1Așa să ne privească oamenii: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu.2În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.3Însă pentru mine este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Mai mult, nici chiar eu însumi nu mă mai judec.4Căci n‑am nimic împotriva mea. Totuși, nu prin aceasta sunt considerat nevinovat. Cel Ce mă judecă este Domnul.5De aceea, nu judecați nimic înainte de vreme, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile[1] inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.6Fraților, am înfățișat diferit aceste lucruri despre mine și Apollos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învățați „să nu treceți peste ce este scris“ și astfel niciunul dintre voi să nu se îngâmfe cu unul împotriva altuia.7Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu‑l fi primit? Iar dacă l‑ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l‑ai fi primit?8Sunteți deja sătui! V‑ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați fi început să domniți, ca să domnim și noi împreună cu voi!9Căci mi se pare că Dumnezeu ne‑a înfățișat pe noi, apostolii, ca pe cei din urmă, ca pe niște condamnați la moarte, fiindcă am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni.10Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem disprețuiți.11Până în ceasul acesta umblăm flămânzi și însetați, suntem în zdrențe, suntem bătuți și umblăm din loc în loc12și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Când suntem insultați, binecuvântăm; când suntem persecutați, îndurăm;13când suntem defăimați, încurajăm. Am ajuns precum gunoiul lumii, am ajuns ca mizeria tuturor până acum.14Nu vă scriu acestea ca să vă fac de rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii ai mei preaiubiți.15Chiar dacă ați avea zece mii de îndrumători[2] în Cristos, totuși nu aveți mai mulți părinți[3], pentru că eu v‑am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie.16Vă îndemn deci, fiți urmașii[4] mei!17De aceea vi l‑am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, așa cum dau eu învățătură pretutindeni, în toate bisericile.18Unii s‑au îngâmfat, ca și cum n‑aș veni la voi.19Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni în curând la voi și atunci voi vedea nu vorbirea[5], ci puterea celor ce s‑au îngâmfat.20Căci Împărăția lui Dumnezeu[6] nu constă în vorbire, ci în putere.21Ce vreți? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeții?
1 Corinteni 4
nuBibeln
Paulus och Apollos är tjänare åt Kristus
1Man ska alltså se oss som tjänare åt Kristus, som förvaltare av Guds hemligheter.2Och det förutsätts av en förvaltare att han är trogen.3Men det har ingen betydelse för mig om ni eller någon mänsklig domstol dömer mig. Jag dömer inte mig själv heller.4Mitt samvete är rent, men det innebär inte att jag är frikänd. Det är Herren som dömer mig.5Döm därför ingenting förhastat, innan Herren kommer. Han ska dra fram allt i ljuset och visa varje hjärtas avsikter. Då ska var och en få sitt beröm från Gud.6Detta har jag, syskon, för er skull tillämpat på mig själv och Apollos, för att ni ska lära er av oss vad ”håll er till Skriften”[1] betyder, så att ingen skryter över en annan.7Finns det något som gör dig bättre än andra? Finns det något bland det du äger som du inte har fått? Och om du har fått det, varför skryter du då, precis som om du inte hade fått det som en gåva?8Ni är redan mätta och rika och tycks ha blivit kungar utan oss. Ja, jag önskar att ni redan var kungar, så att vi fick regera tillsammans med er.9Men nu verkar det istället för mig som om Gud har gett oss apostlar den lägsta statusen av alla. Vi är som dödsdömda på en arena och visas upp inför hela världen, ja, inför både änglar och människor.10Vi är dårar för Kristus skull, men ni är förståndiga i Kristus. Vi är svaga men ni starka. Ni är respekterade men vi föraktade.11Vi går fortfarande hungriga och törstiga. Vi saknar kläder, vi blir misshandlade och är hemlösa.12Vi arbetar hårt med våra egna händer för att försörja oss. När man hånar oss, välsignar vi. När vi blir förföljda, finner vi oss i det.13När man talar illa om oss, svarar vi vänligt. Vi blir ständigt behandlade som avfall på världens skräphög, som bortslängda sopor.[2]14Men jag skriver inte detta för att få er att skämmas utan för att varna er, som mina kära barn.15För även om ni hade tusentals vägledare i Kristus, har ni inte många fäder. Det var ju jag som blev er far i Kristus genom evangeliet.16Därför ber jag er nu att ha mig som föredöme.17Det är också därför jag skickar Timotheos till er, mitt älskade, trogna barn i Herren. Han ska påminna er om det levnadssätt jag har sammanställt för dem som tillhör Kristus Jesus, och som jag undervisar om överallt i alla församlingar.18Vissa verkar ha blivit självsäkra, som om jag aldrig mer skulle komma tillbaka till er.19Men jag ska komma till er – och det mycket snart – om Herren vill. Då ska jag ta reda på vad dessa självsäkra människor har för sig, inte vad de säger utan vad de har för kraft.20Guds rike är ju inte ord, utan kraft.21Vad föredrar ni själva? Ska jag komma till er med ris, eller i kärlek och i en mild anda?