Iosua 5 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Circumcizia și Paștele la Ghilgal

1 Când toți regii amoriți din partea de apus a Iordanului și toți regii canaaniți de pe țărm au auzit că DOMNUL a secat apele Iordanului înaintea fiilor lui Israel până l‑am traversat, li s‑a înmuiat inima, pierzându‑și curajul înaintea fiilor lui Israel. 2 În vremea aceea DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Fă‑ți niște cuțite de cremene și circumcide această a doua generație a fiilor lui Israel!“ 3 Iosua a făcut niște cuțite de cremene și i‑a circumcis pe fiii lui Israel la Ghivat-Haaralot^[1]. 4 Acesta este motivul pentru care i‑a circumcis Iosua: tot poporul care ieșise din Egipt, și anume bărbații, toți războinicii^[2], muriseră în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt. 5 Aceștia fuseseră circumciși, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieșirea lor din Egipt, nu fusese circumcis. 6 Fiii lui Israel au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generație de războinici care ieșise din Egipt și care nu ascultase de glasul DOMNULUI. DOMNUL le‑a jurat că nu îi va lăsa să vadă țara despre care DOMNUL jurase părinților lor că ne‑o va da, țară în care curge lapte și miere. 7 În locul acestei generații, El i‑a ridicat pe fiii lor, fii pe care i‑a circumcis Iosua, căci aceștia erau necircumciși; ei nu fuseseră circumciși în timpul călătoriilor. 8 După ce a terminat de circumcis tot poporul, aceștia au rămas în tabără până s‑au vindecat. 9 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat^[3] de peste voi disprețul Egiptului!“ Și au pus acelui loc numele Ghilgal^[4], nume care i‑a rămas până în ziua aceasta. 10 Fiii lui Israel și‑au așezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului, și au sărbătorit Paștele în seara celei de‑a paisprezecea zi a lunii. 11 În prima zi după Paște, chiar în acea zi, au mâncat din roadele țării: azime și grăunțe prăjite. 12 Mana a încetat la o zi după ce^[5] au mâncat din roadele țării Canaan, astfel că fiii lui Israel n‑au mai avut mană și, din anul acela, s‑au hrănit din roadele țării.

Căpetenia oștirii Domnului

13 În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și‑a ridicat ochii și s‑a uitat. Și iată că un Bărbat stătea înaintea lui, ținând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s‑a dus spre El și L‑a întrebat: – Ești dintre ai noștri sau dintre vrăjmașii noștri? 14 El a răspuns: – Nu, ci Eu sunt Căpetenia oștirii DOMNULUI. Acum am venit! Iosua s‑a aruncat cu fața la pământ înaintea Lui, I s‑a închinat și L‑a întrebat: – Ce spune Stăpânul meu robului Său? 15 Căpetenia oștirii DOMNULUI i‑a răspuns lui Iosua: – Dă‑ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt. Și Iosua a făcut întocmai.

nuBibeln

Israel bekräftar sin överlåtelse till Herren

1 När amoréernas kungar på västra sidan Jordan och kanaanéernas kungar utmed Medelhavets kust fick höra att HERREN låtit Jordan torka upp så att Israels folk hade kunnat gå över, försvann allt deras mod och de vågade inte längre försöka stå emot israeliterna. 2 HERREN sa vid den här tiden till Josua att han skulle göra flintknivar och låta omskära alla män i Israel en andra gång. 3 Josua gjorde då flintknivar och omskar israeliterna vid Förhudskullen. 4 Skälet till omskärelsen var att hela den generation, alla vapenföra män som dragit ut ur Egypten, hade dött under vandringen i öknen. 5 Alla de som drog ut ur Egypten var omskurna, men ingen av dem som fötts i öknen hade blivit omskuren. 6 Israel hade nämligen vandrat fram och tillbaka i öknen under fyrtio år, tills alla de män hade dött som varit gamla nog att bära vapen när de drog ut ur Egypten. De hade inte varit lydiga mot HERREN och därför hade han svurit att han inte skulle låta dem komma in i det land han med ed lovat deras förfäder att ge oss, ett land som flyter av mjölk och honung. 7 Josua omskar nu alltså deras söner som nu vuxit upp till män för att inta sina fäders plats, eftersom de inte blivit omskurna under vandringen. 8 Efter att hela folket blivit omskuret stannade de kvar i lägret tills de återhämtat sig. 9 HERREN sa till Josua: ”Idag har jag vältrat av från er skammen från Egypten.” Platsen där detta skedde fick namnet Gilgal^[1] och kallas så än idag. 10 Medan israeliterna var i lägret vid Gilgal på Jerikoslätten, firade de påsk^[2] på kvällen den fjortonde dagen i månaden. 11 Dagen efter påsk började de äta av landets skörd, ojäst bröd och rostade sädeskorn, just den dagen. 12 Från den dag då de började äta av det som landet producerade, föll inget manna. Israeliterna fick aldrig mer något manna utan kunde det året leva av skörden i Kanaans land.

Josua anfaller landets centrala delar

Josua möter befälhavaren över Herrens här

13 När Josua var vid Jeriko, fick han se en man med draget svärd framför sig. Josua gick fram till honom och frågade: ”Tillhör du oss eller våra fiender?” 14 Han svarade: ”Nej^[3]. Jag är befälhavare över HERRENS här.” Josua föll då ner med ansiktet mot marken i stor vördnad och sa: ”Herre, vad har du för budskap åt mig?” 15 ”Ta av dig skorna”, sa befälhavaren för HERRENS här, ”för platsen du står på är helig mark” och Josua gjorde så.^[4]