Marcu 1

Noua Traducere Românească

1 Începutul[1] Evangheliei[2] lui[3] Isus[4] Cristos[5], Fiul lui Dumnezeu. (Gen 1:1; Mat 3:1; Lu 3:2; Ioan 1:19; Fapte 7:45; Ev 4:8)2 Așa cum este scris în Isaia, profetul[6]: „Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu, care‑Ți va pregăti calea, (Ex 23:20; Is 40:3; Mal 3:1; Mat 27:9)3 un glas al celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți‑I cărările!»“4 S‑a arătat Ioan, cel ce boteza în pustie și proclama botezul pocăinței spre iertarea păcatelor.5 Tot ținutul Iudeei și toți ierusalimiții au început să iasă la el și, mărturisindu‑și păcatele, erau botezați de el în râul Iordan.6 Ioan era îmbrăcat într‑o haină din păr de cămilă, iar în jurul mijlocului avea un brâu de piele.[7] El se hrănea cu lăcuste[8] și cu miere sălbatică. (2 Re 1:8; Zah 13:4)7 Ioan predica și zicea: „După mine vine Unul mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec să‑I dezleg cureaua sandalelor!8 Eu v‑am botezat cu[9] apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“9 În acele zile, Isus a venit din Nazaretul Galileei și a fost botezat de către Ioan în Iordan. (Mat 3:13; Lu 3:21; Ioan 1:32)10 Și imediat după ce a ieșit din apă, El a văzut cerurile deschise și Duhul coborând spre El asemenea unui porumbel.11 Și din ceruri s‑a auzit un glas: „Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc plăcerea!“[10] (Ps 2:7; Is 42:1)12 Imediat[11] Duhul L‑a dus în pustie. (Mat 4:1; Lu 4:1)13 El a stat în pustie patruzeci de zile[12], fiind ispitit[13] de Satan[14]. Acolo stătea împreună cu animalele sălbatice, iar îngerii Îi slujeau[15]. (Gen 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Ex 23:20; Ex 23:23; Ex 24:18; Ex 32:34; Ex 34:28; Deut 8:2; Mat 2:15; Mat 4:1; Lu 4:2; Ev 3:9)14 După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, proclamând Evanghelia lui[16] Dumnezeu. (Mat 4:12; Lu 4:14; Lu 5:2)15 El zicea: „S‑a împlinit vremea! S‑a apropiat Împărăția lui Dumnezeu[17]! Pocăiți‑vă și credeți în Evanghelie!“16 În timp ce trecea pe lângă Marea Galileei[18], Isus i‑a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari.17 Isus le‑a zis: „Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni!“18 Ei și‑au lăsat imediat năvoadele și L‑au urmat.19 Mergând puțin mai încolo, i‑a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui. Ei erau într‑o barcă și își reparau năvoadele.20 Imediat i‑a chemat, iar ei l‑au lăsat pe tatăl lor, Zebedei, în barcă, împreună cu cei angajați, și L‑au urmat.21 S‑au dus în Capernaum și, imediat, în ziua de Sabat, Isus a intrat în sinagogă[19] și a început să dea învățătură. (Lu 4:31)22 Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța ca Unul Care are autoritate, nu cum îi învățau cărturarii[20].23 Chiar atunci, în sinagoga lor era un om care avea în el un duh necurat. El a strigat,24 zicând: – Ce avem noi de‑a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu Cine ești: Sfântul lui Dumnezeu!25 Isus l‑a mustrat, zicând: – Taci și ieși afară din el!26 Atunci duhul necurat a ieșit din el, scuturându‑l și strigând cu glas tare.27 Toți au rămas uimiți, așa că se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta? Este o învățătură nouă, care are autoritate! El poruncește chiar și duhurilor necurate, iar ele Îl ascultă!“28 Și I s‑a dus vestea imediat pretutindeni, în întreaga vecinătate a Galileei.29 Imediat după ce au ieșit din sinagogă, au intrat împreună cu Iacov și Ioan în casa lui Simon și a lui Andrei. (Mat 8:14; Lu 4:38)30 Soacra lui Simon era întinsă în pat, având febră, și ei I‑au vorbit imediat despre ea.31 El S‑a apropiat, a apucat‑o de mână și a ridicat‑o. Și febra a lăsat‑o, iar ea a început să le slujească.32 Când s‑a lăsat seara, după ce a apus soarele, au adus la El pe toți cei bolnavi și pe cei demonizați.33 Întreaga cetate era adunată la ușă.34 El i‑a vindecat pe mulți care sufereau de diferite boli și a alungat mulți demoni. Pe demoni nu‑i lăsa să vorbească, pentru că Îl cunoșteau.35 Dis‑de‑dimineață, când încă era foarte întuneric, Isus S‑a sculat, a ieșit și S‑a dus într‑un loc pustiu. Și Se ruga acolo. (Lu 4:42)36 Dar Simon și cei ce erau cu El au început să‑L caute37 și, când L‑au găsit, I‑au zis: – Toți Te caută!38 Isus le‑a răspuns: – Să mergem în altă parte, în satele învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am ieșit!39 Și S‑a dus în toată Galileea, predicând în sinagogi și alungând demoni.40 A venit la El un lepros[21] care a îngenuncheat și L‑a rugat, zicând: – Dacă vrei, poți să mă curățești[22]! (Lev 13:1; Mat 8:2; Lu 5:12)41 Cuprins de milă[23], Isus a întins mâna, l‑a atins și i‑a zis: – Da, vreau. Fii curățit! (Mar 3:5; Mar 10:14)42 Și imediat lepra s‑a îndepărtat de la el și a fost curățit.43 Isus i‑a spus să plece imediat, avertizându‑l44 și zicându‑i: – Vezi să nu spui nimănui nimic, ci du‑te, arată‑te preotului și adu pentru curățirea ta ceea ce a poruncit Moise[24], ca mărturie pentru ei. (Lev 14:1)45 Dar el, ieșind, a început să proclame și să răspândească vestea atât de mult, încât Isus nu mai putea să intre pe față în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii. Și oamenii veneau la El de pretutindeni.

Marcu 1

nuBibeln

1 Här börjar evangeliet om Jesus Kristus[1], Guds Son.2 Det står skrivet genom profeten Jesaja: ”Se! Jag ska sända min budbärare före dig, och han ska bereda vägen för dig.[2]3 En röst ropar i ödemarken: ’Bana väg för Herren! Jämna en väg för honom![3]’ ”4 Så trädde Johannes döparen fram i ödemarken och förkunnade omvändelsens dop för syndernas förlåtelse.5 Människor från hela Judeen och alla i Jerusalem kom ut till honom, och när de hade bekänt sina synder, döpte han dem i Jordanfloden.6 Johannes hade kläder som var gjorda av kamelhår, och han hade ett läderbälte runt midjan. Han åt gräshoppor och vildhonung.7 Han förkunnade: ”Efter mig kommer en som är starkare än jag. Jag är inte ens värdig att böja mig ner och knyta upp hans sandalremmar.[4]8 Jag döper er med vatten, men han ska döpa er i den heliga Anden.”9 Vid den tiden kom Jesus från Nasaret i Galileen och blev döpt av Johannes i Jordanfloden.10 När Jesus sedan steg upp ur vattnet, fick han[5] se himlen öppna sig och Anden sänka sig ner över honom som en duva.11 Och en röst från himlen sa: ”Du är min älskade Son, du är min glädje.”12 Då förde Anden ut Jesus i ödemarken,13 och där stannade han under fyrtio dagar och prövades av Satan. Han levde bland de vilda djuren[6], och änglarna betjänade honom.14 När Johannes sedan sattes i fängelse, kom Jesus till Galileen för att sprida evangeliet från Gud.15 Jesus sa: ”Tiden har nu kommit då Guds rike är nära. Vänd om och tro på evangeliet!”16 En dag när Jesus vandrade längs Galileiska sjön, fick han se Simon och hans bror Andreas stå och kasta ut nät i sjön, för de var fiskare.17 Jesus sa till dem: ”Kom och följ mig, så ska jag göra er till människofiskare.”18 De lämnade genast sina nät och följde honom.19 När han gick lite längre bort fick han se Sebedaios söner, Jakob och Johannes, sitta i en båt och göra i ordning sina nät.20 Han kallade genast på dem också, och de lämnade då sin far Sebedaios och hans arbetare för att följa Jesus.21 De kom nu till Kafarnaum, och när det blev sabbat[7] gick de till synagogan, där Jesus undervisade.22 De var mycket häpna över hans undervisning, för han talade med makt, och inte som de skriftlärda.23 I synagogan fanns den här dagen en man som var besatt av en oren ande, och han började ropa:24 ”Vad har du med oss att göra, Jesus från Nasaret? Har du kommit för att ta död på oss? Jag vet vem du är, du Guds helige!”25 Men Jesus sa strängt till honom: ”Tig! Far ut ur honom!”26 Då började den orena anden rycka och slita i mannen och for ut ur honom med ett våldsamt skrik.27 De blev alldeles förskräckta och började diskutera med varandra och fråga: ”Vad är det här för en ny lära? Vilken makt! Till och med de orena andarna lyder hans order!”28 Och ryktet om honom spred sig snabbt genom hela Galileen.29 När de hade lämnat synagogan, gick de hem till Simon och Andreas, tillsammans med Jakob och Johannes.30 Där låg Simons svärmor sjuk i feber, och det berättade de genast för Jesus.31 Han gick då fram till henne och tog henne i handen och reste henne upp. Febern lämnade henne, och hon betjänade dem.32 På kvällen, efter solnedgången, kom man till honom med alla sjuka och besatta.33 Hela staden hade samlats utanför dörren.34 Jesus botade många sjuka som led av olika slags sjukdomar, och han drev ut många onda andar. Men han förbjöd andarna att tala eftersom de visste vem han var.35 Nästa morgon, långt före gryningen, gick Jesus bort därifrån till en enslig plats för att be.36 Simon och de andra skyndade snart ut för att leta reda på honom,37 och när de hade hittat honom sa de: ”Alla frågar efter dig.”38 Men han svarade: ”Vi måste gå till de andra städerna häromkring, så att jag kan förkunna där också. Det var därför jag kom hit.”39 Han vandrade sedan genom hela Galileen och predikade i synagogorna och drev ut onda andar.40 En gång kom en spetälsk[8] man och föll ner på knä framför honom och bad: ”Om du vill, så kan du göra mig ren.”41 Då greps Jesus av medlidande, sträckte ut handen och rörde vid honom och sa: ”Det vill jag. Du är ren!”42 Och genast försvann spetälskan, och mannen var ren.43 Jesus skickade sedan bort honom och sa strängt till honom:44 ”Berätta inte detta för någon, utan gå och visa upp dig för prästen. Ta också med dig det offer för din rening som Mose har bestämt,[9] till ett vittnesbörd för dem.”45 Men mannen gick genast iväg och berättade detta öppet för alla. Jesus kunde därför inte visa sig öppet längre i någon stad, utan måste hålla till ute i ödemarken. Men folk kom ändå till honom från alla håll.