Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un maschil al lui David.
1Dumnezeule, ia aminte la rugăciunea mea și nu trece cu vederea cererea mea![1] (Ps 32:1)2Ascultă‑mă și răspunde‑mi! Îmi arăt neliniștea în plângerea mea și sunt tulburat3din cauza vociferării dușmanului, la vederea presiunii impuse de cel rău; căci ei fac să cadă necazul peste mine și mi se împotrivesc cu furie.4Îmi tremură inima înăuntrul meu și groaza morții a căzut peste mine.5Teamă și cutremur au venit peste mine și m‑a acoperit teroarea.6Eu zic: „Cine îmi va da aripi ca ale porumbelului? Aș zbura și aș locui acolo!“7Iată, aș fugi departe de tot, aș înnopta în pustie. Selah8M‑aș grăbi să‑mi găsesc un loc de scăpare, de vântul năprasnic și de furtună.9Stăpâne, pune‑i în încurcătură, încâlcește‑le limbile, căci numai violență și ceartă văd în cetate!10Zi și noapte ei dau târcoale zidurilor ei; răutatea și abuzurile se află în mijlocul ei.11Dezastrul este în mijlocul ei, iar asuprirea și înșelătoria nu‑i părăsesc piața.12Căci nu un dușman mă batjocorește; atunci aș îndura! Nu cel ce mă urăște s‑a îngâmfat împotriva mea; atunci m‑aș ascunde de el!13Ci tu, un om deopotrivă cu mine, prietenul meu, apropiatul meu,14cel cu care am avut părtășie dulce când am mers cu mulțimea la Casa lui Dumnezeu!15Moartea să vină în mod înșelător asupra lor! Să se coboare de vii în Locuința Morților! Căci răutățile sunt în locuințele lor, în mijlocul lor.16Eu însă voi striga către Dumnezeu, iar DOMNUL mă va izbăvi.17Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem, iar El îmi va auzi glasul.18Mă va răscumpăra nevătămat[2] din războiul pornit împotriva mea, căci mulți sunt împotriva mea.19Dumnezeu, Care tronează din veșnicie, Selah va auzi și‑i va smeri! Sunt niște oameni care nu se întorc de la căile lor și care nu se tem de Dumnezeu.20Prietenul meu își întinde mâna împotriva celor ce trăiesc în pace cu el, își calcă legământul.21Gura lui este alunecoasă ca smântâna, dar în inima lui poartă războiul. Cuvintele lui sunt mai alunecoase decât uleiul, dar în ascuns sunt niște săbii.22Aruncă îngrijorarea[3] ta asupra DOMNULUI, și El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.23Dar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în adâncul gropii. Oamenii sângelui și ai înșelătoriei nu vor trăi nici jumătate din zilele lor! Eu însă mă voi încrede în Tine!
Psalmi 55
nuBibeln
Besvikelse och förtvivlan över en väns svek
1För körledaren, till stränginstrument. Maskil. Av David.2Lyssna till min bön, Gud! Göm dig inte när jag vädjar till dig!3Lyssna till mig och svara mig! Mina tankar plågar mig, jag har ingen ro,4för fienden väsnas och de gudlösa pressar mig. De drar olycka över mig, och i vrede anfaller de mig.5Mitt inre fylls av ångest, dödsångesten griper mig.6Fruktan och fasa gastkramar mig. Jag darrar och är rädd, skräcken överväldigar mig.7Jag sa: ”Tänk om jag hade vingar som duvan, så att jag kunde flyga bort och finna en viloplats.8Jag skulle flyga långt bort till öknen och stanna där.” Séla9Jag skulle skynda mig att söka skydd undan detta oväder och denna storm.10Herre, förvirra de gudlösa, låt dem gräla sinsemellan, för jag ser våld och strid i staden.11Dag och natt går de omkring den på dess murar. Olycka och ofärd har förskansat sig därinne.12Våldet har tagit överhanden, och förtryck och svek lämnar aldrig dess torg.13Om det hade varit en fiende som hånat mig, hade jag kunnat stå ut med det. Om det hade varit en ovän som satt sig upp mot mig, kunde jag ha gömt mig för honom.14Men det var du, min jämlike, min vän, min förtrogne.15Vi gick i underbar gemenskap i folkskaran till Guds hus.16Låt döden utan varning ta dem, låt dem fara levande ner i dödsriket, för ondskan bor i och mitt ibland dem.17Men jag vill ropa till Gud, och HERREN ska rädda mig.18Både morgon, middag och kväll suckar jag och klagar högt inför honom, och han ska lyssna till mig.19Han befriar mig och ger mig frid, när fienderna anfaller mig, hur många mina motståndare än är.20Gud ska höra mig och förödmjuka dem, han som har regerat i evigheter, séla, dessa som aldrig ändrar sig och som inte fruktar Gud.21Han gav sig på dem som levde i fred med honom, han våldförde sig på sitt förbund.[1]22Hans ord var hala som smör, men hans hjärta var fyllt av stridslust. Hans tal var lenare än olja och ändå ett draget svärd.23Lämna din börda till HERREN! Han ska ta hand om dig. Han låter aldrig den rättfärdige vackla.24Men du, Gud, ska störta ner dem i fördärvets djup. De blodtörstiga och svekfulla uppnår inte ens hälften av människans livslängd. Men jag förtröstar på dig.