Isaia 26 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Cântarea lui Iuda

1 În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare: „Avem o cetate puternică! Dumnezeu a făcut izbăvire din zidurile și meterezele ei! 2 Deschideți porțile ca să intre neamul cel drept, cel ce păzește credincioșia! 3 Celui statornic Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine. 4 Încredeți‑vă în DOMNUL pentru totdeauna, pentru că în DOMNUL^[1], da, în DOMNUL, aveți o Stâncă veșnică! 5 Căci El i‑a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi, a doborât cetatea cea îngâmfată; a doborât‑o la pământ, a aruncat‑o în țărână. 6 Ea este călcată în picioare, de picioarele celui sărac și strivită sub pașii celor nevoiași.“ 7 Calea celui drept este netedă, cărarea celui drept pe care Tu o netezești este dreaptă. 8 Da, DOAMNE, umblând pe cărarea poruncilor^[2] Tale, Te așteptăm! Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine sunt dorința sufletului nostru. 9 Sufletul meu tânjește după Tine noaptea și duhul dinăuntrul meu Te caută dis‑de‑dimineață, căci atunci când judecățile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. 10 Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință, el tot nu învață dreptatea; tot nedrept se poartă chiar într‑o țară unde domnește dreptatea, și nu privește la măreția DOMNULUI. 11 DOAMNE, mâna Ta este ridicată, dar ei n‑o văd. Lasă‑i să‑Ți vadă râvna pentru poporul Tău și să li se facă rușine! Lasă ca focul pregătit pentru vrăjmașii Tăi să‑i mistuie! 12 DOAMNE, Tu vei așeza pacea pentru noi, căci, într-adevăr, toate lucrările noastre, Tu le‑ai înfăptuit pentru noi. 13 DOAMNE, Dumnezeul nostru, și alți stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi, dar noi recunoaștem doar Numele Tău. 14 Cei morți nu vor mai trăi, umbrele nu se vor mai ridica, căci i‑ai pedepsit, i‑ai nimicit și ai distrus toată amintirea cu privire la ei. 15 Tu, DOAMNE, ai înmulțit neamul; ai înmulțit neamul și ai lărgit toate hotarele țării. Tu ai fost slăvit! 16 DOAMNE, ei Te‑au căutat când erau în necaz. Când îi disciplinai, ei își revărsau geamătul. 17 Ca o femeie însărcinată și gata să nască, care se zvârcolește și țipă în durerile ei, așa eram noi înaintea Ta, DOAMNE. 18 Am zămislit, ne‑am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. N‑am adus izbăviri pe pământ, iar locuitorii lumii nu sunt născuți.^[3] 19 Dar morții Tăi vor învia. Cadavrul meu se va ridica. Treziți‑vă și cântați de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este roua luminilor, iar pământul va scoate afară umbrele^[4]! 20 Du‑te, poporul meu, intră în odăile tale și închide ușile după tine! Ascunde‑te pentru câteva clipe, până va trece indignarea! 21 Căci, iată, DOMNUL iese din Locuința Sa ca să‑i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el și nu‑și va mai ascunde ucișii.

nuBibeln

Juda lovsjunger Herren

1 På den dagen ska man i Juda land sjunga denna sång: Vi har en stark stad, och han sätter upp murar och vallar till vår räddning. 2 Öppna portarna, så att ett rättfärdigt folk kan komma in, ett folk som förblir troget. 3 Den som är uthållig i sitt sinne ger du fullkomlig frid, därför att han förtröstar på dig. 4 Förtrösta alltid på HERREN, för HERREN, HERREN är den eviga klippan. 5 Han ödmjukar dem som bor där uppe i den högt belägna staden. Han slår ner den, jämnar den med marken, krossar den till grus. 6 Den trampas ner under de fattigas och svagas fötter. 7 Den rättfärdiges väg är jämn. Du, den Rättsinnige, har jämnat ut den rättfärdiges stig. 8 På dina bestämmelsers väg står vårt hopp till dig, HERRE. Vi längtar efter ditt namn och din ära. 9 Om natten längtar jag efter dig, anden i mig söker dig. När dina domar kommer över jorden lär sig världens befolkning rättfärdighet. 10 Om man visar nåd mot den onde lär han sig ingen rättfärdighet. I de rättsinnigas land handlar han gudlöst och bryr sig inte om HERRENS majestät. 11 HERRE, din hand är lyft, men de ser det inte. Låt dem se din lidelse för ditt folk och skämmas. Låt dem brinna i den eld som är avsedd för dina fiender! 12 HERRE, ge oss en varaktig fred. Allt vi gör kommer från dig. 13 HERRE, vår Gud, andra herrar har härskat över oss, men endast ditt namn vill vi ära. 14 De döda får inte liv igen, de dödas andar^[1] uppstår inte. Så har du straffat dem, förgjort dem, utplånat hela minnet av dem. 15 Du har gjort folket stort, HERRE, du har gjort folket stort. Du har gjort det till din ära, och du har utvidgat landets alla gränser.^[2] 16 HERRE, i sin nöd sökte de dig. När ditt straff kom över dem, viskade de en bön. 17 Som en kvinna som ska föda skriker i födslovåndor, så var det med oss inför dig, HERRE. 18 Vi var havande och våndades men födde vind. Vi förde ingen räddning till jorden, inga invånare föddes in i världen.^[3] 19 Dina döda ska bli levande igen, deras kroppar ska uppstå. Vakna upp och ropa av glädje, ni som vilar i mullen! För din dagg är som morgonens dagg, och jorden ska åter föda fram sina döda.^[4] 20 Kom, mitt folk, gå in i era rum och lås dörrarna om er! Göm er en liten stund, tills vreden är över. 21 Se! HERREN kommer från sin boning för att straffa jordens folk för deras synd. Jorden ska blotta sina blodsskulder och inte längre dölja sina dräpta.