Luca 14 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Isus vindecă un bolnav de hidropizie

1 Într‑o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. 2 Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică^[1]. 3 Isus i‑a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei: – Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu? 4 Ei însă tăceau. Isus l‑a luat de mână, l‑a vindecat și l‑a lăsat să plece. 5 Apoi le‑a zis: – Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într‑un puț, nu‑l va scoate imediat afară în ziua de Sabat? 6 Și n‑au putut să‑I răspundă nimic la aceste cuvinte.

Smerenie și ospitalitate

7 Când i‑a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le‑a spus următoarea pildă: 8 – Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai de seamă decât tine, 9 iar cel ce te‑a invitat și pe tine, și pe el, să vină să‑ți spună: „Dă locul tău acestui om!“ Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. 10 Ci tu, când ești invitat, du‑te și așază‑te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca atunci când vine cel ce te‑a invitat, să‑ți spună: „Prietene, mută‑te mai în față!“ Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce șed la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalță pe sine, va fi smerit, și oricine se smerește, va fi înălțat. 12 Apoi i‑a zis și celui ce‑L invitase: – Când dai un prânz sau o cină, nu‑ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăț, invită‑i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, 14 și vei fi fericit, pentru că ei n‑au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.

Pilda celor invitați la cină

15 Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I‑a zis: – Fericit este oricine va mânca^[2] în Împărăția lui Dumnezeu! (Mat 22:1) 16 Dar Isus i‑a răspuns: – Un om a dat o cină mare și i‑a invitat pe mulți. 17 La ora cinei, și‑a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“ 18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze.^[3] Primul i‑a zis: „Am cumpărat un ogor și am nevoie să mă duc să‑l văd. Te rog să mă scuzi!“ 19 Altul i‑a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‑i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“ 20 Altul i‑a zis: „Tocmai m‑am însurat și de aceea nu pot să vin!“ 21 Când sclavul s‑a întors, i‑a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s‑a mâniat și i‑a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu‑i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“ 22 La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s‑a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“ 23 Stăpânul i‑a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește‑i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“

Costul uceniciei

25 Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S‑a întors și le‑a zis: (Mat 5:13; Mat 10:37; Mar 9:50) 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu‑și urăște^[4] tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. (Mat 10:37) 27 Oricine nu‑și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să‑l termine? 29 Pentru ca nu cumva, după ce‑i pune temelia, să nu‑l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să‑și bată joc de el 30 și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n‑a putut să termine!» 31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?! 32 Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. 33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu. 34 Sarea este bună. Dar dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?! 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“

nuBibeln

Jesus botar en man på sabbaten

1 En sabbat var Jesus hembjuden på mat till en farisé som var medlem i rådet^[1]. Man observerade honom noga, 2 eftersom det där fanns framför honom en man som led av vatten i kroppen. 3 Jesus frågade då fariseerna och de laglärda: ”Är det tillåtet att bota någon på sabbaten eller inte?” 4 Men de teg. Då rörde Jesus vid mannen och botade honom och lät honom gå. 5 Sedan sa han till dem: ”Om någon av er har ett barn eller kanske en oxe som ramlar i en brunn, drar ni då inte genast upp dem, även om det skulle råka vara sabbat?” 6 Men det kunde de inte svara på.

Sträva inte efter främsta platsen

7 När Jesus såg att gästerna försökte få de främsta platserna vid bordet, gav han dem denna liknelse: 8 ”Om du blir bjuden på bröllop, så sträva inte efter att få den främsta platsen. Det kan ju komma någon som är mer respekterad än du, 9 och då kommer värden och säger: ’Kan du vara snäll och lämna din plats åt den här personen.’ Då måste du generad söka upp en plats längst ner vid bordet. 10 När du är bjuden, välj istället en plats längst ner. När värden då kommer och ser dig kanske han säger: ’Min vän, det finns en bättre plats här framme för dig!’ Då kommer du att bli hedrad inför alla de andra gästerna. 11 Den som upphöjer sig själv ska förödmjukas, men den som ödmjukar sig själv ska upphöjas.” 12 Sedan sa Jesus till honom som hade bjudit in honom: ”När du bjuder till fest, så bjud inte dina vänner eller syskon eller släktingar eller rika grannar, för då blir din belöning att de bjuder tillbaka. 13 Nej, bjud istället till festen dem som är fattiga och handikappade, förlamade och blinda. 14 Då är du lycklig, eftersom de inte kan ge någon belöning tillbaka, utan du ska få din belöning vid de rättfärdigas uppståndelse.”

Liknelsen om den stora festen

15 En man som var med vid bordet och hörde detta, sa till honom: ”Lycklig är den som får komma till festmåltiden i Guds rike.” 16 Då svarade Jesus: ”En man ordnade en stor fest och bjöd in många gäster. 17 När det sedan var dags för festen, sände han iväg sin tjänare till de inbjudna för att säga: ’Allt är klart, välkomna till festen.’ 18 Men alla kom med ursäkter. En sa: ’Jag har just köpt en åker och måste gå och inspektera den. Förlåt att jag inte kan komma!’ 19 En annan sa: ’Jag har just köpt fem par oxar och vill se vad de duger till. Förlåt att jag inte kan komma!’ 20 En tredje sa: ’Jag har just gift mig och kan inte komma.’ 21 När tjänaren kom tillbaka och berättade vad de hade sagt, blev hans herre arg och befallde honom att genast gå ut på alla gator och gränder i hela staden och hämta fattiga och handikappade, blinda och förlamade. 22 Men tjänaren sa: ’Herre, jag har gjort som du befallde, men det finns fortfarande platser kvar.’ 23 Då sa mannen till sin tjänare: ’Gå ut överallt på vägar och stigar och uppmana alla att komma, så att mitt hus blir fullt. 24 Men jag säger er att ingen av dem som jag bjöd första gången ska få vara med på festen.’ ”

Priset för att vara en lärjunge till Jesus

25 Jesus var omgiven av stora mängder människor, och han vände sig till dem och sa: 26 ”Den som kommer till mig utan att hata sina föräldrar och sin hustru eller man och barn och syskon, ja, till och med sitt eget liv, kan inte vara min lärjunge.^[2] 27 Den som inte bär sitt kors och följer mig kan inte vara min lärjunge. 28 Om någon av er vill bygga ett torn, sätter han sig då inte ner först och räknar ut om han har tillräckligt med pengar för att avsluta bygget? 29 Annars kanske han inte kommer längre än till grunden, och när folk ser det, blir han utskrattad. 30 ’Titta på den där mannen’, kommer man att säga. ’Han började bygga, men blev inte färdig!’ 31 Eller när en kung tänker dra ut i krig mot en annan kung, sätter han sig inte först ner och funderar på om hans armé med 10 000 man är stark nog att möta den fiende som kommer emot honom med 20 000 man? 32 Visar det sig vara omöjligt, sänder han istället ut medlare för att be om fred, medan fiendetrupperna fortfarande är långt borta. 33 Ingen av er kan alltså bli min lärjunge, om han inte ger upp allt han äger för min skull. 34 Salt är bra, men till vilken nytta är saltet om det förlorat sin kraft? Kan man få det salt igen? 35 Det duger inte ens till jorden eller till gödselhögen. Det måste kastas bort. Lyssna, du som har öron att höra med!”