Matei 13 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pilda semănătorului

1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și S‑a așezat lângă mare. (Mar 4:1; Lu 8:4) 2 În jurul Lui s‑au adunat mari mulțimi de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo; întreaga mulțime stătea pe țărm. 3 El le‑a vorbit despre multe lucruri în pilde^[1], zicând: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, unele semințe au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le‑au mâncat. 5 Altele au căzut pe locuri stâncoase, unde nu aveau pământ mult. Au încolțit repede, din cauză că nu aveau pământ adânc^[2], 6 dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, fiindcă nu aveau rădăcină, s‑au uscat. 7 Altele au căzut între spini, iar spinii au crescut și le‑au sufocat. 8 Dar altele au căzut pe un pământ bun și au dat rod: una o sută, una șaizeci, una treizeci. 9 Cine are urechi, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Ucenicii s‑au apropiat și I‑au zis: – De ce le vorbești în pilde? (Mar 4:10; Lu 8:9; Lu 10:23) 11 Isus, răspunzând, le‑a zis: – Pentru că vouă v‑a fost dat să cunoașteți tainele^[3] Împărăției Cerurilor, dar lor nu le‑a fost dat. 12 Căci celui ce are, i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, „măcar că văd, nu văd, și, măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg.“ 14 Și pentru ei se împlinește profeția lui Isaia, care zice: „Veți auzi cu auzul,^[4] dar nicidecum nu veți înțelege, și veți privi cu privirea,^[5] dar nicidecum nu veți pricepe. 15 Căci inima acestui popor s‑a împietrit. Urechile lor aud greu, iar ochii li s‑au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să‑i vindec!“^[6] (Is 6:9) 16 Dar fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și fericite sunt urechile voastre pentru că aud! 17 Adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au tânjit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n‑au văzut, și au tânjit să audă ceea ce auziți voi, dar n‑au auzit! 18 Ascultați deci înțelesul pildei semănătorului: 19 când cineva aude Cuvântul Împărăției și nu‑l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel semănat lângă drum. 20 Cel semănat pe locuri stâncoase este acela care aude Cuvântul și‑l primește imediat cu bucurie, 21 dar nu are rădăcină în el însuși, ci este vremelnic. Și când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, el se poticnește imediat. 22 Cel semănat între spini este acela care aude Cuvântul, dar îngrijorarea veacului și înșelăciunea bogățiilor sufocă^[7] Cuvântul, iar el devine neroditor. 23 Cel semănat în pământ bun este acela care aude Cuvântul și îl înțelege, care aduce într-adevăr rod și face o sută, sau șaizeci, sau treizeci.

Pilda neghinei

24 Isus le‑a pus înainte o altă pildă, zicând: „Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în ogorul lui. 25 Dar, în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și apoi a plecat. 26 Când planta a răsărit și a făcut rod, atunci a apărut și neghina. 27 Sclavii stăpânului casei au venit și i‑au zis: «Stăpâne, oare n‑ai semănat tu sămânță bună în ogorul tău? De unde are atunci neghină?» 28 El le‑a răspuns: «Un dușman a făcut lucrul acesta.» Sclavii l‑au întrebat: «Vrei deci să mergem s‑o strângem?» 29 Dar el a spus: «Nu, ca nu cumva, strângând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30 Lăsați‑le pe amândouă să crească împreună până la seceriș, iar la vremea secerișului le voi spune secerătorilor: ‘Strângeți mai întâi neghina și legați‑o în snopi pentru a fi arsă, iar grâul adunați‑l în hambarul meu!’»“

Pilda bobului de muștar

31 Isus le‑a pus înainte o altă pildă și le‑a zis: „Împărăția Cerurilor este ca un bob de muștar, pe care l‑a luat un om și l‑a semănat în ogorul său: (Mar 4:30; Lu 13:18) 32 el este într-adevăr mai mic decât toate semințele^[8], dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele și devine un pom^[9], așa că păsările cerului vin și își fac cuibul între ramurile lui.“

Pilda drojdiei

33 El le‑a spus o altă pildă: „Împărăția Cerurilor este ca drojdia pe care a luat‑o o femeie și a pus‑o^[10] în trei măsuri^[11] de făină, până a dospit tot aluatul.“ (Lu 13:20) 34 Isus le‑a spus mulțimilor toate aceste lucruri în pilde. Nu le vorbea nimic fără să folosească pilda, 35 ca să se împlinească astfel ce a fost spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în pilde, voi rosti lucruri ascunse de la întemeierea lumii“^[12]. (2 Cro 29:30; Ps 78:2)

Isus explică pilda neghinei

36 Atunci Isus, lăsând mulțimile, a intrat în casă. Ucenicii Lui s‑au apropiat de El, zicând: – Explică‑ne pilda cu neghina din ogor! 37 Isus, răspunzând, a zis: – Cel Ce seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea. Sămânța bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui rău. 39 Dușmanul care a semănat‑o este diavolul. Secerișul este sfârșitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, așa cum este strânsă neghina și arsă în foc, tot așa va fi și la sfârșitul veacului: 41 Fiul Omului Își va trimite îngerii, care vor strânge din Împărăția Lui toate prilejurile de poticnire^[13] și pe cei ce fac fărădelegea 42 și îi vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor.^[14] Cine are urechi, să audă! (Dan 12:3)

Pilda comorii ascunse și a perlei

44 Împărăția Cerurilor este ca o comoară ascunsă într‑un ogor, pe care un om, găsind‑o, o ascunde și, de bucurie, se duce și vinde tot ce are și apoi cumpără ogorul acela. 45 De asemenea, Împărăția Cerurilor este ca un negustor care caută perle frumoase. 46 Când găsește o perlă foarte prețioasă, se duce și vinde tot ce are, iar apoi o cumpără.

Pilda năvodului

47 Din nou, Împărăția Cerurilor este ca un năvod care a fost aruncat în mare și a adunat tot felul de vietăți. 48 Când s‑a umplut, pescarii îl scot pe țărm, se așază și adună cele bune în vase, iar pe cele stricate le aruncă afară. 49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului: îngerii vor ieși, îi vor separa pe cei răi din mijlocul celor drepți 50 și‑i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților! 51 Ați înțeles voi toate acestea? Ei au zis: – Da. 52 El le‑a zis: – De aceea, orice cărturar care a fost făcut ucenic pentru Împărăția Cerurilor este ca stăpânul unei case, care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.

Necredința celor din Nazaret

53 După ce a terminat de spus aceste pilde, Isus a plecat de acolo (Mar 6:1; Lu 4:16) 54 și, venind în patria Lui, a început să le dea învățătură în sinagogă, astfel încât aceștia erau uimiți și se întrebau: – De unde Îi vin Acestuia înțelepciunea și minunile? 55 Oare nu este Acesta fiul tâmplarului? Nu se numește mama Lui – Maria, iar frații Lui – Iacov, Iosif, Simon și Iuda? 56 Și surorile Lui nu sunt oare toate printre noi? Atunci de unde Îi vin Acestuia toate aceste lucruri? 57 Și astfel ei se poticneau în El. Isus însă le‑a zis: – Un profet nu este fără onoare^[15] decât în patria și în casa lui. 58 Și n‑a făcut multe minuni acolo din cauza necredinței lor.

nuBibeln

Liknelsen om lantbrukaren som sådde säd

1 Senare samma dag gick Jesus hemifrån och satte sig nere vid sjön. 2 Och snart hade det samlats så mycket folk omkring honom att han var tvungen att stiga i en båt och sitta i den och tala, medan folket stod på stranden. 3 Han berättade för dem många liknelser: ”En lantbrukare gick ut på sin åker för att så. 4 När han sådde föll en del av sädeskornen på vägen bredvid, och fåglarna kom och åt upp dem. 5 En del korn föll där marken var stenig och jordlagret tunt. De växte snabbt upp i den tunna myllan, 6 men när solen steg vissnade de bort, eftersom de saknade rot. 7 Andra föll bland tistlarna, och när tistlarna växte upp kvävde de plantorna. 8 Men en del korn föll i bördig jord och gav skörd, hundra, sextio och trettio gånger så mycket säd som hade såtts. 9 Lyssna, hör, den som har öron!”

Jesus förklarar liknelsen om sådden

10 Jesus lärjungar kom senare fram till honom och frågade: ”Varför berättar du liknelser för folket?” 11 Då svarade han: ”Ni har fått gåvan att förstå himmelrikets hemligheter, men andra har inte fått den gåvan. 12 Den som har ska få ännu mer. Men den som inget har ska bli av med även det han har. 13 Det är därför jag berättar de här liknelserna, ’så att de ska se och höra, men ändå inte se, höra och förstå.’ 14 Så går det i uppfyllelse som förutsagts om dem genom profeten Jesaja: ’Ni lyssnar och lyssnar men fattar inget. Ni tittar och tittar men ser inget. 15 Det här folkets hjärta är hårt. Deras hörsel är avtrubbad, så att de inte kan höra, och de har slutit sina ögon, så att de inte kan se med sina ögon eller höra med sina öron. Därför kan de inte förstå i sitt hjärta och inte vända om och bli botade av mig.’^[1] 16 Men era ögon är lyckliga som kan se och era öron som kan höra. 17 För sannerligen säger jag er, att många profeter och rättfärdiga längtade efter att få se och höra det som ni nu får se och höra, men de fick aldrig göra det. 18 Hör nu vad som menas med liknelsen om lantbrukaren som sådde säd: 19 När någon hör ordet om riket men inte förstår, kommer den Onde och rycker bort sådden ur hans hjärta. Det är sådden längs stigen. 20 Den steniga markens sådd är den som hör ordet och tar emot det med glädje, 21 men som saknar rot inom sig och bara består en kort tid. När sedan lidanden eller förföljelser kommer på grund av ordet, faller han genast bort. 22 Sådden bland tistlar är den som hör ordet men låter världsliga bekymmer och rikedomens lockelser kväva det, så att det blir fruktlöst. 23 Men den bördiga jorden är den som lyssnar till ordet och förstår det och bär frukt, en skörd som är hundra, sextio eller trettio gånger så mycket som den sådd som såddes.”

Liknelsen om ogräset och vetet

24 Jesus berättade en annan liknelse för folket: ”Himmelriket är likt en man som sådde god säd i en åker. 25 En natt då alla låg och sov kom hans fiende och sådde ogräs bland vetet och smög bort därifrån. 26 När säden sedan började växa och gå i ax, växte också ogräset upp. 27 Då gick tjänarna och berättade för mannen: ’Herre, det är ogräs på åkern där du ju sådde den goda säden! Var kom det ifrån?’ 28 ’Det måste vara en fiende som har varit där’, svarade han. Männen frågade då: ’Ska vi rycka upp ogräset?’ 29 ’Nej’, sa han, ’då kommer ni att skada vetet samtidigt. 30 Låt båda växa tillsammans tills det blir dags att skörda. Och när skördetiden kommer ska jag säga till skördemännen: Sortera först bort ogräset och bunta ihop det så att det kan brännas upp. Samla sedan in vetet i min lada.’ ”

Liknelsen om senapsfröet

31 Han berättade en annan liknelse för dem: ”Himmelriket är som när en man sår ett senapsfrö i en åker. 32 Det är det minsta^[2] av alla frön, men när det har växt upp är det störst bland kryddväxterna och blir till ett träd, där fåglarna kan komma och bygga bo bland grenarna.”

Liknelsen om surdegen

33 Han berättade också en annan liknelse: ”Himmelriket är som när en kvinna blandar in surdeg i tre mått mjöl, så att hela degen blir syrad.” 34 Allt detta berättade Jesus för folket genom att använda liknelser. Han talade aldrig till dem utan en liknelse, 35 för att det skulle uppfyllas som förutsagts genom en profet: ”Jag vill öppna min mun för liknelser, jag ska yttra hemligheter gömda sedan världens skapelse.”^[3]

Jesus förklarar liknelsen om ogräset och vetet

36 Sedan lämnade Jesus folket och gick hem, och hans lärjungar kom och bad honom förklara liknelsen om ogräset och vetet. 37 Han svarade: ”Människosonen är den som sår den goda säden. 38 Åkern är världen, säden är rikets barn, och ogräset den Ondes. 39 Fienden, som sådde det, är djävulen. Skördetiden är tidsålderns slut, och skördemännen är änglar. 40 Som när ogräset skiljs från vetet och bränns upp, så ska det vara vid tidsålderns slut. 41 Människosonen ska sända ut sina änglar, och de ska rensa hans rike från alla dem som förleder andra och gör det som är mot lagen, 42 och de ska kasta dem i den brinnande ugnen. Där ska man gråta och skära tänder. 43 Men de rättfärdiga ska lysa som solen i sin Faders rike. Lyssna, den som har öron!

Liknelserna om skatten i åkern, den värdefulla pärlan och fisknätet

44 Himmelriket är som när en man upptäcker en skatt i en åker. I sin iver gräver han ner skatten igen och går och säljer allt han äger för att kunna köpa åkern. 45 Himmelriket är också som när en köpman är på jakt efter dyrbara pärlor. 46 Då han upptäcker en värdefull pärla, går han iväg och säljer allt han äger för att kunna köpa den. 47 Himmelriket är också som när man kastar ut ett nät i sjön för att fånga fiskar av olika slag. 48 När nätet är fullt drar man upp det på stranden och sätter sig ner och sorterar fisken. De ätbara fiskarna lägger man i en korg, men de andra slänger man bort. 49 Så ska det vara vid tidsålderns slut. Änglarna ska komma och skilja de onda människorna från de rättfärdiga, 50 och sedan kasta de onda i den brinnande ugnen. Där ska man gråta och skära tänder. 51 Har ni nu förstått alla dessa liknelser?” ”Ja”, sa de, ”det har vi.” 52 Då sa han: ”Det betyder att varje skriftlärd som blivit himmelrikets lärjunge är som en husbonde som ur sitt förråd kan ta fram både av det nya och det gamla.”

Människorna i Nasaret vägrar att tro

53 När Jesus hade berättat alla dessa liknelser, lämnade han platsen. 54 Han kom sedan till sin hemstad. Där undervisade han i synagogan, och han förvånade alla med sin vishet och sina under. De sa: 55 ”Det är ju bara snickarens son. Är inte hans mor Maria, och hans bröder Jakob, Josef, Simon och Judas, 56 och alla hans systrar bor väl här? Var har han fått allt detta ifrån?” 57 Och de retade sig på honom. Då sa Jesus till dem: ”En profet blir föraktad bara i sin egen hemstad och i sin egen familj.” 58 Och på grund av deras otro gjorde han bara några få under där.