Psalmi 22 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pentru dirijor. De cântat ca și „Cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.

1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m‑ai părăsit? Ești atât de departe de izbăvirea mea și de cuvintele strigătului meu! 2 Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu‑mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă. 3 Dar Tu ești sfânt; Tu șezi în mijlocul laudelor lui Israel. 4 În Tine s‑au încrezut părinții noștri; ei s‑au încrezut, iar Tu i‑ai izbăvit; 5 au strigat către Tine și au fost scăpați; s‑au încrezut în Tine și nu au fost dați de rușine. 6 Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor. 7 Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, rânjesc și clatină din cap. 8 „S‑a încrezut în DOMNUL! Să‑l scape El! Să‑l elibereze, căci Își găsește plăcerea în el!“ 9 Totuși, Tu m‑ai scos din pântec și m‑ai făcut încrezător la sânii mamei mele. 10 Ți‑am fost încredințat Ție din pântec; încă din pântecul mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu. 11 Nu Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape și nu am niciun ajutor! 12 Mă încercuiesc mulți tauri, niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară. 13 Își deschid gura împotriva mea ca leul care sfâșie și răcnește. 14 Sunt turnat ca apa, și toate oasele mi se despart. Mi s‑a făcut inima precum ceara și se topește înăuntrul meu. 15 Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipește de cerul gurii: m‑ai adus în țărâna morții. 16 Căci niște câini m‑au înconjurat, o ceată de răufăcători m‑a împresurat; mi‑au străpuns mâinile și picioarele. 17 Toate oasele aș putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc. 18 Și‑au împărțit hainele mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa mea. 19 Dar Tu, DOAMNE, nu Te îndepărta! Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! 20 Scapă‑mi sufletul de sabie, și viața din laba câinelui! 21 Izbăvește‑mă din gura leului și din coarnele bivolului sălbatic! Tu mi‑ai răspuns! 22 Voi vesti Numele Tău fraților mei; Te voi lăuda în mijlocul adunării! 23 Cei temători de DOMNUL, lăudați‑L! Voi, toată sămânța lui Iacov, slăviți‑L! Să aveți frică de El, voi, toată sămânța lui Israel! 24 Căci El nu a disprețuit și nu a nesocotit asuprirea celui asuprit. Nu Și‑a ascuns fața de acesta; l‑a ascultat când a strigat către El după ajutor. 25 Tu ești pricina laudelor mele în adunarea cea mare! Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine! 26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; cei ce Îl caută pe DOMNUL Îl vor lăuda. Să vă trăiască inima pentru totdeauna! 27 Toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la DOMNUL. Toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta, 28 căci a DOMNULUI este domnia și El stăpânește peste neamuri! 29 Toți cei prosperi de pe pământ vor mânca și se vor închina; înaintea Lui vor îngenunchea toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să‑și păstreze viața. 30 O sămânță^[1] Îi va sluji^[2] și se va istorisi generației următoare despre Stăpânul. (Ps 18:50) 31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea Lui; îi vor vesti poporului care se va naște că El a lucrat.

nuBibeln

En lidandepsalm som börjar i djupaste förtvivlan men övergår i glädje och jubel.

1 För körledaren, efter ”Morgonrodnadens hind”^[1]. En psalm av David.^[2] 2 Min Gud, min Gud, varför har du övergett mig? Min räddning förblir långt borta, hur förtvivlat jag än ropar. 3 Min Gud, jag ropar på dagen, men du svarar inte, på natten, men jag får ingen ro, 4 och ändå är du den Helige, till vars tron Israels lovsång stiger. 5 Våra fäder satte sin tillit till dig, de förtröstade på dig, och du befriade dem. 6 De ropade till dig och blev räddade. De förtröstade på dig och blev aldrig besvikna. 7 Men jag är en mask och inte en människa, hånad av människor och föraktad av folket. 8 Alla som ser mig hånar mig, de hånskrattar åt mig och skakar på huvudet. 9 ”Han förlitar ju sig på HERREN, låt nu HERREN gripa in och befria honom, eftersom han älskar honom!” 10 HERRE, du hjälpte mig ut ur min mors liv, du lät mig vila tryggt vid min mors bröst. 11 Alltsedan min födelse är jag överlämnad åt dig, sedan jag föddes har du varit min Gud. 12 Var inte långt borta från mig när jag är i nöd och ingen finns som hjälper. 13 Tjurar i mängd omger mig, Bashans tjurar omringar mig. 14 De kommer mot mig med öppna gap som rovlystna, rytande lejon. 15 Jag hälls ut som vatten, och alla mina ben är ur led. Mitt hjärta är som vax, det smälter i mitt inre. 16 Min styrka har torkat ihop som en lerskärva. Min tunga klibbar fast i gommen, och du lägger mig i dödens stoft. 17 Hundar omger mig, en hop onda män omringar mig. De har genomborrat^[3] mina händer och fötter, 18 och jag kan räkna varje ben i min kropp. De ser och stirrar på mig. 19 De delar mina kläder mellan sig, och kastar lott om min klädnad. 20 HERRE, var inte så långt borta, du, min styrka, skynda dig och hjälp mig! 21 Rädda mig från svärdet, mitt dyrbara liv från hundarnas våld! 22 Rädda mig från lejonens gap och från vildoxarnas horn. Du svarar mig.^[4] 23 Jag ska göra ditt namn känt för mina bröder. Jag ska prisa dig mitt i församlingen. 24 Ni som fruktar HERREN, prisa honom, ära honom, ni ättlingar till Jakob! Bäva för honom, Israels ätt! 25 Han har inte föraktat eller försmått den lidandes elände, han har inte dolt sitt ansikte för honom, utan hört hans rop om hjälp. 26 Från dig kommer min lovsång i den stora församlingen, jag ska uppfylla mina löften inför dem som fruktar dig. 27 De ödmjuka ska äta och bli mätta. De som söker HERREN ska prisa honom. Må ni få livsmod för evigt! 28 Hela jorden ska minnas det och återvända till HERREN, alla folk och stammar ska tillbe honom. 29 HERREN tillhör riket och han regerar över folken. 30 Jordens alla rika ska tillbe honom, böja knä inför honom, alla de som sänks ner i stoftet, de som inte kan hålla sig själva vid liv.^[5] 31 De efterkommande ska också tjäna honom, och de ska få höra om Herren. 32 De ska komma och förkunna hans rättfärdighet för folk som ännu inte är födda, för detta har han gjort.