Luca 2:1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Nașterea lui Isus

1 În zilele acelea, a ieșit un decret de la Cezar^[1] Augustus^[2] să se înscrie^[3] toată lumea^[4]. 2 Acest recensământ s‑a făcut pentru prima oară în timp ce^[5] în Siria^[6] era guvernator Quirinius^[7]. 3 Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. 4 Iosif s‑a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, înspre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem,^[8] pentru că era din Casa și spița lui David, 5 ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6 În timp ce se aflau acolo, s‑a împlinit vremea ca ea să nască. 7 Și L‑a născut pe Fiul ei cel întâi născut. Ea L‑a înfășat și L‑a așezat într‑o iesle, pentru că în camera de găzduire nu era loc pentru ei.

Vestea bună adusă păstorilor

8 În ținutul acela erau niște păstori care locuiau pe câmp și stăteau de pază noaptea lângă turma lor. 9 Un înger al Domnului a apărut înaintea lor și slava Domnului a strălucit de jur împrejurul^[9] lor. Ei s‑au speriat foarte tare. 10 Îngerul le‑a zis: „Nu vă temeți, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: 11 astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un Mântuitor, Care este Cristos^[10], Domnul! 12 Iată care va fi semnul pentru voi: veți găsi un Copilaș, înfășat și culcat într‑o iesle.“ 13 Și deodată, împreună cu îngerul s‑a unit o mulțime din oștirea cerească, lăudându‑L pe Dumnezeu și zicând: 14 „Slavă lui Dumnezeu în înălțimi^[11] și pace pe pământ, între oamenii peste care se odihnește bunăvoința Lui!^[12]“ 15 După ce îngerii au plecat de la ei în ceruri, păstorii și‑au zis unii altora: „Să mergem acum la Betleem și să vedem lucrul acesta care s‑a întâmplat și pe care Domnul ni l‑a făcut cunoscut!“ 16 S‑au dus repede și i‑au găsit pe Maria, pe Iosif și pe Copilaș culcat în iesle. 17 Când i‑au văzut, le‑au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre Copilul Acesta. 18 Toți cei care i‑au auzit, au rămas uimiți de ceea ce le‑au spus păstorii. 19 Maria însă păstra toate aceste cuvinte, cugetând la ele în inima ei. 20 Apoi păstorii s‑au întors, slăvindu‑L și lăudându‑L pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le‑au auzit și le‑au văzut și care erau întocmai cum li se spusese. 21 Când a venit ziua a opta, în care Copilul trebuia circumcis,^[13] I‑au pus numele Isus^[14], nume rostit de înger înainte ca El să fi fost conceput în pântec. (Lev 12:3; Lu 1:31)

Isus este prezentat la Templu

22 Și când s‑au împlinit zilele pentru curățirea lor, poruncită în Legea lui Moise,^[15] s‑au dus cu El la Ierusalim ca să‑L înfățișeze înaintea Domnului – (Lev 12:1) 23 așa cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut, care este băiat,^[16] să fie numit sfânt pentru Domnul“ –^[17] (Ex 13:2) 24 și ca să aducă o jertfă, așa cum este spus în Legea Domnului: „O pereche de turturele sau doi pui de porumbel.“^[18] (Lev 12:8) 25 Și iată că în Ierusalim era un om care se numea Simeon. Acest om era drept și evlavios. El aștepta mângâierea^[19] lui Israel și Duhul Sfânt era peste el. (Lu 2:11) 26 Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va vedea moartea înainte de a‑L vedea pe Cristosul Domnului. 27 Călăuzit de Duhul, el a venit în Templu. Când părinții L‑au adus înăuntru pe Copilul Isus, ca să împlinească cu privire la El obiceiul Legii, 28 Simeon L‑a luat în brațe, L‑a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: 29 „Acum, Stăpâne, eliberează‑l^[20] pe robul Tău în pace, după cuvântul Tău, 30 căci ochii mei au văzut mântuirea Ta, 31 pe care ai pregătit‑o în prezența tuturor popoarelor, 32 o lumină ca revelație pentru neamuri și o slavă pentru poporul Tău Israel!“ 33 Tatăl și mama lui Isus erau uimiți de ceea ce se spunea despre El. 34 Simeon i‑a binecuvântat și i‑a zis Mariei, mama lui Isus: „Iată, Acesta este rânduit pentru căderea și ridicarea multora în Israel și pentru a fi un semn care va stârni împotrivire, 35 ca astfel să fie descoperite gândurile din multe inimi. Și o sabie va străpunge chiar sufletul tău!“ 36 Mai era acolo și o profetesă, pe nume Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Aceasta era foarte înaintată în vârstă. Ea trăise împreună cu soțul ei timp de șapte ani după fecioria ei, 37 iar apoi, ca văduvă, ajunsese la optzeci și patru de ani.^[21] Ea nu se îndepărta de la Templu, slujind zi și noapte prin posturi și rugăciuni. 38 A venit acolo chiar în ceasul acela și a început să‑I mulțumească lui Dumnezeu și să le vorbească despre El tuturor celor ce așteptau răscumpărarea Ierusalimului. 39 După ce au împlinit toate lucrurile poruncite în Legea Domnului, s‑au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. 40 Și Copilul creștea, se întărea^[22] și era umplut cu înțelepciune, iar harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani

41 În fiecare an, părinții Lui se duceau la Ierusalim la Sărbătoarea Paștelui. 42 Când a ajuns El la vârsta de doisprezece ani,^[23] s‑au suit la sărbătoare, potrivit obiceiului. 43 După ce au trecut zilele sărbătorii, la întoarcere, Copilul Isus a rămas în urmă, în Ierusalim. Părinții Lui n‑au știut lucrul acesta. 44 Ei au crezut că Se află în caravană și au mers așa cale de o zi. Dar când L‑au căutat printre rude și cunoștințe 45 și nu L‑au găsit, s‑au întors la Ierusalim să‑L caute. 46 După trei zile, L‑au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându‑i și punându‑le întrebări. 47 Toți cei care‑L auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. 48 Când L‑au văzut, părinții Lui au rămas înmărmuriți. Mama Lui I‑a zis: – Copile, de ce ne‑ai făcut aceasta? Iată că tatăl Tău și cu mine Te‑am căutat cu îngrijorare! 49 El le‑a răspuns: – De ce M‑ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu la cele ale Tatălui Meu?^[24] 50 Ei însă n‑au înțeles cuvintele pe care li le‑a spus. 51 Apoi S‑a coborât împreună cu ei, a venit în Nazaret și le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. 52 Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

nuBibeln

Jesus föds i Betlehem

1 Vid den här tiden hade kejsaren Augustus gett order om att hela världen skulle skattskrivas. 2 Det var den första skattskrivningen, och den gjordes när Quirinius var landshövding i Syrien. 3 Var och en fick då resa till sin hemstad för att registrera sig. 4 Eftersom Josef tillhörde Davids ätt, reste han från staden Nasaret i Galileen till Davids stad Betlehem i Judeen. 5 Han tog med sig Maria, som han var trolovad med, och som nu väntade barn. 6 Men medan de var där blev det dags för henne att föda, 7 och hon födde sitt första barn, en pojke. Hon lindade honom sedan med tygstycken^[1] och lade honom i en krubba, för det fanns inte plats för dem inne i värdshuset.

Några herdar besöker Jesus

8 Samma natt var några herdar ute och vaktade sina får på fälten om natten. 9 Då stod plötsligt en Herrens ängel framför dem, och Herrens härlighet lyste omkring dem. De blev fruktansvärt rädda, 10 men ängeln sa till dem: ”Var inte rädda! Jag kommer till er med ett budskap om en stor glädje som gäller hela folket. 11 Inatt har en Frälsare fötts åt er i Betlehem, Davids stad. Han är Messias^[2], Herren. 12 Det här är ett tecken för er: ni ska finna ett lindat barn som ligger i en krubba.” 13 Och plötsligt var ängeln omgiven av en stor himmelsk här som prisade Gud: 14 ”Ära till Gud i höjden, och frid på jorden, till dem som hans välvilja vilar över.” 15 När änglarna hade farit tillbaka upp till himlen, sa herdarna till varandra: ”Kom! Vi måste gå till Betlehem och se det som har hänt och som Herren har låtit oss få veta!” 16 Så skyndade de iväg och fann Maria och Josef och det nyfödda barnet som låg i krubban. 17 Och när de hade sett barnet, berättade de för alla vad som hade sagts till dem om detta barn. 18 Alla förvånades över herdarnas berättelse, 19 men Maria lade allt detta på minnet och begrundade det i sitt hjärta. 20 Herdarna vände sedan tillbaka och hyllade och ärade Gud för allt de hade fått höra och se. Allt var precis så som det hade sagts dem. 21 Åtta dagar senare, när pojken skulle omskäras, fick han heta Jesus, det namn som ängeln gav honom innan hans mor blev gravid.

Maria och Josef tar med Jesus till templet

22 När det sedan var dags för föräldrarnas rening^[3] enligt Moses lag, tog de med Jesus till Jerusalem för att bära fram honom inför Herren. 23 Det står nämligen i Herrens lag att varje förstfödd son som kommer ur moderlivet ska helgas åt Herren.^[4] 24 Samtidigt bar de fram offret, som enligt Herrens lag skulle vara ett par turturduvor eller två unga duvor. 25 Vid den här tiden var en man som hette Symeon i Jerusalem, en rättfärdig och from man som väntade på Israels tröst och var fylld av den heliga Anden. 26 Den heliga Anden hade uppenbarat för honom att han inte skulle dö förrän han hade sett Herrens Messias. 27 Ledd av Anden kom han till templet, och när föräldrarna kom med barnet Jesus för att göra som sed var enligt lagen, 28 tog han barnet i sin famn och prisade Gud och sa: 29 ”Herre, nu kan jag, din tjänare, dö i frid, så som du har lovat! 30 För nu har jag med egna ögon sett din frälsning, 31 som du har berett inför alla folk, 32 ett ljus som ska uppenbaras för hedningarna och ge ära åt ditt folk Israel.” 33 Hans far och mor var mycket förvånade över vad som sades om honom. 34 Symeon välsignade dem och sa till hans mor Maria: ”Det här barnet ska bli till fall och upprättelse för många i Israel och till ett tecken man strider om. 35 Också genom din egen själ ska ett svärd gå. Så ska avslöjas vad många tänker i sina hjärtan.” 36 Där fanns också en profetissa, som hette Hanna, dotter till Fanuel från Ashers stam. Hon var nu gammal. Hon hade varit gift i sju år när hon var ung 37 och sedan levt som änka tills hon nu var åttiofyra år. Hon lämnade aldrig templet utan var där dag och natt och tjänade Gud genom fasta och bön. 38 Just då kom Hanna dit och började tacka och prisa Gud. Hon berättade om Jesus för alla som väntade på att Jerusalem skulle återlösas. 39 När föräldrarna sedan hade gjort allt det som Herrens lag föreskriver, återvände de till sin hemstad Nasaret i Galileen. 40 Där växte pojken upp och blev stark och fylld av visdom. Och Guds nåd var med honom.

Jesus talar med lärarna i templet

41 Jesus föräldrar brukade varje år gå till Jerusalem vid påskhögtiden^[5]. 42 Och när Jesus var tolv år gick de dit som vanligt. 43 Men då festen var över och de skulle vända tillbaka hem igen stannade pojken Jesus kvar i Jerusalem utan att föräldrarna visste om det. 44 Föräldrarna gick en hel dag utan att sakna honom, för de trodde att han var med i ressällskapet. Men sedan började de fråga efter honom bland släktingar och vänner. 45 Och när de inte kunde hitta honom någonstans, vände de tillbaka till Jerusalem för att leta efter honom där. 46 Efter tre dagars letande hittade de honom till sist i templet, där han satt mitt bland lärarna och lyssnade på dem och ställde frågor. 47 Alla som hörde honom förvånades över hans intelligens och hans svar. 48 Hans föräldrar visste inte vad de skulle tro, så förvånade var de, och Maria sa: ”Barn, hur kunde du göra så mot oss? Din far och jag har varit så oroliga och letat överallt efter dig!” 49 ”Varför har ni letat efter mig?” frågade han. ”Visste ni inte att jag måste ägna mig åt det som tillhör min Fader?” 50 Men de förstod inte vad han menade. 51 Sedan följde han med dem hem till Nasaret och lydde dem i allt. Men hans mor bevarade allt detta i sitt hjärta. 52 Jesus blev äldre och visare för varje dag och var älskad av både Gud och människor.