1Dina, fiica pe care Lea i‑o născuse lui Iacov, a ieșit să vadă fetele țării.2Când a văzut‑o, Șehem, fiul hivitului Hamor, prințul țării, a luat‑o, s‑a culcat cu ea și astfel a necinstit‑o.3Sufletul lui s‑a alipit de Dina, fiica lui Iacov, și a iubit‑o pe tânără. El i‑a vorbit tinerei pe placul inimii ei.4Apoi Șehem i‑a vorbit tatălui său, Hamor, zicând: „Ia‑mi‑o de soție pe această fată!“5Iacov a aflat că Șehem a pângărit‑o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s‑au întors ei.6Hamor, tatăl lui Șehem, s‑a dus la Iacov să‑i vorbească.7Când au auzit lucrul acesta, fiii lui Iacov s‑au întors de la câmp. Ei s‑au supărat și s‑au mâniat foarte tare, pentru că Șehem făcuse un lucru spurcat în Israel[1], culcându‑se cu fiica lui Iacov. Un astfel de lucru nu trebuia făcut.8Însă Hamor le‑a vorbit, zicând: – Fiul meu, Șehem, s‑a îndrăgostit de fiica voastră. Vă rog, dați‑i‑o de soție!9Încuscriți‑vă cu noi: dați‑ne fiicele voastre și luați fiicele noastre pentru voi.10Locuiți împreună cu noi. Întrucât țara este înaintea voastră, locuiți în ea, faceți negoț[2] și cumpărați proprietăți în ea.11Șehem le‑a zis tatălui și fraților Dinei: – Să găsesc bunăvoință înaintea voastră[3] și vă voi da orice îmi veți cere.12Cereți‑mi o zestre și un dar cât de mari vreți, iar eu vă voi da orice îmi veți cere. Doar dați‑mi fata de soție.13Fiii lui Iacov le‑au răspuns cu înșelătorie lui Șehem și tatălui său, Hamor, pentru că Șehem o necinstise pe Dina, sora lor.14Ei le‑au zis: – Nu putem face acest lucru. Nu putem s‑o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o rușine pentru noi.15Vom fi de acord numai dacă voi vă veți face ca noi, adică dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis.16Apoi vă vom da fiicele noastre și le vom lua pentru noi pe fiicele voastre. Vom locui împreună cu voi și vom alcătui un singur popor.17Dar dacă nu ne veți asculta ca să vă circumcideți, ne vom lua fata și vom pleca.18Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Șehem,[4] fiul lui Hamor.19Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n‑a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov.20Astfel, Hamor și fiul său, Șehem, au venit la poarta cetății lor și le‑au vorbit oamenilor din cetate, zicând:21„Acești oameni sunt pașnici cu noi. Să locuiască în țară și să facă negoț în ea. Iată, țara este suficient de largă pentru ei. Să ne luăm soții dintre fiicele lor, iar noi să le dăm lor pe fiicele noastre.22Ei vor să locuiască împreună cu noi și să alcătuim un singur popor numai dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, așa cum ei înșiși sunt circumciși.23Nu vor fi atunci vitele, averile și toate animalele lor ale noastre? Numai să fim de acord și să‑i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“24Toți cei care au ieșit la poarta cetății au ascultat de Hamor și de fiul său, Șehem, astfel că toți bărbații care au ieșit la poarta cetății au fost circumciși.25A treia zi, în timp ce oamenii sufereau de durere[5], doi dintre fiii lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și‑au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranță și i‑au ucis pe toți bărbații.26Ei i‑au ucis cu sabia pe Hamor și pe fiul său, Șehem, au luat‑o pe Dina din casa lui Șehem și au plecat.27Fiii lui Iacov s‑au năpustit asupra celor înjunghiați și au jefuit cetatea, pentru că[6] o necinstiseră pe sora lor.28Le‑au luat turmele, cirezile, măgarii și tot ce era în cetate și pe câmp.29Le‑au capturat toată bogăția, toți copiii și soțiile și au jefuit tot ce era în case.30Atunci Iacov le‑a zis lui Simeon și lui Levi: – M‑ați nenorocit făcându‑mă urât canaaniților și periziților, locuitorii țării. Eu n‑am un număr mare de oameni, iar ei se vor strânge împotriva mea și mă vor ataca, astfel încât voi fi nimicit, eu și familia mea.31Dar ei au răspuns: – Se cuvenea să se poarte cu sora noastră ca și cu o prostituată?
Genesa 34
nuBibeln
Jakobs söner hämnas
1En dag gick Dina, den dotter Lea fött åt Jakob, för att besöka flickorna i trakten.2När hivén Shekem, fursten Hamors son, fick se henne, tog han henne med sig. Han låg med henne och kränkte henne.3Han blev djupt förälskad i henne och försökte vinna hennes kärlek.4Sedan talade han med sin far Hamor om detta. ”Se till att jag får gifta mig med den där flickan.”5Jakob fick snart veta att hans dotter blivit vanärad, men eftersom hans söner var ute på fälten med boskapen, höll han tyst om saken tills de återvänt hem.6Under tiden gick fursten Hamor, Shekems far, till Jakob för att tala om saken.7När Jakobs söner kom tillbaka från fälten, fick de höra om det inträffade. De blev förtvivlade och greps av vrede eftersom det var en skamlig gärning Shekem hade begått i Israel när han låg med Jakobs dotter. Sådant får inte ske.8Hamor sa till dem: ”Min son Shekem är verkligen kär i er syster. Låt honom få gifta sig med henne!9Gift in er här med oss. Låt era döttrar gifta sig med våra söner, så ska vi ge våra döttrar som hustrur åt era unga män.10Ni kan slå er ner var ni än vill bland oss och skaffa er ägodelar och ägna er åt affärer och bli rika.”11Sedan talade Shekem till Dinas far och bröder: ”Visa mig välvilja och låt mig få henne till hustru. Jag ska ge er vad ni än vill ha.12Det spelar ingen roll vilken hemgift eller gåva ni kräver, för jag ska betala den, bara ni ger mig flickan till hustru.”13Eftersom Shekem hade behandlat deras syster så illa, lurade Jakobs söner Shekem och hans far Hamor.14De sa nämligen: ”Vi kan inte ge vår syster till en man som inte är omskuren[1]. Det skulle vara en skam för oss.15Vi kan bara ge vårt samtycke på ett villkor, och det är att alla era män låter omskära sig och blir som vi.16Då kan vi gifta bort våra döttrar och bo här och förena oss med er, så att vi kan bli ett folk.17Men om ni inte vill låta omskära er, tar vi flickan med oss och flyttar härifrån.”18Hamor och Shekem gick med på förslaget.19Den unge mannen skyndade sig iväg för att göra som de hade föreslagit, för han var mycket kär i Jakobs dotter. Han var den mest ansedde i hela sin fars släkt.20Hamor och Shekem framträdde därför i stadsporten inför stadens män och talade till dem.21”Dessa män är våra vänner”, sa de. ”Låt oss inbjuda dem att bo här i landet och röra sig fritt här. Landet är ju stort nog att rymma dem och vi kan gifta oss med deras döttrar och de med våra.22Men de tänker bara stanna här och bli ett folk med oss på ett villkor, och det är att vi alla låter omskära oss på samma sätt som de.23Om vi gör det kommer all deras boskap, allt de äger och alla deras djur att bli vårt. Låt oss göra som de vill, så att de bosätter sig här ibland oss.”24Alla män i staden gick med på Hamors och hans son Shekems förslag. Alla lät omskära sig, samtliga män i hela staden.25Men tre dagar senare, när såren var ömma, tog Jakobs två söner, Simon och Levi, Dinas bröder, sina svärd och gick in i staden och dödade utan motstånd varenda man där,26även Hamor och hans son Shekem. De tog med sig Dina från Shekems hus och gick sedan därifrån.27Sedan gick alla Jakobs söner över de slagna in till staden och plundrade den, eftersom deras syster hade vanhedrats där.28De tog alla får, kor och åsnor, allt som de kunde lägga beslag på, både inne i staden och ute på fälten.29De tog all egendom, alla kvinnor och barn och allt som fanns i husen.30Då sa Jakob till Simon och Levi: ”Ni har dragit olycka över mig och gjort så att alla hatar mig i hela landet, både kanaanéerna och perisséerna. Vi är så få. Om de bestämmer sig för att anfalla oss, kommer de att döda både mig och min familj.”31”Skulle de då få behandla vår syster som en prostituerad?” svarade de.