1„M‑am lăsat căutat de către cei ce nu întrebau; M‑am lăsat găsit de către cei ce nu Mă căutau. Am zis: «Iată‑Mă, iată‑Mă!» către un neam care nu chema Numele Meu.2Mi‑am întins mâinile toată ziua către un popor răzvrătit. Ei umblă pe o cale care nu este bună, după gândurile lor.3Sunt un popor care Mă provoacă la mânie, pe față, neîncetat, aducând jertfe în grădini și arzând tămâie pe altare din cărămidă.4Ei locuiesc în morminte și înnoptează în locuri tainice, mâncând carne de porc și având în vase zeamă din bucate necurate.5Ei zic: «Stai deoparte! Nu te apropia de mine, căci sunt prea sfânt pentru tine!» Aceste lucruri sunt un fum în nările Mele, un foc care arde toată ziua.6Iată, stă scris înaintea Mea: «Nu voi tăcea, ci voi răsplăti pe deplin; le voi răsplăti pe deplin în poala lor,7atât pentru nelegiuirile voastre, cât și pentru nelegiuirile părinților voștri», zice DOMNUL. Pentru că au ars tămâie pe munți, și M‑au sfidat pe dealuri, voi măsura în poala lor o răsplată deplină pentru faptele lor din trecut.“8Așa vorbește DOMNUL: „După cum se mai găsește must într‑un ciorchine, iar cineva spune: «Nu‑l distruge, căci încă se mai află o binecuvântare în el!», tot așa voi face și Eu de dragul robilor Mei: nu‑i voi distruge pe toți.9Voi face să iasă o sămânță[1] din Iacov și din Iuda un moștenitor al munților Mei! Aleșii Mei îi vor moșteni și robii Mei vor locui acolo.10Șaronul va fi pășune pentru turme, iar valea Acor[2] – un loc de odihnă pentru cirezi, pentru poporul care Mă caută. (Ios 7:26; 1 Cro 2:7)11Cât despre voi, care‑L părăsiți pe DOMNUL, care uitați de muntele Meu cel sfânt, care întindeți o masă«Norocului»[3] și umpleți o cupă de vin amestecat în cinstea«Destinului»[4],12vă voi destina sabiei. Toți vă veți pleca pentru înjunghiere, pentru că, atunci când am chemat, nu ați răspuns, când am vorbit, nu ați ascultat, ci ați făcut ce este rău în ochii Mei și ați ales ceea ce nu‑Mi era plăcut.“13De aceea așa vorbește Stăpânul DOMN: „Iată, robii Mei vor mânca, însă voi veți flămânzi. Iată, robii Mei vor bea, însă voi veți înseta. Iată, robii Mei se vor bucura, însă voi veți fi făcuți de rușine.14Iată, robii Mei vor striga de bucurie dintr‑o inimă fericită, însă voi veți striga dintr‑o inimă îndurerată și veți geme dintr‑un duh zdrobit.15Vă veți lăsa numele ca un blestem aleșilor Mei și Stăpânul DOMN vă va omorî, iar robilor Săi le va pune un alt nume.16Oricine va fi binecuvântat în țară, va fi binecuvântat prin Dumnezeul adevărului, și oricine va jura în țară, va jura pe Dumnezeul adevărului, pentru că necazurile de dinainte sunt uitate și ascunse de ochii Mei.
Ceruri noi și un pământ nou
17Căci iată, creez ceruri noi și un pământ nou! Lucrurile de dinainte nu vor mai fi amintite și nu vor mai reveni în mintea nimănui.18Prin urmare, bucurați‑vă și veseliți‑vă pentru totdeauna de ceea ce creez, căci iată, creez Ierusalimul pentru a fi o veselie și poporul lui, o bucurie.19Mă voi bucura de Ierusalim și Mă voi veseli de poporul Meu. Nu se va mai auzi în el nici plâns și nici strigăt.20Nu va mai fi acolo niciun sugar care să trăiască doar câteva zile și niciun bătrân care să nu‑și împlinească zilele. Cel care va muri la o sută de ani va fi considerat tânăr[5] și cel care nu va ajunge[6] suta de ani va fi considerat blestemat.21Își vor construi case și vor locui în ele; vor planta vii și vor mânca rodul lor.22Ei nu vor mai zidi case ca alții să locuiască în ele, nu vor mai planta ca alții să mănânce, căci, precum zilele unui copac, așa vor fi și zilele poporului Meu, iar aleșii Mei se vor bucura pe deplin de lucrul mâinilor lor.23Ei nu vor trudi în zadar și nu vor naște copii pentru teroare, căci vor fi o sămânță binecuvântată de DOMNUL, ei și urmașii lor.24Înainte ca ei să Mă cheme, Eu le voi răspunde, înainte să termine de vorbit, Eu îi voi auzi!25Lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul, iar hrana șarpelui va fi țărâna! Ei nu vor face rău și nu vor distruge nimic pe tot muntele Meu cel sfânt,“ zice DOMNUL.
Isaia 65
nuBibeln
Dom och frälsning
1”Jag visade mig för dem som inte frågade efter mig. Jag blev funnen av dem som inte sökte efter mig. ’Här är jag, här är jag!’ sa jag till ett folk som inte åkallade mig.2Hela dagen har jag räckt ut mina händer mot ett trotsigt folk, som vandrar på den orätta vägen och följer sina egna planer,3ett folk som ständigt förolämpar mig rakt i ansiktet. De bär fram offer i trädgårdar och tänder rökelse på tegelaltaren.4De håller till i gravar och tillbringar nätter i hemliga nästen, de äter griskött och har oren köttsoppa i sina kärl.5De säger: ’Håll dig undan! Kom inte närmare mig. Jag är heligare än du!’ De är som en rök i mina näsborrar, som en ständigt brinnande eld.6Detta finns nedtecknat inför mig. Jag kommer inte att förbli tyst, jag tiger inte förrän jag har hämnats, de ska få ett straff i sin famn7för sina egna och deras förfäders synder, säger HERREN. De har tänt rökelse på bergen och hånat mig på höjderna. Därför ska jag mäta upp åt dem vedergällningen för vad de tidigare har gjort.”8Så säger HERREN: ”Så länge det finns saft i en druvklase säger man: ’Förstör den inte, för där finns en välsignelse.’ Så ska jag också göra för mina tjänares skull, jag ska inte förgöra dem alla.9Jag ska låta en ättling[1] gå ut från Jakob och en arvinge från Juda till mina berg. Mina utvalda ska ärva landet och mina tjänare bosätta sig där.10Sharon ska bli betesmark för fåren och Akors dal en viloplats för boskap, för mitt folk som söker mig.11Men ni som överger HERREN och glömmer mitt heliga berg, ni som dukar bordet åt Gad och fyller bägaren med blandat vin åt Meni,[2]12er ska jag utlämna åt svärdet, och ni ska få böja er ner för att slaktas. När jag ropade svarade ni inte, och ni lyssnade inte när jag talade. Ni gjorde det som var ont i mina ögon och valde det som misshagade mig.”13Så säger därför Herren, HERREN: ”Se, mina tjänare ska äta, men ni ska hungra, mina tjänare ska dricka, men ni ska törsta, mina tjänare ska glädjas, men ni ska få blygas,14mina tjänare ska sjunga ut sina hjärtans glädje, men ni ska ropa ut era hjärtans ångest och klaga i förtvivlan.15Ni ska lämna era namn till mina utvalda att användas som en förbannelse, och Herren, HERREN ska döda dig. Men åt sina tjänare ska han ge ett annat namn.16Den som uttalar en välsignelse i landet välsignar sig vid sanningens Gud.[3] Den som svär en ed i landet svär vid sanningens Gud. De lidanden som varit är glömda, jag ser dem inte längre.
Nya himlar och en ny jord
17Se, jag ska skapa nya himlar och en ny jord, och det som varit ska man inte längre minnas eller tänka på.18Var glada och jubla för evigt över det jag skapar! För jag skapar Jerusalem till jubel och dess befolkning till glädje.19Jag ska jubla över Jerusalem och glädja mig över mitt folk. Där ska inte mer höras någon gråt och klagan.20Där ska inte mer finnas spädbarn som bara lever några dagar eller gamla som inte får leva sin tid ut. Den som dör vid hundra års ålder anses som ung, och den som inte uppnår hundra år betraktas som förbannad.21De ska bygga hus och bo i dem, plantera vingårdar och äta deras frukt.22De ska inte bygga hus åt andra att bo i och inte odla åt andra att äta. Mitt folk ska leva lika länge som träd, och mina utvalda ska länge få njuta av sina händers verk.23De ska inte arbeta förgäves och inte föda barn till en bråd död, för de är ett folk som HERREN välsignat, de och deras efterkommande.24Då ska det bli så att innan de ropar ska jag svara, och medan de ännu talar ska jag bönhöra dem.25Varg och lamm betar tillsammans, lejonet äter hö som oxen, och jord är ormens föda. Ingenstans på mitt heliga berg ska de göra något ont eller fördärvligt, säger HERREN.”