Isaia 24 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Judecată asupra întregului pământ

1 Iată, DOMNUL urmează să golească pământul și să‑l pustiască; îi va răsturna suprafața și‑i va împrăștia locuitorii. 2 La fel i se va întâmpla preotului, ca și poporului, stăpânului, ca și robului său, stăpânei, ca și roabei ei, celui ce vinde, ca și celui ce cumpără, celui ce împrumută, ca și celui ce ia cu împrumut și celui ce i se datorează, ca și datornicului. 3 Pământul va fi în întregime pustiit și jefuit, căci DOMNUL a rostit acest cuvânt. 4 Pământul se usucă, se veștejește; lumea suferă, se veștejește; conducătorii popoarelor pământului suferă și ei. 5 Pământul este pângărit de locuitorii săi,^[1] căci au încălcat legile, au trecut peste hotărâre și au rupt legământul cel veșnic. 6 De aceea un blestem devorează pământul, iar locuitorii lui își ispășesc vina. De aceea sunt mistuiți locuitorii pământului și rămân puțini oameni. 7 Mustul se usucă, iar vița este veștejită; toți cei aveau inima veselă suspină. 8 Bucuria tamburinelor a încetat, zgomotul celor ce petrec s‑a oprit, bucuria lirei s‑a sfârșit. 9 Nu se mai bea vin cântând, iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau. 10 Cetatea pustie stă dărâmată; toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra. 11 Pe străzi ei strigă după vin; orice bucurie s‑a dus și veselia a fost izgonită din țară. 12 Cetatea e lăsată în ruine, iar poarta îi este sfărâmată. 13 Pe întinderea pământului și în mijlocul popoarelor va fi ca atunci când se scutură măslinul, ca atunci când rămân câțiva ciorchini după culesul viei. 14 Ei își înalță glasurile, strigă de bucurie și aclamă, dinspre apus, măreția DOMNULUI. 15 De aceea voi, cei din răsărit, slăviți‑L pe DOMNUL! Cei de pe insulele mării, slăviți Numele DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel! 16 De la marginile pământului auzim cântându‑se: „Slavă Celui Drept!“ Eu însă zic: „Mă ofilesc! Mă ofilesc! Vai de mine! Trădătorii au trădat, trădătorii au comis trădare!“ 17 Groaza, groapa și cursa te așteaptă, locuitor al pământului! 18 Oricine va fugi la sunet de groază va cădea în groapă și oricine va ieși din groapă va fi prins în cursă. Căci stăvilarele din înălțime sunt deschise și temeliile pământului se cutremură. 19 Pământul este făcut fărâme, pământul este rupt în bucăți, pământul este zguduit cu putere. 20 Pământul se clatină ca un om beat, se leagănă ca o colibă. Fărădelegea lui apasă greu asupra lui; el cade, și nu se mai ridică. 21 În ziua aceea, DOMNUL va pedepsi oștirea de sus, în înălțime, și pe împărații pământului, pe pământ. 22 Vor fi adunați împreună, ca prizonierii, într‑o groapă. Vor fi închiși într‑o închisoare și, după multe zile, vor fi pedepsiți. 23 Atunci luna va fi umilită, iar soarele făcut de rușine, pentru că DOMNUL Oștirilor va domni pe muntele Sion și în Ierusalim, înaintea bătrânilor Săi, în slavă.

nuBibeln

Guds dom över jorden

1 Se! HERREN ödelägger jorden och förstör den. Han härjar dess yta och skingrar dess inbyggare. 2 Då går det prästen som folket, herren som tjänaren, husmodern som slavflickan, köparen som säljaren, långivaren som låntagaren, borgenären som den skuldsatte. 3 Jorden blir fullkomligt ödelagd och utplundrad. HERREN har talat. 4 Jorden sörjer och vissnar, världen tynar bort och vissnar, jordens stolta tynar bort. 5 Jorden har blivit oren under sina invånare. De har överträtt lagarna, våldfört sig på buden och brutit det eviga förbundet. 6 Därför förtär en förbannelse jorden, och dess invånare måste ta sitt straff. Därför tynar jordens invånare bort, och endast några blir kvar. 7 Vinet sörjer, vinrankan tynar bort, alla som tidigare gladde sig så suckar. 8 Det hörs inte längre några sorgfria melodier från harpor, det är slut med de glädjandes sorl, och den glada lyran har tystnat. 9 Man dricker inte vin och sjunger längre, och de starka dryckerna ger sina drickare en bitter eftersmak. 10 Den ödelagda staden är övergiven. Varje husport är låst, ingen kan komma in. 11 Klagorop hörs på gatorna, man ropar efter vin. All glädje har förvandlats till mörker, och all lycka har försvunnit från jorden. 12 Staden har lämnats i ruiner, och stadsportarna är sönderslagna. 13 Så ska det vara på jorden, bland folken, som när man slår ner oliverna från ett träd och som en efterskörd av vinbärgningen. 14 De ropar av glädje och jublar i väster över HERRENS majestät. 15 Ära därför HERREN i öster, ära i kustländerna HERRENS, Israels Guds namn. 16 Från jordens ände hör vi sånger: ”Ära till den Rättfärdige!” Men jag sa: ”Jag, arma människa, förgås! Ve mig! Förrädare förräder! Med förräderi förräder de!” 17 Skräck, fallgrop och snara är er lott, ni jordens människor! 18 Den som flyr för skräckens rop ramlar i fallgropen, och den som klättrar upp ur gropen fastnar i snaran. Himlens dammluckor öppnas, och jordens grundvalar skakar. 19 Jorden brister och rämnar. Den slits itu, den skakar och skälver. 20 Jorden raglar som en drucken och svajar som en hydda i storm. Den faller under bördan av sin skuld, och den reser sig aldrig mer igen. 21 På den dagen ska HERREN straffa höjdens här uppe i höjden och jordens kungar nere på jorden. 22 De ska samlas ihop som fångar i en fängelsehåla och låsas in i ett fängelse. Efter en lång tid ska de straffas. 23 Då ska månen blygas och solen skämmas, för härskarornas HERRE är kung på Sions berg och i Jerusalem, och de äldste får möta hans härlighet.