Romani 7 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Creștinul – mort față de Lege, înnoit prin Duhul

1 Sau nu știți, fraților, – căci le vorbesc unora care cunosc Legea^[1] – că Legea domnește peste un om atât timp cât trăiește el? 2 O femeie măritată este legată prin Lege de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, însă, dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea soțului^[2]. 3 Deci, dacă ea devine a altui bărbat^[3] câtă vreme soțul ei este în viață, se va numi adulteră, însă dacă soțul ei moare, ea este liberă față de Lege și nu este adulteră dacă devine a altui bărbat. 4 Tot astfel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat dintre cei morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5 Căci, în timp ce eram în fire, patimile păcatelor, stârnite de Lege, erau la lucru în mădularele noastre, aducând roade pentru moarte. 6 Dar acum am fost eliberați de Lege, murind față de ceea ce ne ținea captivi, astfel încât să slujim înnoiți de Duhul, și nu după vechea literă a Legii.^[4]

Legea și păcatul

7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În niciun caz! Totuși, eu n‑aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n‑aș fi știut ce este pofta, dacă Legea nu ar fi spus: „Să nu poftești!“^[5] (Ex 20:17; Deut 5:21) 8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort. 9 Cândva, fără Lege, eu eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață, 10 iar eu am murit. Astfel, am aflat că însăși porunca, ea, care era pentru viață, a fost pentru moarte. 11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m‑a înșelat și, prin ea, m‑a omorât. 12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. 13 Atunci ceea ce este bun mi‑a adus moarte? În niciun caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură. 14 Noi știm că Legea este duhovnicească, însă eu sunt firesc^[6], vândut ca sclav păcatului.^[7] 15 Căci nu știu ce înfăptuiesc, întrucât nu săvârșesc ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac! 16 Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. 17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce înfăptuiește lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. 18 Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și înfăptuirea a ceea ce este bun. 19 Căci nu fac binele pe care vreau să‑l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să‑l săvârșesc! 20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care înfăptuiesc aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 21 Găsesc deci următoarea lege: când vreau să fac binele, răul este prezent în mine. 22 Fiindcă, în omul lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele, făcându‑mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele. 24 Oh, om nenorocit ce sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte^[8]?! 25 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, eu însumi slujesc, cu mintea mea, Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea slujesc legii păcatului.

nuBibeln

Fria från lagen

1 Ni vet säkert, syskon – jag talar till dem som känner lagen – att lagen bara styr över en människa så länge hon lever. 2 En gift kvinna är genom lagen bunden till sin man så länge han lever. Men om mannen dör är hon inte längre bunden till honom, utan är fri från lagen som reglerar äktenskap. 3 Om hon går till en annan medan hennes man lever, är hon otrogen i sitt äktenskap. Men om hennes man dör är hon fri från lagen och kan gifta sig med en annan utan att vara otrogen mot sin första man. 4 På samma sätt har ni, syskon, dött bort från lagen med Kristus kropp. Nu tillhör ni en annan, honom som uppväcktes från de döda, och så bär vi frukt åt Gud. 5 Så länge vi levde på vanligt mänskligt sätt, väckte lagen i oss syndiga begär som verkade i våra kroppar, så att vi bar frukt åt döden. 6 Men nu är vi fria från lagen, eftersom vi har dött bort från det som höll oss bundna och kan tjäna på Andens nya sätt, inte på det gamla, bokstavsbundna.

Lagen avslöjar synden

7 Vad betyder då detta? Att lagen är synd? Nej, naturligtvis inte! Men det var genom lagen som jag lärde känna vad synd är. Jag skulle inte ha vetat vad det innebär att ha begär till något, om inte lagen hade sagt: ”Du ska inte ha begär.”^[1] 8 Synden utnyttjade budordet och väckte allehanda begär inom mig. Om lagen inte finns, är synden död. 9 Det fanns en tid i mitt liv då jag levde utan lag, men när budordet kom, vaknade synden genast till liv, 10 och jag dog. Jag fann att det budord som skulle leda till liv ledde mig till döden. 11 Synden passade på och utnyttjade budordet, lurade mig och dödade mig. 12 Lagen är alltså helig, och budordet är heligt, rätt och gott. 13 Var det då det goda som ledde till att jag måste dö? Nej, naturligtvis inte! Det var synden som utnyttjade det goda för att få mig att dö, för att den skulle avslöjas som synd och att synden genom budordet skulle visa sin fruktansvärda syndfullhet.

Kampen mot synden

14 Vi vet alltså att lagen är andlig. Men jag är köttslig, såld till slav under synden. 15 Jag förstår inte mitt eget sätt att handla: Jag gör inte vad jag vill göra, utan det jag avskyr, det gör jag. 16 Om jag gör vad jag inte vill göra, erkänner jag att lagen är god. 17 Då är det med andra ord inte jag som gör det, utan synden som bor i mig. 18 Jag vet att det i mig själv, det vill säga i min syndiga natur, inte finns något gott. Jag vill göra det som är gott, men jag klarar det inte. 19 Det goda jag vill göra förblir ogjort, och det onda jag inte vill göra, det gör jag i alla fall. 20 Så om jag nu ständigt handlar fel, är det alltså inte jag som gör det, utan synden som bor i mig. 21 Jag har alltså funnit denna lag vara verksam: jag vill göra det goda, men det onda finns hos mig. 22 I mitt inre instämmer jag i Guds lag, 23 men en annan lag som jag ser inom mig styr min kropp och krigar mot lagen i mitt förnuft och gör mig till fånge för syndens lag i mina lemmar. 24 Jag stackars människa! Vem kan rädda mig från denna dödens kropp? 25 Jag tackar Gud: genom Jesus Kristus, vår Herre. Med mitt förnuft tjänar jag alltså Guds lag, medan jag i min mänskliga natur är slav under syndens lag.