1Ioaș era în vârstă de șapte ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de patruzeci de ani. Mama lui se numea Țibia și era din Beer-Șeba. (2 Re 11:21)2Ioaș a făcut ce este drept în ochii DOMNULUI, în toate zilele preotului Iehoiada.3Iehoiada i‑a ales două soții și astfel lui Ioaș i s‑au născut fii și fiice.4După aceea, Ioaș s‑a hotărât în inima lui să restaureze Casa DOMNULUI.5A pus împreună preoții și leviții și le‑a zis: „Duceți‑vă în cetățile lui Iuda și strângeți de la tot Israelul darea anuală pentru restaurarea Casei Dumnezeului vostru. Împliniți‑vă degrabă însărcinarea!“ Dar leviții nu s‑au grăbit.6Regele l‑a chemat pe Iehoiada, preotul conducător, și i‑a zis: „De ce nu ai vegheat ca leviții să strângă din Iuda și din Ierusalim contribuția rânduită de Moise, robul DOMNULUI, și de adunarea lui Israel pentru Cortul Mărturiei?7Căci nelegiuita aceea de Atalia și fiii ei au despuiat Casa lui Dumnezeu și au dedicat BAALILOR toate lucrurile sfinte ale Casei DOMNULUI.“8La porunca regelui, au făcut un cufăr și l‑au pus afară, la poarta Casei DOMNULUI.9Apoi au dat de veste în Iuda și în Ierusalim ca oamenii să aducă DOMNULUI contribuția rânduită de Moise, robul lui Dumnezeu, asupra lui Israel în pustie.10Toate căpeteniile și întregul popor și‑au adus contribuția cu bucurie, până când cufărul s‑a umplut.11Ori de câte ori cufărul era dus de către leviți la cei puși responsabili de rege, atunci când vedeau că era prea mult argint în el, venea scribul regelui împreună cu slujbașul preotului conducător și goleau cufărul. Apoi leviții îl luau și îl duceau înapoi la locul lui. Așa făceau în fiecare zi și astfel au strâns mult argint.12Apoi regele și Iehoiada dădeau argintul celor ce se ocupau cu lucrarea de slujire la Casa DOMNULUI, iar aceștia angajau zidari și tâmplari care să restaureze Casa DOMNULUI, precum și lucrători în fier și în bronz care să repare Casa DOMNULUI.13Lucrătorii s‑au apucat de treabă și astfel, prin lucrarea mâinilor lor, restaurarea a înaintat până când au adus Casa lui Dumnezeu în bună stare și au consolidat‑o.14Când au terminat, au adus înaintea regelui și a lui Iehoiada argintul rămas. Din el au făcut obiecte pentru Casa DOMNULUI, obiecte pentru slujire și pentru arderile‑de‑tot, cupe, precum și alte lucruri de aur și de argint. Cât timp a trăit Iehoiada s‑au adus continuu arderi‑de‑tot la Casa DOMNULUI.15Iehoiada a murit, bătrân și sătul de zile. La moartea sa, avea o sută treizeci de ani.16L‑au înmormântat în Cetatea lui David, la un loc cu regii, căci făcuse numai bine în Israel, atât cu privire la Dumnezeu, cât și cu privire la Casa Lui.
Apostazia lui Ioaș
17După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s‑au plecat înaintea regelui. Atunci regele a ascultat de ei. (2 Re 12:17)18Au părăsit Casa DOMNULUI, Dumnezeul părinților lor, au slujit AȘERELOR și idolilor. Mânia DOMNULUI a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului din cauza acestei vinovății a lor.19DOMNUL le‑a trimis profeți ca să‑i întoarcă la El, să mărturisească împotriva lor, dar poporul nu a vrut să asculte.20Atunci Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a fost îmbrăcat cu Duhul lui Dumnezeu. El a stat înaintea poporului și le‑a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: «De ce ați încălcat poruncile DOMNULUI? Nu veți reuși! Fiindcă L‑ați părăsit pe DOMNUL, și El vă va părăsi!»“21Ei însă au uneltit împotriva lui și, la porunca regelui, l‑au omorât cu pietre în curtea Casei DOMNULUI.22Regele Ioaș nu și‑a amintit de tot binele pe care i l‑a făcut Iehoiada, tatăl acestuia, și i‑a ucis fiul. În timp ce murea, Zaharia a zis: „DOMNUL să vadă și să judece!“23Un an mai târziu[1], armata Aramului s‑a suit împotriva lui Ioaș. Ei au venit în Iuda și la Ierusalim și au nimicit din țară toate căpeteniile poporului, iar prada au trimis‑o în întregime regelui din Damasc.24Chiar dacă armata Aramului a venit cu un mic număr de oameni, DOMNUL a dat în mâinile lor armata mult mai numeroasă a celor din Iuda, căci aceștia Îl părăsiseră pe DOMNUL, Dumnezeul părinților lor. Și astfel ei au adus judecata asupra lui Ioaș.25Când arameii au plecat de la el, l‑au lăsat în chinuri mari. Slujitorii săi au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului preotului Iehoiada, și l‑au ucis în patul lui. El a murit și a fost înmormântat în Cetatea lui David. Dar nu a fost înmormântat în mormintele regilor.26Cei care au uneltit împotriva lui au fost Zabad, fiul amonitei Șimat, și Iehozabad, fiul moabitei Șimrit.27Cele privitoare la fiii săi, la numeroasele rostiri despre el și la restaurarea Casei lui Dumnezeu, iată că sunt scrise în „Relatarea Cărții Regilor“. În locul lui a domnit fiul său Amația.