Genesa 35

Noua Traducere Românească

1 Dumnezeu i‑a zis lui Iacov: „Ridică‑te, suie‑te la Betel, locuiește acolo și zidește un altar pentru Dumnezeul Care ți S‑a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau.“2 Iacov a zis familiei lui și tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii care sunt în mijlocul vostru, curățiți‑vă și schimbați‑vă hainele.3 Să ne ridicăm și să ne suim la Betel. Voi zidi acolo un altar pentru Dumnezeul Care mi‑a răspuns în ziua necazului meu și a fost cu mine pe oriunde[1] am umblat.“4 Ei i‑au dat lui Iacov toți dumnezeii, care erau în mâinile lor, și cerceii care erau în urechile lor. Iacov i‑a îngropat sub terebintul care se afla lângă Șehem.5 Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetățile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i‑a urmărit.6 Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în țara Canaan, împreună cu toți oamenii care erau cu el.7 Acolo a zidit un altar și a pus acelui loc numele El‑Betel[2], pentru că Dumnezeu Însuși i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său.8 Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel. De aceea stejarului i s‑a pus numele Alon-Bakut[3].9 După ce Iacov s‑a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S‑a arătat din nou, l‑a binecuvântat10 și i‑a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov[4], ci numele tău va fi Israel[5].“ Și i‑a pus numele Israel. (Gen 25:26)11 Apoi Dumnezeu i‑a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic[6]: fii roditor și înmulțește‑te. Un neam și o mulțime de neamuri vor ieși din tine, chiar regi vor ieși din coapsele tale.12 Țara pe care le‑am dat‑o lui Avraam și Isaac ți‑o voi da ție și seminței[7] tale după tine.“ (Gen 12:7)13 Apoi Dumnezeu S‑a înălțat de la el, din locul în care îi vorbise.14 Iacov a ridicat un stâlp de piatră în locul în care Dumnezeu îi vorbise și a turnat o jertfă de băutură și untdelemn pe el.15 Iacov a pus numele Betel[8] locului în care îi vorbise Dumnezeu.16 După aceea au plecat din Betel și, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat‑o durerile nașterii. A avut o naștere grea.17 Pe când era în durerile nașterii, moașa i‑a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu.“18 În timp ce‑și dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i‑a pus băiatului numele Ben‑Oni[9]; însă tatăl său i‑a pus numele Beniamin[10].19 Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem.20 Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care a rămas pe mormântul Rahelei până în ziua aceasta.21 Israel și‑a continuat călătoria și apoi și‑a întins cortul dincolo de Migdal-Eder.22 În timp ce Israel locuia în acel ținut, Ruben s‑a dus și s‑a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Israel a aflat acest lucru. Iacov avea doisprezece fii.23 Fiii Leei au fost: Ruben, întâiul născut al lui Iacov; Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon.24 Fiii Rahelei au fost: Iosif și Beniamin.25 Fiii Bilhei, roaba Rahelei, au fost: Dan și Neftali.26 Fiii Zilpei, roaba Leei, au fost: Gad și Așer. Aceștia au fost fiii lui Iacov, care i s‑au născut în Padan-Aram.27 Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam și Isaac.28 Isaac a trăit o sută optzeci de ani.29 El și‑a dat ultima suflare și astfel a murit bătrân și sătul de zile, fiind adăugat la poporul său. Iar Esau și Iacov, fiii săi, l‑au înmormântat.

Genesa 35

nuBibeln

1 ”Flytta nu till Betel och bosätt dig där”, sa Gud till Jakob. ”Bygg där ett altare åt den Gud som visade sig för dig när du flydde från din bror Esau.”2 Då befallde Jakob hela sin familj och alla han hade med sig: ”Gör er av med avgudarna som ni har med er, rena er och ta på er rena kläder!3 Vi ska nämligen gå till Betel, där jag ska bygga ett altare åt den Gud, som besvarade mina böner när jag var i nöd och som var med mig på min resa.”4 Då gav de Jakob alla sina avgudar och sina örhängen[1], och han grävde ner alltsammans under terebinten[2] nära Shekem.5 Sedan började de sin vandring igen. Gud satte skräck i människorna i städerna runt omkring, så att ingen förföljde Jakobs söner.6 Slutligen kom Jakob och alla han hade med sig fram till Lus, det nuvarande Betel, i Kanaans land.7 Där reste Jakob ett altare som han kallade El Betel[3]. Det var ju i Betel som Gud hade visat sig för honom när han flydde från sin bror.8 Strax därefter dog Rebeckas barnsköterska Debora. Hon begravdes under eken i dalen nedanför Betel och den kom att heta Gråteken.9 När Jakob återvände från Paddan Aram, visade sig Gud för honom igen och välsignade honom.10 Och Gud sa till honom: ”Du ska inte längre heta Jakob utan Israel[4].” Så gav han honom namnet Israel.11 Gud talade vidare till honom: ”Jag är Gud den Väldige. Var fruktsam och föröka dig! Av dig ska det bli ett stort folk, ja, många folk. Många kungar ska finnas bland dina ättlingar,12 och jag ska ge dig det land som jag gav till Abraham och Isak. Jag ska också ge det till dina ättlingar.”13 Så lämnade Gud honom och steg upp igen från den plats där han talat med Jakob.14 Jakob reste en sten på platsen där Gud hade visat sig för honom. Han hällde ett dryckesoffer och olja på den.15 Jakob kallade platsen Betel, eftersom Gud hade talat till honom där.16 De lämnade Betel och reste mot Efrata. Medan de fortfarande hade en bit kvar till Efrata, blev det dags för Rakel att föda. Förlossningen blev mycket svår.17 Under den svåra förlossningen sa barnmorskan till henne: ”Var inte rädd! Du får en son till.”18 Men Rakel var döende, och i sin sista stund gav hon honom namnet Ben-Oni[5], men hans far kallade honom Benjamin[6].19 Rakel dog alltså och begravdes nära vägen till Efrata som numera kallas Betlehem.20 Jakob reste en minnessten vid hennes grav och den står där än i dag.21 Sedan reste Israel vidare och slog läger bortom Migdal-Eder.22 Medan han bodde där i landet, låg Ruben med Bilha, sin fars bihustru, och Israel fick veta det. Jakob hade tolv söner:23 Leas söner: Ruben, Jakobs förstfödde, Simon, Levi, Juda, Isaskar och Sebulon.24 Rakels söner: Josef och Benjamin.25 Rakels slavinna Bilhas söner: Dan och Naftali.26 Leas slavinna Silpas söner: Gad och Asher. Dessa var Jakobs söner, som föddes i Paddan Aram.27 Slutligen kom Jakob fram till sin far Isak vid Mamre i Kirjat-Arba, som nu kallas Hebron, där Abraham och Isak hade bott.28 Isak blev 180 år,29 sedan dog han och förenades med sina förfäder, gammal och mätt på livet. Hans söner Esau och Jakob begravde honom.