Iosua 8 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Cucerirea cetății Ai

1 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta. Adună tot poporul pregătit de război, ridică‑te și suie‑te la Ai! Iată, îl dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea sa și toată țara sa. 2 Să‑i faci cetății Ai și regelui ei la fel cum i‑ai făcut Ierihonului și regelui său. Totuși, veți putea păstra ca pradă lucrurile de preț și animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetății.“ 3 Iosua s‑a ridicat împreună cu tot poporul pregătit de război ca să se suie la cetatea Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici viteji și i‑a trimis în timpul nopții. 4 El le‑a poruncit, zicând: „Vedeți să vă puneți la pândă în spatele cetății, astfel încât să nu vă îndepărtați prea mult de cetate și să fiți pregătiți cu toții de luptă. 5 Eu și toți oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieși împotriva noastră ca și prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor. 6 Ei vor ieși afară după noi și astfel îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca și prima dată!» Când noi vom fugi dinaintea lor, 7 voi să ieșiți de la pândă și să ocupați cetatea, căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. 8 După ce veți cuceri cetatea, să‑i dați foc! Să faceți întocmai după Cuvântul DOMNULUI. Fiți cu luare-aminte la ce v‑am poruncit!“ 9 Apoi Iosua i‑a trimis, iar ei s‑au dus și au stat la pândă între Betel și Ai, la apus de cetatea Ai. Iosua însă a rămas peste noapte în mijlocul poporului. 10 Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a mobilizat poporul și s‑a suit spre Ai, în fruntea poporului, împreună cu bătrânii lui Israel. 11 Tot poporul pregătit de război, care era cu el, toți s‑au suit, s‑au apropiat de cetate și au ajuns înaintea ei. Ei și‑au așezat tabăra la nord de Ai, între ei și Ai existând o vale. 12 Iosua a luat aproape cinci mii de războinici și i‑a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. 13 Astfel, ei au așezat poporul: toată tabăra care era la nord de cetate și ariergarda ei la apus de cetate. În noaptea aceea, Iosua a mers în mijlocul văii. 14 Când regele lui Ai a văzut lucrul acesta, el și bărbații cetății s‑au sculat în grabă dis‑de‑dimineață și au ieșit să‑l înfrunte pe Israel în luptă. El și tot poporul lui s‑au îndreptat într‑un loc anume dinaintea Arabei^[1], fără să știe că în spatele cetății stăteau la pândă oameni împotriva lui. 15 Iosua și tot Israelul s‑au prefăcut că sunt învinși și au fugit pe drumul către pustie. 16 Atunci tot poporul care era în Ai a fost chemat să‑i urmărească. Ei l‑au urmărit pe Iosua și au fost atrași astfel afară din cetate. 17 N‑a rămas niciun bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieșit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă și l‑au urmărit pe Israel. 18 Atunci DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci am să dau cetatea în mâna ta!“ Iosua și‑a îndreptat spre cetate sulița pe care o avea în mână. 19 Cei ce stăteau la pândă s‑au ridicat repede din locul lor și, de îndată ce și‑a întins el mâna, au alergat, au intrat în cetate, au capturat‑o și s‑au grăbit să‑i dea foc. 20 Bărbații din Ai s‑au întors, s‑au uitat și iată că fumul cetății se ridica spre cer. Ei n‑au mai fost în stare să scape nici într‑o parte, nici într-alta. Poporul care fugea spre pustie s‑a întors împotriva urmăritorilor lor. 21 Iosua și tot Israelul au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea și că se ridica fum din cetate, s‑au întors și au lovit pe oamenii din Ai. 22 Ceilalți au ieșit și ei din cetate împotriva urmăritorilor, astfel încât Israel i‑a prins din două părți și i‑a lovit până când i‑a nimicit, fără să lase vreun supraviețuitor sau vreun fugar. 23 Pe regele din Ai l‑au capturat viu și l‑au adus la Iosua. 24 După ce Israel a terminat de ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmpie și în pustia unde îi urmăriseră, după ce aceștia au căzut cu toții sub ascuțișul sabiei, tot Israelul s‑a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei. 25 Toți cei care au fost omorâți în ziua aceea, bărbați și femei, au fost în număr de douăsprezece mii – toți oamenii din Ai. 26 Iosua nu și‑a retras mâna pe care o ținea întinsă cu sulița, până când nu au fost nimiciți^[2] toți locuitorii din Ai. (Ios 2:10) 27 Israel a păstrat însă ca pradă animalele și lucrurile de preț din cetate, potrivit poruncii date de DOMNUL lui Iosua. 28 Iosua a ars cetatea Ai și a făcut din ea o movilă de moloz pentru totdeauna; ea a rămas așa până în ziua aceasta. 29 Pe regele din Ai l‑a spânzurat^[3] de un copac, lăsându‑l acolo până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să‑i coboare cadavrul din copac și să fie aruncat la intrarea porții cetății. Apoi au ridicat peste el o movilă mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta.

Reînnoirea legământului pe muntele Ebal

30 Atunci Iosua a zidit un altar DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal, 31 așa cum Moise, robul DOMNULUI, le poruncise fiilor lui Israel potrivit cu cele scrise în Cartea Legii lui Moise: un altar din pietre întregi, neatinse de unelte din fier, altar pe care să aducă DOMNULUI arderi‑de‑tot și jertfe de pace^[4]. 32 Acolo, înaintea fiilor lui Israel, Iosua a scris pe pietre o copie a Legii lui Moise. 33 Tot Israelul, bătrânii, supraveghetorii și judecătorii lui stăteau de‑o parte și de alta a Chivotului, în fața preoților leviți care duceau Chivotul Legământului DOMNULUI. Jumătate din popor, străini sau băștinași, erau așezați în fața muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în fața muntelui Ebal, așa cum poruncise mai înainte Moise, robul DOMNULUI, în scopul binecuvântării poporului Israel. 34 Apoi Iosua a citit toate cuvintele Legii – binecuvântarea și blestemul – potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii. 35 Nu a existat nicio poruncă din toate cele poruncite de Moise pe care să nu o fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor, a copiilor, precum și a străinilor care trăiau în mijlocul lor.

nuBibeln

Israel utplånar Aj

1 ”Du ska inte vara rädd eller modlös”, sa HERREN till Josua. ”Samla nu hela armén och gå till Aj! Jag kommer att ge kungen, hans folk, stad och land i ditt våld. 2 Du ska göra med Aj och dess kung på samma sätt som du gjorde med Jeriko och kungen där, men den här gången får ni ta byte åt er själva, boskap och annat. Lägg er i bakhåll på andra sidan staden.” 3 Josua gav sig med allt krigsfolket iväg mot Aj. Han valde ut 30 000 av sina modigaste soldater som han skickade ut om natten. 4 Han befallde dem att lägga sig i bakhåll på andra sidan staden inte långt därifrån och hålla sig beredda. 5 Han sa: ”Jag och de som är med mig rycker fram mot staden och då kommer männen i Aj att ge sig ut för att strida precis som de gjorde förra gången. Då flyr vi 6 och på så sätt lurar vi dem att lämna staden, för de kommer att tänka: ’De flyr igen precis som förra gången!’ 7 Men då ska ni rusa fram från ert bakhåll och inta staden, för HERREN, er Gud, ska ge er den. 8 När ni intagit staden, sätt eld på den som HERREN har befallt. Verkställ nu min order!” 9 Då skickade Josua iväg dem och de lade sig i bakhåll mellan Betel och Aj, väster om Aj, men Josua stannade bland folket under natten. 10 Tidigt morgonen därpå mönstrade Josua sina trupper och begav sig iväg framför folket mot Aj tillsammans med de äldste i Israel. 11 Hela styrkan som var med honom närmade sig staden och slog läger norr om Aj med dalen mellan dem och staden. 12 Josua lät ungefär 5 000 man lägga sig i bakhåll väster om staden mellan Betel och Aj. 13 Folket intog ställning, både lägret i norr och truppen väster om staden. Själv stannade han kvar i dalen över natten. 14 När kungen i Aj fick se det, gick han och hans män tidigt på morgonen snabbt till anfall mot Israel på en plats mot öknen, för han visste inte att det fanns män som låg i bakhåll på andra sidan staden. 15 Josua och israeliterna flydde bort mot öknen 16 och alla soldater i staden fick order om att förfölja dem. De förföljde Josua och lockades så ut ur staden. 17 Det fanns inte en enda soldat kvar i Aj eller Betel,^[1] för de förföljde israeliterna och staden lämnades så vidöppen. 18 Då sa HERREN till Josua: ”Räck ut ditt spjut mot Aj, för jag ska ge dig staden!” Josua räckte ut sitt spjut mot staden 19 och då männen som låg i bakhåll såg denna signal, rusade de upp och in i staden och tände eld på den. 20 När männen från Aj vände sig om, fick de se rök bolma upp från staden och de hade ingenstans att ta vägen, för de flyende israeliterna vände nu om mot sina förföljare 21 och gick till anfall mot dem. Josua och israeliterna hade nämligen också sett rök stiga upp från staden och att de män som legat i bakhåll var där. 22 Dessa män kom nu ut från staden och började anfalla männen från Aj, som på så sätt hamnade i en fälla med israeliter på bägge sidorna och allesammans dödades. Inte en enda kom undan eller lyckades fly. 23 Kungen däremot togs till fånga levande och fördes fram inför Josua. 24 När israeliterna hade dödat alla som fanns utanför staden, på fältet, i öknen dit de förföljt dem, vände de tillbaka och dödade dem som ännu fanns kvar i staden. 25 Hela Ajs befolkning, 12 000 personer, utplånades den dagen. 26 Josua höll nämligen sitt spjut riktat mot Aj, tills den siste av dem som bodde där hade vigts åt förintelse. 27 Boskapen och bytet behöll israeliterna för sig själva, så som HERREN hade sagt till Josua. 28 Josua brände ner staden och gjorde den slutgiltigt till en ruinhög. Än idag ligger staden i ruiner. 29 Josua hängde upp kungen i Aj på en påle och lät honom hänga där till kvällen. Vid solnedgången befallde han att kroppen skulle tas ner och man slängde den framför stadsporten och kastade ett stenröse över den vilket finns där än idag.

Josua läser lagen för folket

30 Josua byggde ett altare åt HERREN, Israels Gud, på berget Eval, 31 så som Mose hade befallt^[2] israeliterna och enligt de instruktioner som finns i Moses lagbok, ett altare av stenar som varken var tillhuggna eller bearbetade med verktyg av järn. De offrade där brännoffer och gemenskapsoffer till HERREN 32 och Josua ristade inför israeliterna in i stenarna en avskrift av den lag som Mose skrivit. 33 Allt folket i Israel, tillsammans med de äldste, ledarna och domarna och även främlingar, stod på båda sidor om HERRENS förbundsark inför dess bärare, de levitiska prästerna. Den ena hälften vände sig mot berget Gerisim och den andra mot Eval. Allt gjordes enligt de befallningar som HERRENS tjänare Mose långt tidigare hade gett dem för tillfällen då Israel skulle välsignas. 34 Josua läste sedan upp hela lagen för folket med välsignelser och förbannelser, allt det som Mose hade skrivit i lagboken. 35 Varje befallning som Mose hade gett läste Josua upp inför hela den israelitiska församlingen, inklusive kvinnor och barn och de främlingar som bodde bland dem.