”, sa Gud. ”Ta av dig skorna, för du står på helig mark! 6 Jag är din faders Gud, Abrahams, Isaks och Jakobs Gud.” Då slog Mose händerna för ansiktet, för han var rädd för att se på Gud. 7 HERREN talade till honom igen: ”Jag har sett mitt folks förtryck i Egypten, och jag har hört hur de ropar under slavdrivarnas förtryck. Jag vet hur de lider. 8 Nu har jag kommit ner för att befria mitt folk från egypterna och föra det ut ur Egypten till ett mycket gott land, ett stort land som flyter av mjölk och honung. Där bor nu kanaanéer, hettiter, amoréer, perisséer, hivéer och jevuséer. 9 Ja, ropet från Israels folk har stigit upp till mig, och jag har själv sett hur egypterna förtrycker dem. 10 Gå! Jag sänder dig till farao för att du ska leda mitt folk, israeliterna, ut ur Egypten.” 11 ”Vem är jag, att jag skulle gå till farao och leda israeliterna ut ur Egypten?” sa Mose till Gud. 12 ”Jag är^[2] med dig”, sa Gud till honom. ”Och det här ska vara tecknet på att det är jag som sänder dig: när du har fört folket ut ur Egypten, ska ni tjäna mig på det här berget.” 13 ”Men”, sa Mose till Gud, ”om jag nu går till israeliterna och talar om för dem att deras förfäders Gud har sänt mig, så kommer de att fråga: ’Vad är hans namn^[3]?’ Vad ska jag svara då?” 14 ”JAG ÄR DEN JAG ÄR”, sa Gud. ”Säg till israeliterna att han som heter JAG ÄR^[4] har sänt dig.” 15 Vidare sa Gud: ”Tala om för dem att HERREN^[5], deras förfäders Gud, Abrahams, Isaks och Jakobs Gud, har sänt dig till dem. Detta är mitt eviga namn och så ska alla generationer kalla mig. 16 Samla nu ihop alla de äldste i Israel och tala om för dem att HERREN, deras förfäders Gud, Abrahams, Isaks och Jakobs Gud, har uppenbarat sig för dig, och att han sa: ’Jag har besökt er och sett hur ni har det i Egypten. 17 Jag lovar att rädda er från förtrycket i Egypten och leda er till det land där nu kanaanéer, hettiter, amoréer, perisséer, hivéer och jevuséer bor, ett land som flyter av mjölk och honung.’ 18 De äldste i Israel kommer att lyssna till dig och följa med dig till Egyptens kung och säga: ’HERREN, hebréernas Gud, har uppenbarat sig för oss och uppmanat oss att gå tre dagsresor ut i öknen och offra till HERREN, vår Gud. Tillåt oss nu göra det!’ 19 Jag vet att kungen i Egypten inte vill låta er gå, även om han får känna på min styrka. 20 Därför tänker jag tvinga honom. Jag ska sträcka ut min hand och låta märkliga ting ske i Egypten ända tills han låter er gå. 21 Dessutom ska jag göra egypterna så välvilligt inställda mot detta folk att ni inte går tomhänta därifrån. 22 Varje kvinna ska be om föremål av silver och guld och kläder av grannkvinnorna och kvinnorna i sitt hushåll och dem ska era söner och döttrar bära. Ja, ni ska plundra Egypten på dess rikedomar.”