Deuteronomul 32:15 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Ascultați, ceruri, și voi vorbi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele! 2 Ca ploaia să cadă învățătura mea și ca roua să curgă cuvintele mele, ca stropii de ploaie pe verdeață și ca aversele pe iarbă. 3 Căci voi proclama Numele DOMNULUI. Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru! 4 El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită, căci toate căile Lui sunt drepte. Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate, El este drept și cinstit. 5 Poporul s‑a stricat înaintea Lui. Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur^[1]; sunt o generație pervertită și întortocheată. 6 Astfel Îl răsplătiți voi pe DOMNUL, popor nebun și neînțelept? Nu este El Tatăl vostru, Creatorul^[2] vostru, Cel Ce v‑a făcut și v‑a dat înfățișare? 7 Aduceți‑vă aminte de zilele din trecut. Socotiți anii care au trecut din generație în generație. Întreabă‑l pe tatăl tău, și el îți va istorisi, pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune. 8 Când Cel Preaînalt^[3] le‑a dat neamurilor moștenirea, când i‑a despărțit pe fiii omului, El a stabilit hotarele popoarelor după numărul fiilor lui Israel. 9 Căci partea DOMNULUI este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire. 10 El l‑a găsit într‑un ținut pustiu, într‑un pustiu, o pustietate plină de urlete. L‑a înconjurat și S‑a îngrijit de el. L‑a apărat ca pe lumina ochilor Lui, 11 asemenea vulturului care își scutură cuibul și zboară deasupra puilor, care își deschide aripile, îi ia și‑i poartă pe penele lui. 12 DOMNUL Și‑a condus singur poporul și nu era niciun dumnezeu străin alături de El. 13 El l‑a urcat pe înălțimile țării și l‑a hrănit cu roadele câmpului. L‑a hrănit cu miere din stâncă și cu ulei din stânca de cremene^[4], 14 cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan și a țapilor, cu grăsimea boabelor de grâu. Și ai băut vin, sângele strugurilor. 15 Ieșurun^[5] s‑a îngrășat și s‑a împotrivit! Te‑ai îngrășat, ai devenit greu și mare! El L‑a părăsit pe Dumnezeul Care l‑a făcut și a disprețuit Stânca mântuirii lui. 16 Ei L‑au făcut gelos prin dumnezei străini și L‑au mâniat prin urâciuni. 17 Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu, unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau, dumnezei noi, sosiți de curând, de care părinții voștri n‑au știut. 18 Ai părăsit Stânca Care te‑a născut, L‑ai uitat pe Dumnezeul Care ți‑a dat naștere. 19 DOMNUL a văzut și i‑a disprețuit; El S‑a mâniat pe fiii și pe fiicele Lui. 20 „Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El, și voi privi la sfârșitul lor, căci sunt o generație pervertită, sunt niște copii necredincioși. 21 M‑au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu; M‑au mâniat prin idolii lor deșerți. De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor; îi voi mânia printr‑un neam nebun. 22 Căci focul mâniei Mele s‑a aprins și va arde până în adâncimea Locuinței Morților^[6]. Va mistui pământul împreună cu recoltele lui și va arde temeliile munților. 23 Voi îngrămădi nenorociri peste ei, voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor. 24 Vor fi vlăguiți de foamete, mâncați de molimă și distruși cu asprime. Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice și veninul târâtoarelor țărânei. 25 Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii, iar în odăi vor pieri de groază. Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara, atât copilașul, cât și bătrânul. 26 Am zis că îi voi zdrobi și le voi șterge amintirea de printre oameni, 27 dar Mă tem de insultele dușmanilor, ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească singuri și să zică: «Tăria mâinilor noastre, și nu DOMNUL a făcut toate aceste lucruri!»“ 28 Ei sunt un neam lipsit de sfat și nu mai există pricepere în ei. 29 Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta și s‑ar fi gândit la sfârșitul lor. 30 Cum ar fi putut unul să urmărească o mie sau doi să pună pe fugă zece mii, dacă nu i‑ar fi vândut Stânca lor și dacă DOMNUL nu i‑ar fi dat pe mâna acestora? 31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră; chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta. 32 Vița lor este din via Sodomei și din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt plini de venin, iar ciorchinii sunt amari. 33 Vinul lor este venin de șerpi, veninul cobrelor nemiloase. 34 „Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine și pecetluit printre comorile Mele? 35 A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti! Vine vremea când le vor aluneca picioarele, căci ziua distrugerii lor este aproape, și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea.“ 36 Căci DOMNUL Își va judeca poporul, dar va avea milă de robii Săi când va vedea că li s‑a dus puterea și că n‑a mai rămas nimeni, nici întemnițat, nici liber. 37 „Unde le sunt dumnezeii, va întreba El, stânca în care se adăposteau, 38 dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor și care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se ridice ei și să vă ajute! Să vă fie ei un adăpost! 39 Vedeți acum că Eu Însumi sunt El! Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine. Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață, Eu rănesc și tot Eu vindec și nimeni nu poate elibera din mâna Mea. 40 Îmi ridic mâna spre ceruri și declar: Viu sunt Eu pe vecie, 41 că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată. Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc. 42 Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge, iar sabia Mea va devora carnea. Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor, din capetele pletoase ale dușmanului.“ 43 Bucurați‑vă^[7], neamuri, împreună cu poporul Lui, căci El va răzbuna sângele robilor Săi, Se va răzbuna pe vrăjmașii Lui și va face ispășire pentru țara și poporul Lui. 44 Deci Moise a venit împreună cu Iosua^[8], fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. (Num 13:8; Num 13:16) 45 Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le‑a zis: „Puneți‑vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le‑am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47 Căci niciun cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul.“

Moise privește țara de pe muntele Nebo

48 În aceeași zi, DOMNUL i‑a vorbit lui Moise: 49 „Urcă‑te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo^[9], în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaan pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în pustia Țin, unde nu M‑ați sfințit^[10] în mijlocul fiilor lui Israel. (Num 20:12; Deut 5:12) 52 Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel.“