1Fiule, păzește cuvintele mele și păstrează cu tine poruncile mele!2Păzește poruncile mele și vei trăi; păzește învățătura mea ca pe lumina ochilor tăi!3Leagă‑le la degete, scrie‑le pe tăblița inimii tale!4Spune înțelepciunii: „Tu ești sora mea!“ și numește priceperea rudenia ta,5ca să te păzească de femeia străină, de necunoscuta care ademenește prin cuvintele ei.6De la fereastra casei mele priveam printre zăbrele.7Am văzut printre cei naivi, am remarcat printre tineri un băiat fără minte,8trecând pe strada din apropierea colțului ei. El a pășit pe calea spre casa ei,9seara, în amurgul zilei, în miezul nopții și al întunericului.10Și iată că l‑a întâlnit o femeie îmbrăcată ca o prostituată și cu inima șireată.11Era gălăgioasă și răzvrătită; picioarele nu‑i stăteau acasă:12când pe străzi, când în piețe, stând la pândă la orice colț.13Ea l‑a apucat și l‑a sărutat și, cu o față neobrăzată, i‑a zis:14„Am acasă jertfe de pace[1]; astăzi mi‑am împlinit jurămintele.15De aceea am ieșit să te întâlnesc, să te caut cu ardoare; și te‑am găsit!16Mi‑am împodobit patul cu așternuturi, cu pânzeturi colorate din fir de Egipt;17mi‑am înmiresmat patul cu smirnă, aloe și scorțișoară.18Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineață, să ne desfătăm în dragoste!19Căci soțul nu este în casa lui; a plecat într‑o călătorie lungă.20A luat cu el punga cu argint și nu va veni în casa lui decât la lună plină.“21Ea l‑a convins prin cuvinte stăruitoare și l‑a sedus cu buzele ei lingușitoare.22Deodată, el a urmat‑o, ca un bou care este dus la înjunghiere, ca un cerb care aleargă spre laț[2],23până când săgeata îi va străpunge ficatul, ca o pasăre ce se repede în capcană, fără să știe că o va costa viața.24Și acum, fiilor, ascultați‑mă și fiți atenți la ce vă spun!25Fiule, nu‑ți lăsa inima să se abată spre calea ei și nu rătăci pe cărările ei,26căci ea a făcut să cadă mulți răniți, și toți cei uciși de ea au fost numeroși.[3]27Casa ei este pe calea spre Locuința Morților, coborând spre odăile morții.
Proverbele 7
nuBibeln
1Min son, håll mina ord, bevara mina bud inom dig.2Håll mina bud, så får du leva. Bevara min undervisning som din ögonsten.3Bind fast dem vid dina fingrar och skriv dem på ditt hjärtas tavla.4Säg till visheten: ”Du är min syster”, och kalla insikten din närmaste.5De bevarar dig för den främmande kvinnan, för henne som talar förföriska ord.6En gång tittade jag ut genom fönstergallret i mitt hus,7och bland de okunniga såg jag en yngling som saknade vett.8Han gick nära hennes gathörn, i riktning mot hennes hus9i skymningen, mot kvällen, när nattmörkret föll.10Ut kom då en kvinna för att möta honom, klädd som en prostituerad, och med sluga avsikter,11rastlös och utmanande, med fötter som ständigt vill ut hemifrån.12Än på gator, än på torg, vid varje gathörn står hon på lur.13Hon grep tag i honom, kysste honom och talade till honom med en fräck uppsyn:14”Jag har gett ett gemenskapsoffer, fullföljt mina löften idag.15Därför har jag gått ut för att möta dig, jag har letat efter dig och nu har jag hittat dig.16Min säng är bäddad med sköna täcken av färgat linne från Egypten,17och jag har bestänkt min bädd med myrra, aloe och kanel.18Kom, så njuter vi av kärlek ända till morgonen, älskar tillsammans med vällust!19Min man är på resa och är inte hemma, han har rest långt bort.20Han tog med sig pengarna, och han kommer inte tillbaka förrän vid fullmånen.”21Hon förledde honom med sitt överflödande prat, hon förförde honom med sina smickrande läppar.22Han följde genast efter henne, liksom en oxe som går för att slaktas. Han var som en hjort som fastnat i en fälla,[1]23tills en pil genomborrar hans lever, som en fågel som skyndar till en snara utan att veta att hans liv står på spel.24Lyssna nu till mig, barn, ge akt på vad jag säger.25Låt dig inte dras in på hennes vägar, förirra dig inte in på hennes stigar.26Många är de offer hon fått på fall, otaliga har hon slaktat.27Från hennes hus går vägen till dödsriket, den leder till dödens kamrar.