Iosua 7 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Păcatul lui Acan și înfrângerea de la Ai

1 Fiii lui Israel însă au fost necredincioși cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire^[1]. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi^[2], fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din ceea ce trebuia dat spre nimicire și, prin urmare, DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel. (Ios 2:10; 1 Cro 2:6) 2 Iosua a trimis câțiva bărbați din Ierihon la Ai, care era lângă Bet‑Aven, la răsărit de Betel, zicându‑le: – Suiți‑vă și cercetați țara! Bărbații s‑au suit și au cercetat Aiul. 3 Când s‑au întors la Iosua, i‑au zis: – Să nu se suie tot poporul. Să se suie două sau trei mii de oameni ca să atace Aiul. Să nu obosești tot poporul, căci sunt puțini oameni acolo. 4 Aproape trei mii de bărbați din popor s‑au suit acolo, dar au luat‑o la fugă dinaintea bărbaților din Ai. 5 Aceștia le‑au lovit treizeci și șase de oameni și i‑au urmărit din fața porții până la carierele de piatră^[3], omorându‑i în vale. Inima poporului s‑a înmuiat și s‑a făcut ca apa. 6 Iosua și‑a sfâșiat hainele și s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Chivotului DOMNULUI, unde a stat astfel până seara, împreună cu bătrânii lui Israel^[4], având cu toții capetele presărate cu țărână. (Deut 19:12; Deut 21:1; Deut 21:18; Deut 22:13; Deut 25:5; Ios 8:10; 2 Sam 3:17; 2 Sam 5:3; 2 Sam 17:4; 1 Re 20:7)

Deut 19:12Deut 21:1Deut 21:18Deut 22:13Deut 25:5Ios 8:102 Sam 3:172 Sam 5:32 Sam 17:41 Re 20:7

7 Iosua a zis: – Ah, Stăpâne DOAMNE, de ce a trebuit să‑l faci pe poporul acesta să traverseze Iordanul? Ca să ne dai în mâinile amoriților și să fim distruși? N‑ar fi fost mai bine să fi rămas pe malul celălalt al Iordanului? 8 Ah, Stăpâne, ce voi spune după ce Israel a întors ceafa înaintea dușmanilor săi? 9 Canaaniții și toți locuitorii țării vor afla despre aceasta, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Ce vei face Tu atunci pentru Numele Tău cel mare? 10 DOMNUL i‑a răspuns: – Ridică‑te! De ce ești căzut cu fața la pământ? 11 Israel a păcătuit, încălcând legământul pe care i l‑am poruncit. Și‑au însușit din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le‑au pus alături de bunurile lor. 12 Fiii lui Israel nu pot rezista în fața dușmanilor lor. Ei întorc ceafa înaintea dușmanilor lor fiindcă au fost dați spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi decât dacă distrugeți din mijlocul vostru ceea ce trebuie dat spre nimicire. 13 Ridică‑te, sfințește poporul și spune‑le: „Sfințiți‑vă^[5] pentru ziua de mâine, fiindcă DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, a descoperit în mijlocul vostru lucruri care trebuiau date spre nimicire. Nu veți putea ține piept dușmanilor voștri, până când nu veți îndepărta din mijlocul vostru lucrurile date spre nimicire. 14 Să vă apropiați dimineață, potrivit semințiilor voastre. Seminția care va fi arătată de DOMNUL, să se apropie potrivit clanurilor. Clanul care va fi arătat de DOMNUL, să se apropie potrivit familiilor. Familia care va fi arătată de DOMNUL, să se apropie potrivit bărbaților. 15 Cel ce va fi arătat lângă lucrurile date spre nimicire, să fie ars în foc, împreună cu tot ceea ce‑i aparține, pentru că a încălcat legământul DOMNULUI și a săvârșit o spurcăciune în Israel.“ 16 Iosua s‑a sculat dis‑de‑dimineață, l‑a adus pe Israel aproape, potrivit semințiilor lui, și a fost arătată seminția lui Iuda. 17 A adus aproape clanurile lui Iuda și a fost arătat clanul zerahiților. A adus aproape clanul zerahiților, potrivit familiilor, și a fost arătat Zabdi. 18 A adus aproape familia acestuia, potrivit bărbaților, și a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda. 19 Iosua i‑a zis lui Acan: – Fiule, dă slavă DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel^[6] și laudă‑L! Te rog, mărturisește‑mi ce ai făcut și nu‑mi ascunde nimic! 20 Acan i‑a răspuns lui Iosua: – Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel, și iată ce am făcut: 21 am văzut în prada de război o manta frumoasă din Șinar^[7], două sute de șecheli^[8] de argint și un obiect de aur în greutate de cincizeci de șecheli^[9]. Le‑am poftit și le‑am luat. Iată, sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul este sub ele. (2 Sam 14:26) 22 Iosua a trimis niște mesageri, și ei au alergat spre cort. Și iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui, argintul fiind sub ele. 23 Le‑au luat de acolo și le‑au adus la Iosua și la toți fiii lui Israel, înfățișându‑le înaintea DOMNULUI. 24 Atunci Iosua și tot Israelul l‑au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, obiectul de aur, pe fiii și pe fiicele lui, vitele, măgarii și oile lui, cortul și tot ce‑i aparținea lui și i‑au dus în valea Acor. 25 Iosua i‑a zis: „De ce ne‑ai tulburat astfel? Și pe tine te va tulbura DOMNUL în această zi!“ Și tot Israelul l‑a omorât cu pietre. Apoi i‑au ars în foc și i‑au acoperit cu pietre, 26 ridicând peste ei un morman mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta. Atunci DOMNUL S‑a întors din mânia Lui aprigă. De aceea, locul acela a purtat numele Valea Acor^[10] până în ziua aceasta. (1 Cro 2:7)

nuBibeln

Akans olydnad och det misslyckade fälttåget mot Aj

1 Men israeliterna var otrogna och förgrep sig på det som var vigt åt förintelse. Akan, son till Karmi, sonson till Savdi och sonsons son till Serach av Judas stam, behöll en del av det för sig själv och därför blev HERREN vred på Israels folk. 2 Strax efter det att Jeriko hade fallit sände Josua några av sina män som spioner till staden Aj som ligger vid Bet-Aven öster om Betel. Så gick männen dit och spionerade. 3 När de kom tillbaka, rapporterade de till Josua: ”Det är en liten stad och det behövs nog inte mer än 2 000 eller 3 000 man för att utplåna den. Det är ingen idé att hela folket beger sig dit. Det är inte så många som bor där.” 4 Man skickade då iväg omkring 3 000 soldater, men de tvingades fly för ajiterna. 5 Trettiosex israeliter dödades under anfallet och ajiterna förföljde dem från stadsporten ända till Stenbrotten och dödade dem. Folket blev fullkomligt skräckslaget. 6 Josua och de äldste i Israel rev sönder sina kläder och föll ner framför HERRENS ark och låg där med jord på sina huvuden ända till kvällen.^[1] 7 Josua ropade: ”Varför förde du detta folk över Jordan, HERRE, om du nu ska låta amoréerna döda oss? Varför nöjde vi oss inte med att stanna kvar på andra sidan Jordan? 8 Vad ska jag säga nu, HERRE, när israeliterna har flytt för sina fiender? 9 När kanaanéerna och alla andra som bor här runt omkring får höra talas om detta, kommer de att omringa oss och utplåna vårt namn från jorden. Hur ska det då gå med ditt anseende?” 10 Men HERREN sa till Josua: ”Res dig upp! Varför ligger du där med ansiktet mot jorden? 11 Israel har syndat och brutit det förbund jag befallde dem att hålla. De har tagit det som var vigt åt förintelse. De har stulit, ljugit och gömt det stulna bytet bland sina tillhörigheter. 12 Det är anledningen till att israeliterna inte kan stå emot sina fiender utan tvingas fly, för de är själva vigda åt förintelse. Jag kommer inte att vara med er längre, om ni inte förstör det som är vigt åt förintelse. 13 Res dig nu upp, helga folket och säg: ’Helga er^[2] till i morgon, för HERREN, Israels Gud, säger att någon har stulit av det som är vigt åt förintelse och att ni inte kan besegra era fiender förrän ni gjort er av med det. 14 Imorgon ska ni komma fram inför HERREN, stam för stam, och HERREN ska genom lottkastning^[3] peka ut en stam som sedan ska träda fram, släkt för släkt, och HERREN ska peka ut en släkt som ska komma fram, familj för familj, och sedan ska varje medlem av den familjen komma fram, en och en. 15 Den som då pekas ut och som har det som är vigt åt förintelse, ska brännas upp i eld tillsammans med sina ägodelar, eftersom han brutit mot HERRENS förbund och gjort en skamlig gärning i Israel.’ ” 16 Tidigt nästa morgon förde Josua fram de olika stammarna i Israel inför HERREN och Judas stam blev utpekad. 17 Sedan förde han fram de olika släkterna i den stammen och då var det Serachs släkt som utpekades. När sedan de olika familjerna i den släkten fördes fram utpekades Savdis familj. 18 Hans familjemedlemmar fick då gå fram, en efter en, och då utpekades Akan, Karmis son, Savdis sonson och Serachs sonsons son av Judas stam. 19 ”Min son”, sa Josua till honom. ”Ge nu ära åt HERREN, Israels Gud, och bekänn inför honom! Tala om för mig vad du har gjort, dölj ingenting.” 20 Akan svarade: ”Jag erkänner. Det är jag som har syndat mot HERREN, Israels Gud. Det här har jag gjort: 21 Jag fick se en vacker mantel, importerad från Babylonien, tvåhundra siklar silver och en guldplatta som vägde femtio siklar^[4]. Jag ville så gärna ha det där, så jag tog det och grävde ner det under mitt tält. Silvret ligger längst ner.” 22 Josua skickade då iväg några män som skyndade sig till tältet och hittade alltsammans där med silvret underst. 23 De bar med sig bytet till Josua och lade ner det inför HERREN. 24 Sedan tog Josua och allt folket Akan, Serachs son, silvret, manteln, guldet, hans söner och döttrar,^[5] hans oxar, åsnor och får, tältet och allt han ägde och förde alltsammans ner till Akordalen, Olycksdalen. 25 ”Varför drog du olycka över oss?” sa Josua till Akan. ”Nu ska HERREN låta olycka komma över dig.” Alla israeliterna stenade sedan Akan och brände alltsammans. 26 Man begravde dem under ett stenröse som finns kvar än idag. Därefter upphörde HERRENS vrede mot folket. Platsen fick efter denna händelse namnet Akorsdalen som den fortfarande heter.