Marcu 4 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pilda semănătorului

1 Isus a început din nou să dea învățătură lângă mare. În jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni, astfel că El S‑a urcat într‑o barcă și S‑a așezat acolo, pe mare; întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm. (Mat 13:1; Lu 8:4) 2 El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: 3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat‑o. 5 Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc^[1], 6 dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s‑a uscat. 7 Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat‑o^[2], așa că nu a dat rod. 8 Dar altele au căzut într‑un pământ bun și au dat rod, înălțându‑se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută.“ 9 Și zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

Isus explică pilda semănătorului

10 Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L‑au întrebat despre pilde. (Mat 13:10; Lu 8:9) 11 Isus le‑a zis: „Vouă v‑a fost dată taina^[3] Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, 12 pentru ca, «Să privească cu privirea,^[4] dar să nu vadă, și să audă cu auzul,^[5] dar să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“^[6] (Is 6:9) 13 Apoi le‑a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan^[7] și ia Cuvântul semănat în ei. (Mar 1:13) 16 Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt vremelnici. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei se poticnesc imediat. 18 Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, 19 dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 20 Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută.“

Pilda candelei

21 El le‑a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adusă ea ca să fie pusă pe un sfeșnicar? (Lu 8:16) 22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit și nu este nimic tăinuit care nu va ieși la iveală. 23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă! 24 Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga! 25 Căci celui ce are, i se va da, însă de la cel ce n‑are, se va lua chiar și ce are.“

Pilda cu sămânța care crește

26 El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. 27 Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28 Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. 29 Când rodul este copt, trece imediat secera prin el, pentru că a sosit secerișul.“

Pilda bobului de muștar

30 El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu sau prin ce pildă s‑o descriem? (Mat 13:31; Lu 13:18) 31 Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele^[8] de pe pământ, 32 dar după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare^[9] decât toate legumele și face ramuri mari, așa încât păsările își pot face cuibul la umbra lor.“ 33 Și prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să‑l înțeleagă. 34 Nu le vorbea fără să folosească pilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Isus liniștește furtuna

35 În aceeași zi, când s‑a lăsat seara, le‑a zis: – Să traversăm în partea cealaltă! (Mat 8:18; Mat 8:23; Lu 8:22) 36 Și lăsând mulțimea, L‑au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37 Atunci s‑a stârnit un vârtej de vânt puternic^[10], care arunca valurile în barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă. 38 Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă. Ei L‑au trezit și I‑au spus: – Învățătorule, nu‑Ți pasă că pierim?! 39 Atunci El, ridicându‑Se, a mustrat vântul și a zis mării: – Taci! Liniștește‑te! Vântul s‑a oprit și s‑a făcut o liniște mare. 40 Apoi le‑a zis: – De ce sunteți fricoși? Tot n‑aveți credință? 41 Ei s‑au temut foarte tare și‑și ziceau unii altora: – Cine deci este Acesta, de‑L ascultă până și vântul, și marea?!

nuBibeln

Liknelsen om lantbrukaren som sådde säd

1 Sedan började Jesus undervisa nere vid sjön igen. Och folkmassan som samlades omkring honom var så stor att han fick stiga i en båt och sitta i den, medan folket stod på stranden. 2 Han undervisade dem genom många liknelser. I sin undervisning sa han: 3 ”Lyssna! En lantbrukare gick ut för att så. 4 När han sådde föll en del av sädeskornen på vägen bredvid, och fåglarna kom och åt upp dem. 5 En del korn föll där marken var stenig och jordlagret tunt. De växte snabbt upp i den tunna myllan, 6 men när solen steg vissnade de bort, eftersom de saknade rot. 7 Andra föll bland tistlarna, och när tistlarna växte upp kvävdes de, så att de inte gav någon skörd. 8 Men en del korn föll i bördig jord och växte upp och gav skörd, trettio, sextio och till och med hundra gånger så mycket säd som hade såtts.” 9 Sedan sa han: ”Lyssna, hör, den som har öron!”

Jesus förklarar liknelsen om sådden

10 När han senare var ensam med de tolv och de andra som följde honom, frågade de honom om liknelsen. 11 Han svarade: ”Ni har fått gåvan att förstå Guds rikes hemlighet, men de andra utanför får allting bara i liknelser, 12 för att ’de ska se men ändå inte fatta, höra men ändå inte förstå, och därför inte vända om och få förlåtelse.’^[1] 13 Men om ni inte förstår ens den här liknelsen, hur ska ni då kunna begripa några andra liknelser? 14 Det lantbrukaren sår är ordet. 15 Sådden bredvid vägen är de hos vilka ordet blir sått, men som knappt har hört det förrän Satan kommer och tar bort ordet som såtts i dem. 16 Sådden på den steniga marken är de som hör ordet och tar emot det med glädje, 17 men som saknar rot inom sig och bara består en kort tid. När sedan lidanden eller förföljelser kommer på grund av ordet, faller de genast bort. 18 Sådden bland tistlar är de som hör ordet 19 men låter världsliga bekymmer, rikedomens lockelser och begär efter andra saker få komma in och kväva ordet, så att det blir fruktlöst. 20 Men sådden i den bördiga jorden är de som lyssnar till ordet och tar det till sig och bär frukt, trettio, sextio eller till och med hundra gånger så mycket som den sådd som såddes.”

Liknelsen om lampan

21 Sedan sa Jesus till dem: ”Man tar inte fram en lampa och ställer ett sädesmått över den eller sätter den under en säng. En lampa ställer man i ett lampställ. 22 Allt som nu är gömt ska en dag föras fram, och allt som är dolt ska dras upp i ljuset. 23 Lyssna, hör, du som har öron!” 24 Han sa till dem: ”Hör upp! Med det mått ni mäter ska det mätas upp åt er och även mer kommer ni att få. 25 Den som har ska nämligen få. Men den som inget har, ska bli av med även det.”

Liknelsen om säden som växer

26 Han sa också: ”Guds rike är som när en man sår säd på marken. 27 Mannen sover och vaknar, och allteftersom dagarna går börjar säden gro och växa utan att han vet hur. 28 Det är jorden som får säden att gro, först strå, sedan ax, och till slut är vetet moget. 29 När grödan mognar kommer han med sin lie och skördar den, eftersom det är dags att skörda.”

Liknelsen om senapsfröet

30 Han sa: ”Hur ska vi beskriva Guds rike? Vilken liknelse ska vi använda? 31 Det är som ett senapsfrö som sås i jorden. Det är det minsta^[2] av alla frön som sås i jorden, 32 men när det har såtts växer det upp och blir störst bland kryddväxterna och får så stora grenar att himlens fåglar kan bygga bo i dess skugga.” 33 Jesus förkunnade ordet för dem i många sådana liknelser, så mycket de nu kunde förstå. 34 Han talade aldrig till dem utan en liknelse, men när han blev ensam med sina lärjungar förklarade han allt för dem.

Jesus stillar stormen

35 När det blev kväll sa Jesus till sina lärjungar: ”Kom, så åker vi över till andra sidan sjön.” 36 Då lämnade de folket och åkte över i den båt där Jesus redan satt. Flera andra båtar följde också med. 37 Men då blåste en våldsam storm upp, och höga vågor slog in i båten så att den fylldes nästan helt av vatten. 38 Jesus själv låg och sov i båtens akter med huvudet mot en kudde. Men hans lärjungar väckte honom och sa: ”Mästare, märker du inte att vi håller på att förgås?” 39 Då reste han sig upp och talade strängt till vinden och sjön och sa: ”Tig! Var tyst!” Och genast lade sig vinden, och det blev alldeles lugnt. 40 Sedan frågade han sina lärjungar: ”Varför är ni rädda? Har ni fortfarande svårt att tro?” 41 Förskräckta sa de till varandra: ”Vem är han, som till och med vinden och sjön lyder?”