Luca 1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Introducere

1 Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire detaliată despre lucrurile care s‑au împlinit printre noi, 2 așa cum ni le‑au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3 am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil, 4 ca să cunoști bine certitudinea^[1] lucrurilor^[2] despre care ai fost învățat prin viu grai.

Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul

5 În zilele lui Irod, regele Iudeei,^[3] era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia.^[4] Soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. (1 Cro 24:1) 6 Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând fără vină toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului. 7 Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în vârstă. 8 În timp ce Zaharia era de slujbă, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, 9 a fost ales prin sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10 La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară. 11 Atunci i s‑a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12 Când l‑a văzut, Zaharia s‑a tulburat și l‑a cuprins frica. 13 Dar îngerul i‑a zis: – Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan^[5]. 14 El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui, 15 căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei lui. 16 El îi va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. 17 Va merge înaintea Domnului, în duhul și în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii^[6], iar pe cei neascultători să‑i întoarcă la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor gata pentru El. (Mal 4:5) 18 Zaharia l‑a întrebat pe înger: – După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă. 19 Îngerul, răspunzând, i‑a zis: – Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să‑ți aduc aceste vești bune^[7]. (Lu 2:10; Lu 3:18) 20 Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor. 21 Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu. 22 Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o viziune în Templu. El le făcea semne întruna și a continuat să rămână mut. 23 Când i s‑au terminat zilele de slujbă, s‑a dus acasă. 24 După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s‑a ținut ascunsă timp de cinci luni, zicând: 25 „Iată ce mi‑a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându‑mi disprețul pe care l‑am îndurat între oameni!“

Anunțarea nașterii lui Isus

26 În luna a șasea,^[8] îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într‑o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28 Intrând la ea, îngerul a zis: – Salutare^[9], ție căreia ți s‑a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei! 29 Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta. 30 Îngerul i‑a zis: – Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! 31 Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus^[10]. (Fapte 7:45; Ev 4:8) 32 El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului^[11] Său, David.^[12] (2 Sam 7:13; 2 Sam 7:16; Ps 2:6; Ps 89:26; Is 9:6)

2 Sam 7:132 Sam 7:16Ps 2:6Ps 89:26Is 9:6

33 Va împărăți peste Casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. 34 Maria l‑a întrebat pe înger: – Cum se va întâmpla lucrul acesta de vreme ce eu nu știu de bărbat? 35 Îngerul, răspunzând, i‑a zis: – Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“^[13]. 36 Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, care era numită stearpă, este acum în luna a șasea. 37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.^[14] 38 Maria a zis: – Iată‑mă, sunt roaba Domnului! Facă‑mi‑se după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.

Maria în vizită la Elisabeta

39 În zilele acelea, Maria s‑a ridicat și s‑a dus în grabă spre regiunea muntoasă, într‑o cetate a lui Iuda. 40 Ea a intrat în casa lui Zaharia și a salutat‑o pe Elisabeta. 41 Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilașul a săltat în pântecul ei, și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt. 42 Ea a strigat cu glas tare și a zis: – Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecului tău! 43 Cum de mi‑a fost dat să vină la mine mama Domnului meu?! 44 Căci iată, de îndată ce am auzit sunetul salutului tău, mi‑a săltat copilașul în pântec de bucurie! 45 Fericită este cea care a crezut că vor fi împlinite lucrurile care i‑au fost spuse de Domnul!

Cântarea Mariei

46 Maria a zis: – Sufletul meu Îl preamărește pe Domnul^[15] 47 și mi se bucură nespus duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48 pentru că a privit cu îndurare la starea smerită a roabei Sale. Căci iată, de acum încolo, toate generațiile mă vor considera fericită 49 pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt. 50 Mila Lui ține din generație în generație față de cei ce se tem de El. 51 El a făcut o minune cu^[16] brațul Său; i‑a împrăștiat pe cei ce sunt mândri în cugetul inimii lor. 52 I‑a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i‑a înălțat pe cei smeriți. 53 Pe cei flămânzi i‑a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i‑a dat afară cu mâinile goale. 54 El l‑a ajutat pe Israel, slujitorul^[17] Său, amintindu‑Și de mila Sa, 55 așa cum le spusese strămoșilor^[18] noștri, lui Avraam și seminței^[19] lui, în veci! (Gal 3:16) 56 Maria a rămas împreună cu Elisabeta aproape trei luni, iar apoi s‑a întors acasă.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57 Când i s‑a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un băiat. 58 Vecinii și rudele au auzit că Domnul Și‑a arătat nespus de mult mila față de ea și se bucurau împreună cu ea. 59 În ziua a opta, au venit să circumcidă copilașul.^[20] Voiau să‑i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, (Lev 12:3) 60 dar mama lui, răspunzând, a zis: – Nu, ci se va numi Ioan. 61 Ei i‑au zis: – Nu este nimeni între rudele tale care poartă acest nume. 62 Și îi făceau semne tatălui copilului, ca să știe ce nume dorește să‑i dea. 63 El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan.“ Și toți au rămas uimiți. 64 Deodată i‑a fost deschisă gura și limba, și el vorbea, binecuvântându‑L pe Dumnezeu. 65 Pe toți vecinii lor i‑a cuprins frica și în întreaga regiune muntoasă a Iudeei se vorbea despre toate aceste lucruri. 66 Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, zicând: „Oare ce va deveni acest copil?“ Căci mâna Domnului era cu el.

Cântarea lui Zaharia

67 Zaharia, tatăl lui, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:^[21] 68 – Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a venit în ajutor^[22] și a adus răscumpărare poporului Său. 69 El ne‑a ridicat un corn al mântuirii^[23] în Casa^[24] slujitorului Său David, 70 așa cum a spus prin gura sfinților Săi profeți din vechime, 71 aducându‑ne eliberare de dușmanii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc. 72 El Își arată astfel mila față de strămoșii noștri și Își amintește de legământul Lui cel sfânt, 73 de jurământul pe care i l‑a făcut lui Avraam, tatăl nostru, potrivit căruia ne va da voie, 74 eliberați fiind din mâna dușmanilor noștri, să‑I slujim fără teamă, 75 în sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre. 76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt; căci vei merge înaintea Domnului ca să pregătești căile Lui, 77 să dai poporului Său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lui, 78 datorită milei duioase a Dumnezeului nostru, în urma căreia va veni în ajutorul nostru Răsăritul^[25] din înălțime, (Num 24:17; Ier 23:5; Zah 6:12; Mal 4:2; Apo 22:16)

Num 24:17Ier 23:5Zah 6:12Mal 4:2Apo 22:16

79 ca să strălucească peste cei aflați în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. 80 Și copilul creștea și se întărea în duh. El a stat în locuri pustii până în ziua prezentării lui înaintea lui Israel.

nuBibeln

Inledning

1 Många har redan åtagit sig att sammanställa en skildring av allt det som har hänt ibland oss, 2 i enlighet med vad vi har fått veta av de ögonvittnen som var med från början och som blev ordets tjänare. 3 Men nu har också jag noga gått igenom alla fakta ända från början och bestämt mig för att i rätt ordning skriva ner det för dig, högt ärade Theofilos, 4 för att du ska förstå att du kan lita på alla de upplysningar du har fått.

En ängel meddelar att Johannes döparen ska födas

5 När Herodes var kung i Judeen, fanns det en präst som hette Sakarias. Han tillhörde Avias avdelning bland prästerna. Också hans hustru Elisabet var en ättling till Aron. 6 De var båda rättfärdiga inför Gud och levde klanderfritt efter alla Herrens bud och föreskrifter. 7 De hade inga barn, för Elisabet kunde inte få några, och båda hade nu hunnit bli ganska gamla. 8 Men en dag, när Sakarias avdelning var i tjänst och han tjänstgjorde som präst inför Gud, 9 och man som vanligt kastat lott om vem som skulle få gå in i Herrens tempel och tända rökelse, blev Sakarias utvald. 10 Under tiden som rökelseoffret pågick stod allt folket utanför och bad. 11 Då fick han se en ängel från Herren stå till höger om rökelsealtaret. 12 Sakarias blev förskräckt vid den synen och greps av fruktan. 13 Men ängeln sa till honom: ”Var inte rädd, Sakarias! Din bön har blivit hörd. Du och din hustru Elisabet ska få en son, och du ska låta honom heta Johannes^[1]. 14 Han ska bli till glädje och lycka för dig, och många ska glädja sig över hans födelse. 15 Han ska bli stor inför Herren. Han ska aldrig smaka vin eller starka drycker, och han ska bli fylld av den heliga Anden redan i moderlivet. 16 Han ska få många bland Israels folk att vända tillbaka till Herren, deras Gud. 17 Han ska gå framför honom i Elias^[2] ande och kraft. Han ska vända fädernas hjärtan till deras barn och de upproriska till ett rättfärdigt sinnelag, för att förbereda åt Herren ett folk som är berett.” 18 Sakarias sa till ängeln: ”Hur kan jag vara säker på detta? Jag är ju en gammal man och min hustru är till åren.” 19 Då sa ängeln: ”Jag är Gabriel, och jag står inför Gud. Jag är utsänd för att tala till dig och meddela denna glada nyhet. 20 Men du ska bli stum och inte kunna tala förrän detta inträffar, eftersom du inte trodde på mina ord. De ska gå i uppfyllelse när tiden är inne.” 21 Utanför stod folket och väntade på att Sakarias skulle komma ut, och man började undra varför han dröjde så länge. 22 Då han till slut kom ut, kunde han inte tala till dem, och de förstod av hans gester att han måste ha sett en syn. Han förblev stum. 23 När Sakarias hade avslutat sin tjänstgöring, vände han tillbaka hem. 24 Och strax efteråt blev hans hustru Elisabet med barn och höll sig undan från folk i fem månader. Hon sa: 25 ”Tänk vad Herren har gjort med mig. Han har sett till mig, så att jag slipper min skam bland människor.”

En ängel meddelar att Jesus ska födas

26 I sjätte månaden sände Gud ängeln Gabriel till staden Nasaret i Galileen, 27 till en jungfru^[3] som hette Maria och som var trolovad^[4] med en man som hette Josef, av Davids släkt. 28 Ängeln kom in och sa till henne: ”Gläd dig, du högt benådade! Herren är med dig!” 29 Maria blev förskräckt och undrade vad ängeln kunde mena. 30 Men ängeln sa: ”Var inte rädd, Maria! Du har funnit nåd hos Gud. 31 Du ska bli med barn och föda en Son, och du ska låta honom heta Jesus. 32 Han ska bli stor och kallas den Högstes Son. Och Herren Gud ska ge honom hans förfader Davids tron. 33 Han ska regera över Jakobs släkt^[5] för evigt, och hans kungamakt ska aldrig ta slut.” 34 Då frågade Maria ängeln: ”Men hur ska detta kunna ske? Jag har ju inte varit tillsammans med någon man.” 35 Ängeln svarade: ”Den heliga Anden ska komma över dig och den Högstes kraft vila över dig. Därför ska det barn du föder vara heligt och kallas Guds Son. 36 Din släkting Elisabet väntar också barn, trots sin höga ålder. Hon, som man sa var steril, är nu i sjätte månaden. 37 Ingenting är omöjligt för Gud.” 38 Maria sa: ”Jag är Herrens tjänarinna. Låt det bli som du har sagt.” Sedan lämnade ängeln henne.

Maria besöker Elisabet

39 Några dagar senare skyndade sig Maria iväg till en stad i Juda bergsbygd. 40 Hon gick till Sakarias hus och hälsade på Elisabet. 41 När Elisabet hörde Marias hälsning sparkade barnet till i henne, och hon fylldes av den heliga Anden. 42 Hon ropade högt: ”Välsignad är du bland kvinnorna, och välsignat är barnet du bär! 43 Vilken ära för mig att modern till min Herre kommer på besök! 44 I samma stund som jag hörde din hälsning sparkade barnet till av glädje i min mage. 45 Lycklig är den som trodde, för vad Herren har sagt ska gå i uppfyllelse.” 46 Maria sa: ”Jag vill hylla Herren av hela min själ! 47 Min ande jublar över Gud, han som räddar mig! 48 Han har sett till sin ringa tjänarinna. Från den här stunden ska alla generationer prisa mig lycklig. 49 Han, den Mäktige, har gjort stora ting med mig. Heligt är hans namn. 50 Hans barmhärtighet är stor mot dem som fruktar honom, från generation till generation. 51 Han har utfört väldiga gärningar med sin arm och skingrat dem som har övermodiga tankar i sina hjärtan. 52 Härskare störtar han från deras troner, men de ödmjuka upphöjer han. 53 Han mättar de hungriga med sin godhet, men de rika driver han tomhänta bort. 54 Han hjälper sin tjänare Israel och kommer ihåg sin barmhärtighet 55 mot Abraham och hans ättlingar för evigt, som han lovade våra förfäder.” 56 Maria stannade hos Elisabet i ungefär tre månader och återvände sedan hem.

Johannes döparens födelse

57 För Elisabet var det nu dags att föda, och hon fick en son. 58 Hennes grannar och släktingar fick höra om Herrens stora barmhärtighet mot henne, och de gladde sig med henne. 59 På åttonde dagen kom de för att omskära pojken. De ville kalla honom Sakarias efter hans far, 60 men hans mor sa: ”Nej, han ska heta Johannes.” 61 Då sa de: ”Det finns ju ingen annan i din släkt som heter så.” 62 Med hjälp av tecken frågade de då fadern vad han ville att pojken skulle heta. 63 Han bad om en tavla att skriva på, och till allas förvåning skrev han: ”Han ska heta Johannes.” 64 Och i samma stund kunde Sakarias tala igen, och han började lovprisa Gud. 65 Alla som bodde däromkring greps av fruktan, och nyheten om vad som hade hänt spreds i hela Judeens bergsbygd. 66 De som hörde om händelsen lade det på hjärtat och frågade sig: ”Vad ska det bli av detta barn? Herrens hand var ju med honom.” 67 Och hans far Sakarias fylldes av den heliga Anden och profeterade: 68 ”Välsignad är Herren, Israels Gud, för han kommer till sitt folk och återlöser det. 69 Han reser en mäktig^[6] räddare från sin tjänare Davids ätt, 70 som han för länge sedan lovade genom sina heliga profeter, 71 till räddning från våra fiender, från alla som hatar oss. 72 Han visar barmhärtighet mot våra förfäder och håller sitt heliga förbund, 73 eden han svor vår fader Abraham: 74 att rädda oss från våra fienders hand, så att vi får tjäna honom utan fruktan, 75 i helighet och rättfärdighet inför honom så länge vi lever. 76 Och du, mitt barn, ska kallas den Högstes profet, för du ska gå före Herren och bana väg för honom. 77 Så ska hans folk veta att räddningen är här med förlåtelse för deras synder. 78 För på grund av vår Guds innerliga barmhärtighet ska en soluppgång^[7] komma ner till oss från höjden 79 och lysa över dem som lever i mörker och dödens skugga och leda våra steg in på fridens väg.” 80 Pojken växte sedan upp och blev andligt stark. Han höll till ute i ödemarken till den dag då han skulle träda fram inför Israel.