Isaia 22 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Profeție împotriva Ierusalimului

1 O rostire cu privire la Valea Vedeniei. Ce vreți să arătați, de v‑ați urcat cu toții pe acoperișuri, 2 oraș plin de zarvă, cetate gălăgioasă și plină de dezmăț? Cei uciși dintre ai tăi n‑au fost răpuși de sabie, nu au murit în luptă. 3 Toți conducătorii tăi au fugit împreună, însă au fost prinși fără să se folosească arcul. Toți dintre ai tăi care au fost găsiți, au fost capturați împreună, deși fugiseră departe. 4 De aceea am zis: „Întoarceți‑vă privirile de la mine! Lăsați‑mă să vărs lacrimi amare! Nu vă grăbiți să mă mângâiați pentru distrugerea fiicei poporului meu!“ 5 Căci este o zi de învălmășeală, de călcat în picioare și de groază din partea Stăpânului, DOMNUL Oștirilor, în Valea Vedeniei, o zi de surpare a zidului și de zbierat la munți. 6 Elamul își poartă tolba cu săgeți, înaintând cu care de luptă, oameni, călăreți, iar Chirul își dezvelește scutul. 7 Văile tale cele mai alese sunt pline de care, iar călăreții stau pregătiți de luptă la porțile cetății. 8 El înlătură scutul lui Iuda. În acea zi, ai căutat după arme în Palatul Pădurii. 9 Ați văzut că spărturile Cetății lui David sunt multe și ați adunat apele Iazului de Jos. 10 Ați numărat casele Ierusalimului și ați dărâmat casele pentru a fortifica zidul. 11 Între cele două ziduri ați făcut un rezervor pentru apele iazului cel vechi, dar nu ați privit spre Cel Ce l‑a făcut și nu v‑ați uitat la Cel Ce l‑a întocmit din vechime. 12 În ziua aceea, Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, v‑a chemat să plângeți și să vă jeliți, să vă smulgeți părul și să vă îmbrăcați în sac. 13 Dar iată, dimpotrivă, la voi a fost veselie și petrecere, au fost boi tăiați și oi înjunghiate! S‑a mâncat carne, s‑a băut vin și s‑a strigat: „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!“ 14 DOMNUL Oștirilor mi S‑a descoperit, spunându‑mi: „Această nelegiuire a voastră nu va fi ispășită până veți muri“, zice Stăpânul, DOMNUL Oștirilor. 15 Așa vorbește Stăpânul, DOMNUL Oștirilor: „Du‑te la acel administrator, la Șebna, care răspunde de palat, și spune‑i: 16 «Ce drept ai tu aici și pe cine ai tu pe aceste locuri, de ți‑ai săpat chiar aici un mormânt, un mormânt săpat pe înălțime, un loc dăltuit în stâncă? 17 Iată! DOMNUL te va azvârli cu putere^[1], omule, și te va înșfăca cu tărie!^[2] 18 Te va înfășura strâns și, ca pe o minge, te va arunca într‑o țară întinsă; acolo vei muri și acolo îți vor rămâne carele tale frumoase, tu, rușinea palatului stăpânului tău! 19 Te voi da afară din slujbă și vei fi doborât de pe poziția ta.» 20 În ziua aceea îl voi chema pe robul Meu, pe Eliachim, fiul lui Hilchia, 21 îl voi îmbrăca cu tunica ta și‑l voi încinge cu cingătoarea ta, iar autoritatea ta i‑o voi da lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru Casa lui Iuda. 22 Voi așeza cheia Casei lui David pe umărul lui. Ce va deschide el, nimeni nu va închide, iar ce va închide, nimeni nu va deschide! 23 Îl voi împlânta ca pe un țăruș într‑un loc sigur și va fi un scaun de onoare pentru casa tatălui său. 24 Vor sprijini pe el toată gloria casei tatălui său: urmașii și vlăstarii, orice vas mic, de la castroane până la urcioare. 25 În ziua aceea, zice DOMNUL Oștirilor, țărușul împlântat în loc sigur va fi scos. Va fi tăiat și va cădea, iar povara care era pe el va fi doborâtă“, căci DOMNUL a vorbit.

nuBibeln

Profetia över Jerusalem

1 Profetia om Synernas dal: Vad är det som händer dig? Varför springer alla upp på taken? 2 Du stad full av larm och oväsen och triumf! Dina slagna har inte slagits med svärd, och de har inte dött i strid. 3 Alla dina ledare har tagit till flykten. De har tillfångatagits utan båge. Alla som du grep tillfångatogs, fastän de flydde långt bort. 4 Därför säger jag: ”Låt mig få vara ensam och gråta bittert! Försök inte trösta mig när mitt folk går under!” 5 En dag med förvirring, tumult och skräck kommer från Herren, härskarornas HERRE, i Synernas dal med nerbrutna murar och rop upp mot berget. 6 Elam tar kogret, sina vagnsmän och ryttare, och Kir har blottat skölden. 7 Dina ljuvliga dalar är fulla av vagnar, och ryttare har ställt upp sig vid porten. 8 Juda blottläggs och blir utan skydd. Du ser dig den dagen om efter vapen i Skogshuset. 9 Ni ser att det finns många rämnor i Davids stad, och ni samlar upp vattnet i Nedre dammen. 10 Ni räknar husen i Jerusalem och river ner dem för att laga muren. 11 Ni bygger en ny damm mellan murarna för vattnet från Gamla dammen. Men ni ser inte upp till honom som gjort detta, till den som för länge sedan planerat det här. 12 Herren, härskarornas HERRE, kallar er den dagen till att gråta och sörja och till att raka era huvuden och klä er i säcktyg. 13 Men i stället blir det glädje och firande, slakt av oxar och lamm, köttätande och vindrickande: ”Låt oss äta och dricka, imorgon ska vi ju ändå dö!” 14 Härskarornas HERRE har uppenbarat för mig, låtit mig höra: ”Denna er skuld ska inte försonas så länge ni lever,” säger Herren, härskarornas HERRE.

Shevna och Eljakim

15 Så säger Herren, härskarornas HERRE, till mig: ”Gå till förvaltaren Shevna, palatsets föreståndare, och säg: 16 Vad gör du här, och vem har du här för att du ska hugga ut en grav åt dig här, göra åt dig en grav högt uppe, en boning i klippan? 17 Se, HERREN ska kasta dig långt bort, du mäktige man! Herren ska ta tag i dig^[1] 18 och rulla ihop dig till en boll och kasta dig långt bort till ett stort land, där du ska dö, och där dina hästar och ståtliga vagnar ska bli kvar. Du är en skamfläck för din herres hus! 19 Jag ska köra ut dig från din plats, dra ner dig från din position. 20 Den dagen ska jag kalla på min tjänare Eljakim, Hilkias son. 21 Jag ska klä honom i din mantel, spänna om honom ditt bälte och ge honom din auktoritet, och han ska bli en far för folket i Jerusalem och Juda. 22 Jag ska lägga på honom nyckeln till Davids hus. När han öppnar kan ingen stänga, och när han stänger kan ingen öppna. 23 Jag ska slå in honom som en spik som sitter stadigt på sin plats. Han ska bli som en högaktad tron för sin fars släkt. 24 Så ska de hänga på honom all ära från hans fars släkt, ätt och avkomlingar, alla mindre kärl, skålar och allehanda krus.^[2] 25 Men den dagen, säger härskarornas HERRE, kommer spiken som satt stadigt på sin plats att lossna. Den bryts av och faller ner. Bördan som hängde på den förstörs, för HERREN har talat.”