1DOMNUL este lumina și mântuirea mea; de cine să mă tem? DOMNUL este refugiul vieții mele; de cine să‑mi fie frică?2Când se apropie răufăcătorii de mine ca să‑mi devoreze carnea, tocmai ei, asupritorii și dușmanii mei, se poticnesc și cad.3Chiar dacă o armată și‑ar așeza tabăra împotriva mea, inima mea nu s‑ar teme. Chiar dacă s‑ar porni război împotriva mea, chiar și atunci aș fi încrezător.4Un singur lucru cer de la DOMNUL și‑l caut cu stăruință: să locuiesc în Casa DOMNULUI în toate zilele vieții mele, ca să privesc frumusețea DOMNULUI și să‑L caut în Templul Lui.5Căci El mă va ascunde în Coliba Sa în ziua cea rea, mă va acoperi în locul tainic al Cortului Său și mă va înălța pe o stâncă.6Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor care sunt în jurul meu. De aceea voi aduce jertfe în Cortul Lui cu strigăte de bucurie. Voi cânta și Îl voi lăuda pe DOMNUL.7DOAMNE, ascultă‑mi glasul când Te chem, arată‑Ți bunăvoința față de mine și răspunde‑mi!8Inima îmi spune din partea Ta: „Caută fața Mea!“[1] DOAMNE, fața Ta o caut!9Nu‑Ți ascunde fața de mine, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu. Nu mă lăsa și nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!10Chiar dacă tatăl meu și mama mea m‑ar părăsi, DOMNUL m‑ar primi.[2]11DOAMNE, învață‑mă calea Ta, condu‑mă pe cărarea cea netedă, din cauza dușmanilor mei.12Nu mă lăsa în voia vrăjmașilor mei, căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși care suflă violență.13O, dacă n‑aș fi crezut că voi vedea bunătatea DOMNULUI pe pământul celor vii…!14Nădăjduiește în DOMNUL! Fii tare și încurajează‑ți inima! Nădăjduiește în DOMNUL!
Psalmi 27
nuBibeln
Förtröstan på Herren, bön om hjälp
1Av David. HERREN är mitt ljus och min frälsning. Vem behöver jag vara rädd för? HERREN är mitt livs fästning. Vem behöver jag bäva för?2När onda människor kommer emot mig för att slita mig i stycken, mina motståndare och fiender, ska de själva snubbla och falla.3Även om en armé skulle omringa mig, behöver jag inte känna någon fruktan. Om ett krig skulle bryta ut mot mig, är jag trygg.4Det enda jag ber HERREN om, det jag längtar efter, är att få bo i hans tempel i hela mitt liv, se HERRENS ljuvlighet och söka honom i hans tempel.5Han håller mig skyddad i sin hydda på olyckans dag, han gömmer mig i sitt tält, han för mig upp på en klippa.6Jag kan lyfta mitt huvud inför mina fiender som omringar mig. Med glädjerop vill jag ge mitt offer i hans tält, och jag vill sjunga till HERRENS ära.7Hör när jag ropar, HERRE, var nådig mot mig och svara mig!8I mitt innersta manar ditt ord: ”Sök Herren!” Dig, HERRE, vill jag söka.[1]9Dölj inte ditt ansikte för mig, visa inte bort din tjänare i vrede! Du, som varit min hjälp, förkasta mig inte, överge mig inte, min frälsnings Gud.10Även om min far och mor skulle överge mig, tar HERREN hand om mig.11Visa mig din väg, HERRE, led mig på en rak stig för mina förtryckares skull.12Överlämna mig inte åt mina fienders illvilja, för falska vittnen reser sig mot mig, och de andas våld.13Men jag är övertygad om att jag ska få möta HERRENS godhet i de levandes land.14Vänta på HERREN, var stark och modig. Vänta på HERREN!