1Amația era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadan și era din Ierusalim. (2 Re 14:1; 2 Re 14:17)2El a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI, dar nu din toată inima.3După ce și‑a întărit domnia, el i‑a omorât pe slujitorii care‑l uciseseră pe tatăl său, regele.4Totuși, pe fiii lor nu i‑a omorât, după cum este scris în Lege, în Cartea lui Moise, în care DOMNUL a poruncit, zicând: „Să nu‑i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“[1] (Deut 24:16)5Amația i‑a strâns pe cei din Iuda și a așezat tot Iuda și Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii și căpeteniilor peste sute. Apoi i‑a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să iasă la război și să mânuiască lancea și scutul.6El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanți[2] de argint.7Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege și i‑a zis: – Nu lua cu tine oștirea lui Israel, căci DOMNUL nu este cu Israel, nu este cu toți acești fii ai lui Efraim!8Căci, chiar dacă te vei duce și vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbușești înaintea dușmanului, pentru că El are putere să ajute, dar și să prăbușească.9Amația l‑a întrebat pe omul lui Dumnezeu: – Dar cum rămâne cu cei o sută de talanți pe care i‑am dat cetei lui Israel? Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns: – DOMNUL poate să‑ți dea mult mai mult decât atât.10Amația și‑a separat oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s‑au mâniat foarte tare pe cei din Iuda și s‑au întors acasă înfuriați.11Amația s‑a pregătit și și‑a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni dintre fiii lui Seir.12Fiii lui Iuda au capturat de vii zece mii de bărbați pe care i‑au urcat pe vârful unei stânci, de unde i‑au aruncat, astfel încât toți au fost zdrobiți.13Între timp, ceata pe care Amația o trimisese înapoi și nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetățile lui Iuda, din Samaria și până la Bet‑Horon, ucigând trei mii de oameni și luând o pradă mare.14După ce a venit de la înfrângerea edomiților, Amația a adus dumnezeii fiilor lui Seir și i‑a pus ca dumnezei ai săi. El se închina înaintea lor și aducea tămâie pentru ei.15DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva lui Amația și i‑a trimis un profet care i‑a zis: – De ce ai căutat dumnezeii unei țări care nu‑și pot elibera propriul popor din mâna ta?16În timp ce vorbea, regele i‑a zis: – Te‑am pus noi să fii sfetnicul regelui? Oprește‑te! De ce vrei să fii lovit? Profetul s‑a oprit, dar a zis: – Știu acum că Dumnezeu a hotărât să te distrugă, pentru că ai făcut lucrul acesta și nu ai ascultat de sfatul meu.17După ce s‑a sfătuit, Amația, regele lui Iuda, a trimis la Ioaș, fiul lui Iehoahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, zicând: – Vino să ne confruntăm!18Iehoaș, regele lui Israel, i‑a răspuns lui Amația, regele lui Iuda, zicând: – Spinul din Liban a trimis să‑i spună cedrului din Liban: „Dă‑o pe fiica ta de soție fiului meu!“ Însă o vietate a câmpului a trecut pe acolo și a călcat spinul în picioare.19Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Și de aceea ți s‑a înălțat inima, mândrindu‑te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârnești o nenorocire care ar duce la căderea ta și a lui Iuda?20Amația însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să‑i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaș, deoarece căutaseră dumnezeii Edomului.21Prin urmare, Iehoaș, regele lui Israel, a pornit la luptă. El și Amația, regele lui Iuda, s‑au confruntat la Bet‑Șemeș, în Iuda.22Iuda a fost învins de Israel și fiecare om a fugit acasă.23Iehoaș, regele lui Israel, l‑a prins pe Amația, regele lui Iuda, fiul lui Ioaș, fiul lui Ahazia, la Bet‑Șemeș și l‑a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coți[3].24A luat tot aurul și argintul, împreună cu toate obiectele pe care le‑a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom și a golit vistieriile palatului regelui. A luat și prizonieri, și apoi s‑a întors în Samaria.25Amația, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.26Celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel?“27De când Amația s‑a depărtat de DOMNUL, slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui, la Ierusalim. El a fugit la Lachiș, dar ei au trimis după el oameni care l‑au omorât acolo.28L‑au adus pe cai și l‑au înmormântat alături de părinții săi în cetatea lui Iuda.