Psalmi 77

Noua Traducere Românească

1 Glasul meu s‑a înălțat către Dumnezeu; am strigat cu glasul meu către Dumnezeu și El m‑a ascultat.[1] (Ps 39:1)2 În ziua necazului meu L‑am căutat pe Stăpânul. Noaptea îmi țineam mâna întinsă și nu amorțea; sufletul meu refuza să fie mângâiat.3 Mi‑am adus aminte de Dumnezeu și am oftat; am cugetat și duhul mi‑a leșinat. Selah4 Tu ai ținut deschise pleoapele ochilor mei. Eram răvășit și nu vorbeam.5 M‑am gândit la zilele de odinioară, la anii de demult.6 Mi‑am amintit de cântarea mea din timpul nopții. Am cugetat în inima mea, m‑am întrebat în duhul meu:7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna? Să nu mai fie niciodată binevoitor?8 Oare Și‑a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din generație în generație?9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare? În mânia Lui, Și‑a retras El oare mila?“ Selah10 Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt s‑a schimbat[2].“11 Îmi voi aminti faptele DOMNULUI; da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!12 Voi cugeta la toată lucrarea Ta și voi medita la isprăvile Tale.13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă[3]! Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu?14 Tu ești Dumnezeul înfăptuitor de minuni! Tu Ți‑ai descoperit puterea popoarelor!15 Cu brațul Tău Ți‑ai răscumpărat poporul, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Selah16 Când Te‑au văzut apele, Dumnezeule, când Te‑au văzut apele, s‑au învolburat, iar adâncurile s‑au cutremurat.17 Norii au revărsat apa, tunetul a bubuit în cer, iar săgețile Tale s‑au împrăștiat în toate părțile.18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie, iar fulgerele luminau lumea; pământul s‑a clătinat și s‑a cutremurat.19 Calea Ta a trecut prin mare, iar cărarea Ta – prin ape mari, și nu Ți s‑au mai cunoscut urmele.20 Ți‑ai condus poporul ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și a lui Aaron.

Psalmi 77

nuBibeln

1 För körledaren, till Jedutun. En psalm av Asaf.2 Jag ropar högt till Gud. Jag ropar högt till Gud, och han ska lyssna till mig.3 Jag söker Herren när jag är i nöd, på natten sträcker jag outtröttligt ut min hand, men det finns ingen tröst för mig.4 Jag tänker på Gud och suckar, jag grubblar och förlorar allt mod. Séla5 Du låter mig inte sluta ögonen, och i min oro kan jag inte få fram ett ord.6 Jag tänker på hur det var förr, på år som för länge sedan gått.7 Jag minns min sång i natten, jag tänker, jag grubblar.8 Förkastar Herren för alltid? Ska han aldrig mer visa sin godhet?9 Är hans nåd borta för alltid? Har han svikit sitt löfte för framtiden?10 Har Gud glömt bort att visa sin barmhärtighet? Har han i vrede stängt in sin medkänsla? Séla11 Jag tänker: ”Det är detta som drabbar mig: den Högste handlar inte som förr.[1]12 Jag kommer ihåg HERRENS gärningar, jag minns dina under för länge sedan.13 Jag begrundar alla dina verk, jag tänker på dina mäktiga gärningar.”14 I heligheten går din väg, Gud. Vilken gud är så stor som du, Gud?15 Du är en Gud som gör under! Du har visat folken din kraft.16 Med din styrka befriade du ditt folk, Jakobs och Josefs ättlingar. Séla17 Vattnen såg dig, Gud, vattnen såg dig och bävade, själva djupen skälvde.18 Vatten sprang fram ur molnen, åskan mullrade i skyn och dina pilar for omkring.19 Din åskas dån hördes i stormvinden, blixtarna lyste upp världen, jorden skakade och darrade.20 Du banade en väg rakt genom havet, din stig genom stora vatten, men dina fotspår syntes inte.21 Du ledde ditt folk som en hjord, med Mose och Aron som herdar.