1O rostire cu privire la Damasc. „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge doar un morman de ruine.2Cetățile Aroerului vor fi abandonate, lăsate turmelor care se vor culca acolo; și nu va fi nimeni care să le sperie.3Efraim va fi lăsat fără fortăreață, iar Damascul fără suveranitate. Rămășița lui Aram va fi ca gloria fiilor lui Israel,“ zice DOMNUL Oștirilor.4„În ziua aceea, gloria lui Iacov va fi slăbită, iar grăsimea trupului său se va usca.5Va fi ca atunci când secerătorul adună recolta de grâne, culegând spicele cu mâna lui; va fi ca atunci când cineva strânge spicele în valea Refaim.6Totuși, câteva spice vor mai rămâne, la fel ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe cele mai înalte ramuri, patru, cinci pe crengile roditoare“, zice DOMNUL, Dumnezeul lui Israel.7În ziua aceea, oamenii se vor uita la Creatorul lor și își vor îndrepta privirea spre Sfântul lui Israel.8Nu se vor mai uita la altarele făcute de mâinile lor și nu vor mai privi la AȘERELE[1] și la altarele pentru tămâiere pe care le‑au făurit degetele lor.9În ziua aceea, cetățile lor fortificate vor fi ca niște locuri abandonate tufișurilor și crângurilor, părăsite în fața fiilor lui Israel. Totul va fi o pustie!10Și aceasta pentru că L‑ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale și nu ți‑ai adus aminte de Stânca locului tău de scăpare. De aceea, deși sădești plante plăcute și plantezi ramuri de viță străină,11deși în ziua în care îi plantezi, le și faci să crească[2], și în dimineața în care arunci sămânța, o și faci să înflorească, totuși secerișul va fi luat într‑o zi de boală și de durere de nevindecat.12Vai, un tumult de popoare multe, care urlă ca valurile mării! Vai, un vuiet de noroade, care vuiesc ca niște ape vijelioase!13Noroadele vuiesc ca niște ape vijelioase, dar El le ceartă; ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri și ca iarba dusă de furtună.14Seara, teroare! Până dimineața, ei nu mai sunt. Aceasta este partea celor ce ne jupoaie și sorțul celor ce ne jefuiesc.
Isaia 17
nuBibeln
Profetia över Damaskus och Efraim
1Profetia om Damaskus: ”Se, Damaskus ska inte längre vara en stad, bara en hög ruiner.2Aroers städer är övergivna. Där lägger sig hjordar, och ingen skrämmer dem.3Efraims befästa stad ska försvinna, likaså Damaskus kungamakt och det som finns kvar av Aram. Det ska gå med dem som med israeliternas härlighet,” säger härskarornas HERRE.4”Jakobs härlighet ska förblekna den dagen och hans fetma smälta bort.5Det blir som när skördemannen samlar ihop säd och med sin arm skär av axen, som när man plockar ax i Refaimdalen.6Bara en efterskörd blir kvar, som när man slår ett olivträd – två eller tre i trädets topp och fyra eller fem på grenarna, säger HERREN, Israels Gud.”7Då ska människorna se på sin Skapare och rikta sina blickar mot Israels Helige.8De ska inte längre vända sig till de altaren som de själva har tillverkat och inte se på det som de gjort med sina egna händer, asherapålarna och rökelsealtarna.9Den dagen ska deras befästa städer ligga övergivna i skogen och undervegetationen, så som de som en gång övergavs[1] för Israels skull. Allt ska ödeläggas.10För du har glömt din frälsnings Gud, inte kommit ihåg den klippa som är din fästning. Du planterar ljuvliga plantor av finaste sort från främmande länder.11Samma dag som du planterar dem börjar de spira och skjuta nya skott.[2] Men ändå uteblir skörden när plågans dag kommer med sin outhärdliga smärta[3].12Hör hur folkmassorna larmar, som havets brus är deras rop!13Som bruset av stora vatten är folkets raseri, men han tillrättavisar dem, och de flyr långt bort, likt agnar för vinden på bergen, ja, likt virvlande ogräsfrön i stormen.14På kvällen väntar skräck, i gryningen är de borta. Detta är våra plundrares del och våra rövares lott.