1Cel ce s‑a separat își caută propria plăcere; el se dezlănțuie împotriva oricărei înțelepciuni.2Cel nesăbuit nu‑și găsește plăcerea în pricepere, ci doar în a face cunoscut ce este în inima lui.3Când vine cel rău, vine și disprețul, iar odată cu rușinea, vine și reproșul.4Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape adânci; izvorul înțelepciunii este ca un pârâu curgător.5Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău, sau să nedreptățești pe cel drept la judecată.6Buzele nesăbuitului aduc ceartă și gura lui invită la lovituri.7Gura celui nesăbuit îi aduce ruina și buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.8Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri; ele alunecă până în odăile pântecului.9Cel ce este leneș în lucrul lui este frate cu cel ce distruge.10Numele DOMNULUI este un turn tare; cel drept fuge în el și este protejat la înălțime.11Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; el și‑o închipuie ca pe un zid înalt.12Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea gloriei.13Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie și își atrage rușinea.14Duhul omului îl sprijină în boală, dar cine poate ridica un duh zdrobit?15O inimă cu discernământ dobândește cunoștință, și urechea celor înțelepți caută cunoștință.16Un dar deschide uși celui ce îl oferă și‑l duce înaintea celor mari.17Primul care‑și apără cauza pare drept, însă doar până intră semenul său și‑l cercetează.18Sorțul pune capăt neînțelegerilor și decide între cei puternici.19Un frate nedreptățit este mai greu de câștigat decât o cetate întărită, și neînțelegerile sunt ca porțile închise ale unei cetăți.20Din rodul gurii lui, omul își satură pântecul; din venitul buzelor lui, se satură.21Moartea și viața sunt în puterea limbii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.22Cel ce‑și găsește o soție găsește ce este bine[1] și primește astfel o favoare de la DOMNUL. (Gen 2:18)23Săracul vorbește cu rugăminți, dar bogatul răspunde cu asprime.24Cine are mulți prieteni poate ajunge la ruină, dar există un amic care ține la tine mai mult decât un frate.
Proverbele 18
nuBibeln
1Den enslige söker sitt[1] och går emot allt förnuft.2En dåre finner inget behag i förstånd, han vill bara vädra sina egna åsikter.3När en gudlös kommer, kommer också förakt, och med skammen följer vanära.4Människors ord är som djupa vatten, vishetens källa som en flödande bäck.5Det är fel att ta parti för den skyldige och vägra den oskyldige hans rätt.6En dåres prat leder till strid, hans mun tigger om stryk.7En dåres mun blir honom till fördärv och hans ord en fälla för honom själv.8Skvaller är läckerbitar som slinker ner i människans inre.9Den som är lat i sitt arbete är släkt med den som förstör.10HERRENS namn är ett starkt torn. Den rättfärdige flyr dit och är trygg.11Den rikes förmögenhet är hans fästning, som en hög mur i hans fantasi.12Hjärtats högmod går före fall, men ödmjukhet leder till ära.13Den som svarar innan han lyssnat, är dum och handlar skamligt.14Modet kan hålla en man uppe under sjukdom, men vem orkar med när modet är brutet?15Den kloke förvärvar mer kunskap, den vise har alltid öronen öppna och söker kunskap.16Gåvor öppnar vägen för en människa och för henne i kontakt med betydelsefulla personer.17Den som först lägger fram sin sak har rätt, tills en annan träder fram och ifrågasätter det.18Lotten avgör tvister och skiljer mellan starka motståndare.19Det är svårare att få tillbaka en kränkt vän än att inta en befäst stad. Tvister är som bommar för en fästning.20Av frukten av sitt tal blir människan mättad, buken fylls av skörden från läpparna.21Tungan har makt över liv och död. Den som älskar den får äta av dess frukt.22Den som finner en hustru har funnit lyckan och fått ta emotHERRENS välbehag.23Den fattige vädjar om barmhärtighet, men den rike svarar med hårda ord.24Den som har många bekanta kan råka illa ut, men en verklig vän står en närmare än en bror.