Psalmi 35

Noua Traducere Românească

1 Războiește‑Te, DOAMNE, cu împotrivitorii mei! Luptă‑Te cu cei ce se luptă cu mine![1]2 Înarmează‑Te cu scut și cu pavăză! Ridică‑Te, ca să‑mi ajuți!3 Dezvelește‑Ți sulița și lancea pentru prigonitorii mei![2] Spune sufletului meu: „Eu sunt izbăvirea ta!“4 Să fie rușinați și umiliți cei ce caută să‑mi ia viața; să dea înapoi, să fie făcuți de rușine cei ce‑mi plănuiau răul!5 Să fie ca pleava luată de vânt și să‑i izgonească Îngerul DOMNULUI!6 Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea, iar Îngerul DOMNULUI să‑i urmărească!7 Căci, fără temei, mi‑au întins un laț pe ascuns; fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.8 De aceea, să‑i ajungă prăpădul pe neașteptate și să fie prinși în lațul pe care mi l‑au întins pe ascuns; să cadă în el în timpul prăpădului!9 Atunci sufletul meu se va bucura în DOMNUL, se va înveseli de izbăvirea Lui.10 Toate oasele mele vor zice: „DOAMNE, cine este ca Tine, Care să‑l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“11 Niște martori violenți se ridică și mă întreabă ceea ce nu știu.12 Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău, și îmi pustiesc sufletul.13 Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac și îmi smeream sufletul prin post. Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,14 umblam ca pentru un prieten, ca pentru un frate ale meu. Ca unul care‑și bocește mama, mă aplecam de întristare.15 Dar când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună; se adună împotriva mea fără să știu; ei sfâșie și nu se opresc.16 Ca niște bufoni batjocoritori[3] scrâșnesc din dinți împotriva mea.17 Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă‑mi sufletul de pustiirile lor, și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!18 Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.19 Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!20 Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară.21 Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noștri și‑au văzut dorința împlinită!“22 DOAMNE, Tu ai văzut! Nu tăcea! Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!23 Trezește‑Te, scoală‑Te pentru apărarea mea, pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!24 Judecă‑mă după dreptatea Ta, DOAMNE, Dumnezeul meu! Nu‑i lăsa să se bucure de mine!25 Să nu zică în inima lor: „Ha! Așa cum ne‑a dorit sufletul!“ Să nu zică: „L‑am înghițit!“26 Să fie făcuți de rușine și de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!27 Să strige de bucurie și să se veselească cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit să fie DOMNUL Care dorește pacea[4] robului Său!“28 Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta, și lauda Ta toată ziua!

Psalmi 35

nuBibeln

1 Av David. HERRE, bekämpa dem som bekämpar mig! Strid mot dem som strider mot mig!2 Ta rustningen och skölden, res dig och kom till min hjälp!3 Lyft spjutet och lansen mot mina förföljare! Säg till mig: ”Jag är din räddning!”4 Låt dem som är ute efter mitt liv komma på skam och vanära! Låt dem som planerar för min undergång få vända sig bort i skam!5 Låt dem blåsa bort som agnar för vinden, när HERRENS ängel jagar bort dem.6 Gör deras väg mörk och hal, när HERRENS ängel förföljer dem!7 Utan orsak har de lagt ut ett nät för mig och grävt en fallgrop åt mig.8 Låt dem drabbas av undergång utan att de vet om det, fastna i sina egna nät som de lagt ut, falla i sin egen grop, till sin undergång.9 Men jag ska jubla i HERREN och glädja mig över hans räddning.10 Med hela min kropp ropar jag: ”HERRE, vem är som du? Du räddar den svage från den starke och den fattige och den nödställde från dem som plundrar dem.”11 Falska vittnen kommer emot mig. De frågar mig om sådant som jag inte vet något om.12 De lönar mig med ont för gott, jag är övergiven.13 När de var sjuka, klädde jag mig i säcktyg, jag ödmjukade mig själv med fasta, men min bön återvände bara till mig.[1]14 Som om det varit min vän eller bror eller som i sorg efter en mor gick jag sorgklädd och nerböjd.15 Men nu när jag själv snubblade, samlades de i skadeglädje. De samlades mot mig för anfall utan att jag visste något. De hånar mig utan hejd.16 De mobbar mig hånfullt, liksom de gudlösa, och gnisslar tänder mot mig.[2]17 HERRE, hur länge ska du se på? Rädda mig från deras illgärningar, mitt dyrbara liv från dessa lejon!18 Jag ska då tacka dig inför den stora församlingen, prisa dig inför folkhopen.19 Låt inte dem glädjas som utan orsak är mina fiender, låt inte dem blinka med ögonen som utan anledning har hatat mig.20 Det de säger leder inte till fred, och de tänker ut svekfulla planer mot de stilla i landet.21 De gapar mot mig och säger: ”Haha, det var väl vad vi skulle se!”22 HERRE, du har sett detta. Tig inte! Var inte långt borta från mig!23 Vakna, stå upp till mitt försvar, min Gud och Herre, skaffa mig rätt!24 Skaffa mig rätt, i din rättfärdighet, HERRE, min Gud, låt dem inte få glädjas över mig.25 Låt dem inte få säga: ”Ha, det gick som vi ville!” Låt dem inte säga: ”Nu har vi slukat honom.”26 Låt dem skämmas och förödmjukas som gläder sig över min olycka, låt dem klä sig i skam och förödmjukelse som förhäver sig över mig!27 Men låt alla dem få jubla av glädje som gläder sig över min rätt, låt dem ständigt säga: ”Stor är HERREN, som vill sin tjänares välgång!”28 Då ska jag vittna om din rättfärdighet, lovprisa dig dagen lång.