1Am nădăjduit în DOMNUL, iar El S‑a aplecat înspre mine și mi‑a auzit strigătul meu după ajutor.2M‑a scos din groapa pieirii, din murdăria mocirlei. Mi‑a pus piciorul pe stâncă și mi‑a întărit pașii.3Mi‑a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți vor vedea, se vor teme și se vor încrede în DOMNUL.4Ferice de omul care își pune încrederea în DOMNUL, care nu se abate spre cei mândri și nici spre cei ce se închină la idoli[1]!5DOAMNE, Dumnezeul meu, multe sunt minunile și planurile Tale pe care le‑ai făcut față de noi! Nimeni nu se poate asemăna cu Tine! Am vrut să le vestesc și să vorbesc despre ele, dar sunt prea multe ca să le povestesc!6Tu n‑ai dorit jertfă și dar de mâncare, ci mi‑ai străpuns[2] urechile. Tu n‑ai cerut ardere‑de‑tot și jertfă pentru păcat.7Atunci am zis: „Iată că vin! În sulul cărții este scris despre mine.8Îmi găsesc plăcerea să fac voia Ta, Dumnezeul meu. Legea Ta este înăuntrul meu.“9Vestesc dreptatea în adunarea cea mare; Tu, DOAMNE, știi că nu‑mi închid buzele!10Nu ascund dreptatea Ta în inima mea, ci vorbesc despre credincioșia și mântuirea Ta; nu acopăr îndurarea și adevărul Tău în adunarea cea mare.11DOAMNE, nu‑Ți opri mila față de mine! Fie ca îndurarea Ta și adevărul Tău să mă păzească întotdeauna!12Căci rele fără număr m‑au înconjurat; nelegiuirile mele m‑au copleșit și nu mai sunt în stare să văd; sunt mai multe decât perii capului meu și‑mi înmoaie inima.13Binevoiește, DOAMNE, să mă eliberezi! DOAMNE, vino degrabă în ajutorul meu!14Să se facă de râs și să rămână de rușine cu toții, cei ce caută să‑mi spulbere viața! Să dea înapoi și să fie umiliți cei ce‑mi doresc răul!15Să rămână înmărmuriți din cauza rușinii lor cei ce‑mi zic: „Ha! Ha!“16Să tresalte de veselie și să se bucure în Tine toți cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică întotdeauna: „Mărit să fie DOMNUL!“17Eu sunt sărac și nevoiaș. Stăpânul Se va gândi la mine. Tu ești ajutorul și izbăvitorul meu! Dumnezeul meu, nu întârzia!
Psalmi 40
nuBibeln
Tacksägelse och bön
1För körledaren. Av David. En psalm.2Uthålligt väntade jag på HERREN, tills han böjde sig ner till mig och hörde mitt rop.3Han drog upp mig ur fördärvets grop, upp ur träsket och dyn, han satte mina fötter på en klippa och ställde mig på fast mark.4Han gav mig en ny sång i min mun, en lovsång till vår Gud, Många ska se det och frukta och sätta sin lit till HERREN.5Lycklig är den som förtröstar på HERREN och som inte vänder sig till de stolta, till dem som viker av till falska gudar.6HERRE, min Gud, du har gjort många under och planer för oss. Ingen är som du. Om jag ville tala och berätta om dem, är de så många att jag inte kan räkna dem.7Offer och gåvor önskade du inte. – Du har gett mig öron[1] som hör.– Brännoffer och syndoffer frågade du inte efter.8Då sa jag: ”Se, här är jag. I bokrullen står det skrivet om mig.9Jag vill göra din vilja, min Gud, för din lag är i mitt hjärta.”10Jag förkunnar rättfärdighet i den stora församlingen, jag tillsluter inte min mun, det vet du, HERRE.11Jag döljer inte din rättfärdighet inom mig, jag talar om din trofasthet och räddning. Jag döljer inte din nåd och sanning inför den stora församlingen.12HERRE, ta inte din barmhärtighet ifrån mig, låt din nåd och sanning bevara mig.13Olyckor utan tal omger mig, mina synder har hunnit ifatt mig och jag orkar inte se dem. De är fler än hårstråna på mitt huvud, och hela mitt livsmod sviktar.14HERRE, jag ber, befria mig! Skynda dig och kom till min hjälp!15Låt skam och vanära komma över alla dem som är ute efter mitt liv och vill utplåna det. Låt dem som vill min olycka vända tillbaka i förnedring.16Låt dem som nu hånskrattar ”haha, haha” åt mig häpna och skämmas.17Men låt alla som söker dig glädjas och jubla i dig, låt dem som älskar din räddning alltid säga: ”HERREN är stor!”18Jag är betryckt och fattig, men ändå tänker Herren på mig. Du är min hjälp och befriare, min Gud, dröj inte!