1Fraților, și eu, când am venit la voi, n‑am venit vestindu‑vă taina[1] lui Dumnezeu printr‑o vorbire sau înțelepciune aleasă,2căci am hotărât să nu știu nimic între voi decât pe Isus Cristos și pe El răstignit.3Eu am venit la voi în neputință, în frică și în mare tremur,4iar vorbirea și predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înțelepciunii, ci în dovada Duhului și a puterii,5astfel încât credința voastră să nu fie întemeiată pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
Înțelepciunea care vine prin Duhul
6Totuși, noi vorbim despre o înțelepciune printre cei desăvârșiți, dar nu a veacului acestuia, nici a conducătorilor acestui veac, care sunt nimiciți,7ci vorbim despre înțelepciunea lui Dumnezeu, cea ținută ascunsă într‑o taină, pe care Dumnezeu a hotărât‑o dinainte spre slava noastră, înaintea veacurilor,8și pe care niciunul dintre conducătorii acestui veac n‑a cunoscut‑o, pentru că, dacă ar fi cunoscut‑o, nu L‑ar fi răstignit pe Domnul slavei.9Dar, așa cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le‑a văzut și urechea nu le‑a auzit, iar la inima omului nu s‑au suit – așa sunt lucrurile pe care le‑a pregătit Dumnezeu celor ce‑L iubesc.“[2] (Is 64:4)10Nouă însă Dumnezeu ni le‑a descoperit prin Duhul. Căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.11Într-adevăr, cine cunoaște lucrurile omului, dacă nu duhul omului, care este în el? Tot astfel, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu.12Însă noi n‑am primit duhul lumii, ci Duhul de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile ce ne‑au fost dăruite de Dumnezeu.13Și vorbim despre ele nu prin cuvinte învățate cu ajutorul înțelepciunii omenești, ci prin cuvinte învățate cu ajutorul Duhului, explicând lucrurile duhovnicești pentru cei duhovnicești.[3]14Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nu le poate înțelege, pentru că ele sunt judecate duhovnicește.15Cel duhovnicesc însă judecă toate lucrurile, iar el nu este judecat de nimeni.16Căci „Cine a cunoscut gândul Domnului ca să‑L poată sfătui?“[4] Noi însă avem gândul lui Cristos. (Is 40:13)
1 Corinteni 2
nuBibeln
Skillnaden mellan Guds vishet och människors vishet
1När jag kom till er, syskon, var det inte med övertygande vältalighet eller vishet som jag berättade om Guds hemlighet[1] för er.2Nej, jag hade bestämt mig för att inte veta av något annat när jag var hos er än Jesus Kristus, och honom som korsfäst.3Jag var svag och rädd och bävade djupt när jag stod där inför er.4Mitt budskap och min förkunnelse var inga övertygande visdomsord, utan de gav bevis på Ande och kraft,5för att er tro inte skulle bygga på mänsklig vishet utan på Guds kraft.6Vi förkunnar dock vishet för de mogna, men den visheten hör inte till den här tidsåldern eller den här tidsålderns förgängliga makthavare.7Nej, vi talar med visdomen från Gud. Den har legat fördold, men sedan tidernas början har Gud bestämt att den skulle bli till härlighet för oss.8Ingen av den här tidsålderns makthavare förstod den, men om de hade förstått, skulle de inte ha korsfäst härlighetens Herre.9Men det står skrivet: ”Det inget öga har sett, inget öra har hört och inget människohjärtat kunnat ana, det har Gud berett åt dem som älskar honom.”[2]10Men Gud har visat oss det genom sin Ande, för Anden utforskar allt, också djupen hos Gud.11För vem kan veta vad som finns i människan, förutom människans ande? Inte heller vet någon vad som finns hos Gud, förutom Guds Ande.12Men vi har inte fått denna världens ande, utan Guds egen Ande, så att vi kan veta vad Gud i sin nåd har gett oss.13När vi berättar om allt detta, använder vi oss därför inte av ord som vi lärt oss genom mänsklig vishet, utan ord som Anden har lärt oss, och vi tolkar det andliga med andliga ord.[3]14Men en oandlig människa tar inte emot det som kommer från Guds Ande; det är dårskap för henne, och hon kan inte förstå det, eftersom det måste bedömas på ett andligt sätt.15Den andliga människan bedömer allt, men henne själv kan ingen bedöma.16Det står ju skrivet: ”Vem känner till hur Herren tänker? Vem kan ge honom råd?”[4] Men vi har Kristus sinne.